† TIMOTEI

Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei

Cuvânt pastoral la Învierea Domnului

2019

Paștile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrățișăm!

Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor creștin
din Episcopia Spaniei şi Portugaliei

Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

‌

„Rămâneți întru dragostea frățească!”[1]

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Preacuvioase maici,
Drept slăvitori creștini,

Și anul aceasta, Bunul nostru Dumnezeu ne-a învrednicit, pe cei mai mulți dintre noi, să trecem perioada postului mare în rugăciune împletită cu nădejde și să ne bucurăm, la acest Praznic minunat al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, de „omorârea morții, de sfărâmarea iadului și de începătura vieții celei veșnice”.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Cel care, prin moartea și învierea Sa, a omorât moartea, a sfărâmat iadul și a pus începătură vieții veșnice, pentru tot omul care a venit în lume de la Adam până în ceasul de acum și care va veni în această lume până la sfârșitul veacurilor, indiferent de neamul din care face parte, precum ne învață Sfântul Apostol Pavel că: „În Hristos Domnul nu este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți.”[2]

Dumnezeu, prin felul în care se manifestă în lume, vrea să ne învețe un lucru capital: faptul că suntem frați unul cu altul și că suntem datori să ne iubim unii pe alții. Acest lucru ni-l descoperă și prin gura prorocului David, în psalmul 132: „Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună!”[3]

Ce este raiul?

Dragii mei, știți, oare?

Iubirea fratelui și asumarea neputințelor lui, acesta este raiul!

Părintele Dumitru Stăniloae explică atât de frumos: „Dacă comunitatea prin iubire este deplină, atunci interesele egoiste care ridică ziduri între oameni, dispar. De aceea, nimeni nu va fi lăsat în părăsire. Slăbiciunea fratelui va fi slăbiciunea mea și tăria mea va fi tăria lui.”[4]

Interesele egoiste și mândria de genul: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca alți oameni”[5] sunt cele care ridică ziduri între oameni, între popoare, între frați și surori.

Vă pun la inimă aceste cuvinte pentru că, din păcate, văd, atât între noi cât și în jurul nostru, tot mai multă dezbinare care vine din înșelare și din necunoașterea Evangheliei și a duhului lui Hristos. Sfântul Apostol Pavel, vorbind despre tăierea împrejur, le atrage atenția creștinilor, în Epistola sa către romani, că: „nu cel ce se arată în afară e iudeu, nici cea arătată pe dinafară în trup este tăiere împrejur; ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă”[6]. Prin analogie, putem spune că: nu cel ce se arată în afară a fi creștin ortodox este ortodox. Ortodox este cel care își cunoaște și-și trăiește credința!

Cum trebuie, însă, se ne trăim credința?

Tăindu-ne împrejur inimile noastre, adică aplecându-ne asupra fratelui, așa cum Hristos Domnul S-a aplecat asupra lui Adam, jertfindu-ne pentru fratele nostru cum Hristos S-a jertfit pentru noi, iubindu-l pe fratele nostru, cum Hristos ne iubește pe noi și ferindu-ne de judecarea fratelui nostru. Marele Pavel îl îndeamnă pe Sfântul Apostol Tit, ucenicul său, să le aducă aminte creștinilor din Creta, de unde au plecat, cum trebuie să se comporte față de păgâni și cum ne-a mântuit Hristos pe noi. Iată ce spune el: „Adu-le aminte […] să asculte, să fie gata la orice lucru bun, să nu defaime pe nimeni, să fie paşnici, să fie îngăduitori, arătând întreagă blândeţe faţă de toţi oamenii. Căci şi noi eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul; iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat, El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt, pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice”[7].

Este adevărat, suntem slabi din fire, nu putem, din cauza slăbirii voinței noastre, să împlinim întotdeauna sfaturile pe care le-am auzit mai sus. Prin urmare, cădem în multe și felurite neputințe. De multe ori ne coborâm până la iad prin căderile noastre, dar căderea nu ne este îngăduit să o legiferăm sau să o binecuvântăm socotind-o ca fiind normală și firească. Pe de altă parte, căderea nu trebuie să fie motiv de deznădejde. Sfântul Efrem Sirul spune: „Noi cădem ca niște muritori, dar apoi ne sculăm ca niște nemuritori. Noi ne închidem la închisoarea unui întunecos mormânt, dar și acolo ajunge să ne învieze lu­mina cea fericită a stăpâneștii Învieri. Noi așteptăm moartea, dar noi așteptăm și viața nemuritoare, a cărei arvună ne-a dat-o Învierea Mântuitorului”[8].

Iubiți credincioși,

Înainte de Învierea Sa din morți, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în Grădina Ghetsimani, S-a rugat cu sudori de sânge, atât pentru unitatea ucenicilor Săi, cât și a celor care vor crede în El prin mărturia lor: „Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine”[9].

Acesta este raiul pe care Hristos, prin ascultarea Sa până la moarte față de Dumnezeu Tatăl și prin slujirea smerită a celor mai mici frați ai Săi, ni l-a deschis și ni-l dăruiește tuturor. Nu ne rămâne decât să trăim în dragoste frățească și ascultare în duhul lui Hristos, lucruri pentru care suntem datori să ne rugăm din adâncul inimii noastre, cu stăruință, în toată vremea și în tot ceasul, ca următori ai lui Hristos.

Raiul acesta, acum, în ceas de Praznic dumnezeiesc al Învierii lui Hristos, vi-l doresc tuturor exclamând împreună cu voi: „Paștile cele frumoase, Paștile Domnului, Paștile; Paștile cele preacinstite nouă ne-au răsărit; Paștile cu bucurie unul pe altul să ne îmbrățișăm!”

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† Episcopul Timotei

Madrid, Sfintele Paşti 2019

[1] Evrei 13, 1

[2] Galateni 3, 28.

[3] Pslam 132, 1.

[4] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Ed. IBM, Buc. 2003, p. 209.

[5] Luca 18, 11.

[6] Romani 2, 28-29.

[7] Tit 3, 3 1-7.

[8] Cuvinte folositoare și de suflet mântuitoare ale Sfântului Efrem Sirul și ale altor Sfinți Părinți, Editura Bizantină, 2004, http://www.cuvantul-ortodox.ro/predici-duminica-invierii-pasti.

[9] Ioan 17, 20-23.