Pruncul Iisus sau cum Dumnezeu S-a făcut om 
Către tot clerul şi poporul binecredincios
din Episcopia Spaniei şi Portugaliei

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări!

      „Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire,
S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt
și din Fecioara Maria, și S-a făcut om.”

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,

An de an, în aceste zile de sărbătoare, redescoperim cu emoţionantă candoare minunea naşterii unui prunc numit Iisus şi care, chiar din primele clipe ale venirii sale în lume, ne-a descoperit taina existenţei unei puternice şi extraordinare legături a Sa cu Dumnezeu şi prin El, a tuturor oamenilor cu Creatorul lor. Această mică făptură atât de plăpândă, dar trimisă cu o lucrare atât de nobilă și pe care societatea acelor timpuri a primit-o cu multă răceală, avea să restaureze natura umană şi să o aşeze la o înălţime şi demnitate fără egal în toată creaţia lui Dumnezeu: „…de-a dreapta Tatălui” .

Datorită operei Sale de mântuire, numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost, este și va fi cel mai important nume pentru tot omul din lume care doreşte să se mântuiască: „nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi” , ne spune Sf. Evanghelist Luca. Naşterea Sa în lumea noastră ne-a făcut şi încă ne face părtaşi ai renaşterii întregii făpturi umane, astfel că împreună cu El, avem şansa naşterii din nou întru Împărăţia cerească, iar rostirea numelui Său ne dă posibilitatea de a intra în comuniune cu El într-un mod direct şi profund.

Dragii mei,
Am ales să vă vorbesc, în acest cuvânt pastoral la Naşterea Domnului, despre învăţătura care ne descoperă că Dumnezeu S-a făcut om, un adevăr care stă la baza credinţei noastre creştine şi care adesea este învăluit într-o aură de mister despre care fie nu vorbim direct de teama de a nu greşi, fie îl descoperim în parte şi uneori destul de ambiguu, folosind cuvinte nepotrivite. Să ne aducem aminte că Biserica, încă de la început, s-a confruntat cu mari erezii privind Întruparea Domnului şi că mulţi Sfinţi Părinţi şi-au consacrat mai apoi atenţia şi osteneala pentru a descoperi adevărul şi a înlătura învăţătura greşită.

Este un fapt că Dumnezeu S-a făcut om, dar nu în sensul că S-a transformat în om, aşa cum uşor se poate crede, ci că S-a unit deplin cu firea umană, rămânând şi ceea ce era mai înainte, adică Dumnezeu. În persoana Mântuitorului Iisus Hristos, la naşterea Sa din Sfânta Fecioară Maria, cele două firi, omenească şi dumnezeiască, s-au unit pe vecie, într-un mod aparte, greu de priceput minţii noastre: neamestecate, dar strâns unite, nedespărţite şi în acelaşi timp rămânând distincte, neîmpărţite, dar neschimbate, fără deosebire.

În tratatul său Despre Întruparea Cuvântului, Sf. Atanasie cel Mare ne-a lăsat un cuvânt cât se poate de lămuritor şi uşor de înţeles privind natura omenească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, zicând: „Domnul Se îmbracă în trup şi Se face om, ca prin acest trup, Cuvântul să ne îndumnezeiască, să ne ia asupra Sa şi să ne dea Viaţa veşnică” .

Sf. Chiril al Alexandriei ne spune că Hristos „ne-a purtat pe toţi în trupul Său şi noi toţi suntem întru El” , iar Sf. Ioan Damaschin completează zicând că „El (Hristos) a luat asupra Sa omul întreg şi S-a unit în întregime cu el, ca să-l mântuiască întreg; căci ceea ce n-a luat, nu este tămăduit” .

Sf. Apostol Pavel, în Epistola sa către Evrei, ne descoperă că ne facem „părtaşi ai lui Hristos numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru El”  ca astfel să fim „părtaşi dumnezeieştii firi” .

Iată, foarte pe scurt, câteva învăţături despre importanţa capitală a întrupării Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră şi despre importanţa rămânerii noastre în El. „Şi aceasta este porunca Lui: să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe Care ni L-a dat” , ne spune Sf. Apostol Ioan.

Am văzut importanţa Întrupării Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Firesc ar fi să credem că Iisus S-a născut din necesitate, aşa cum interpretează unii teologi, însă nu s-a întâmplat aşa, ci S-a născut din iubire curată şi sinceră pentru noi oamenii, o iubire cum numai Dumnezeu, Cel unul în fiinţă, dar întreit în Persoane, poate avea în mod absolut. Ei bine, la părtăşia acestei iubiri suntem chemaţi cu toţii în aceste zile de sărbătoare, de la mic la mare, fiecare cu puterea sa, sau chiar mărturisindu-ne cu sinceritate neputinţa de a iubi, căci şi aceasta este plăcut Domnului: să fim sinceri în neputinţa noastră şi să-I cerem ajutorul.

Pruncul Iisus a adus multă mângâiere Maicii Sale, dreptului Iosif, păstorilor, magilor şi credem că această iubire lină, duioasă, plină de emoţia, drăgălăşenia şi nevinovăţia specifice, prezentă la naşterea pruncului Iisus, ni se împărtăşeşte, azi, din plin şi nouă.

Dragii mei,
Gândul mi se îndreaptă, în aceste zile, către cei săraci şi lipsiţi, către cei care nu au prea multă mângâiere, sau care n-au cunoscut niciodată căldura şi iubirea unei familii. Sunt atât de mulţi copii orfani, sau abandonaţi de părinţii lor, unii chiar mai rău, abuzaţi în fel şi chip, copii care asistă la drame teribile în familiile lor și care rămân psihologic marcaţi pe viaţă de traumele prin care trec. Există în lumea de astăzi multă cruzime şi răutate, de care, din păcate, nici măcar copiii nu sunt scutiţi. Este nevoie de multă rugăciune și de întoarcere sinceră către Dumnezeu. Acesta este apelul meu către toţi cei care mă ascultați. Rugaţi-vă lui Dumnezeu cu stăruinţă! Să ne rugăm cu toţii şi pentru cei care nu sunt în Biserică, pentru ca și aceştia să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu; să afle şi ei cât de mult ne iubeşte Domnul pe toţi.

Dacă aveţi posibilităţi materiale, gândiţi-vă şi la cei nevoiaşi! Daţi din puţinul vostru şi celor care poate nu au deloc! Protejaţi-vă copiii! Preocupaţi-vă de buna lor educaţie și nu-i lăsaţi abandonaţi în faţa televizoarelor, a calculatoarelor și a telefoanelor inteligente. Familiilor care nu pot avea copii le recomand să se roage cu stăruință lui Dumnezeu și să se gândească și la posibilitatea adopţiei. Este mai bine să adoptaţi un copil decât să apelaţi la metodele moderne de fertilizare in vitro sau altele ca acestea. Interesaţi-vă înainte de a recurge la ele, pentru a cunoaşte efectele colaterale inumane pe care le implică, nefirescul lor. Știați că din 7-8 ovule fertilizate in vitro, 3-4 embrioni sunt implantaţi în uterul femeii? Din aceştia, doi sau trei sunt apoi avortaţi prin reducţie embrionară, pentru ca măcar unul să aibă şanse de a se naşte. Embrionii în exces sunt de obicei distruşi, criogenaţi sau folosiţi în diferite experimente medicale . Datorită acestui lucru Biserica condamnă astfel de metode.

Vă îndemn la mai multă seriozitate, alergaţi în nevoile voastre la duhovnicii pe care îi aveţi, curăţaţi-vă inimile de toată răutatea, astfel ca ochii voştri să redevină curaţi, păziţi poruncile Domnului şi fiţi cu toţii în pace şi bună înţelegere, pentru ca harul și darul lui Dumnezeu să stăruiască mereu în sufletele voastre.

Iubiți credincioși,
Să ştiţi că Hristos Domnul S-a întrupat cu scopul de a ne face părtaşi cu Dumnezeu prin har, să devenim fii ai Săi şi să-L moştenim în toată bogăţia Sa. Naşterea Celui pe care Îl sărbătorim astăzi nu este o naştere oarecare, ci este naşterea lui Dumnezeu ca om. El a venit să aducă „pe pământ pace, între oameni bunăvoire” , aşa cum au vestit îngerii păstorilor, la naşterea Sa. Acelaşi mesaj, al păcii și al bucuriei, ni-l transmite astăzi şi nouă, celor care Îl primim să Se nască în sufletele noastre. Nu vă îngroziţi de războaie sau de zvonuri aducătoare de moarte. Trăim vremuri tulburi. Toate acestea vin pentru ca să ne convingem şi mai mult că scăparea noastră este numai Hristos și că pacea care este atât de vulnerabilă în lume trebuie să o căutăm numai la Dumnezeu. Doar la El o vom afla deplin şi nimeni nu o va lua de la noi.

Fie ca Izvorul păcii, Hristos-Domnul, să aducă pace şi în sufletele noastre, pentru ca în pace şi în lumină, plini de harul lui Dumnezeu şi cu bucurie să petrecem sărbătorile Crăciunului şi să găsim mereu puterea şi curajul de a-I mulţumi pentru bunătatea şi dragostea Sa.

Vă doresc tuturor un An Nou binecuvântat!

La mulţi ani!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† Episcopul Timotei
Madrid, Naşterea Domnului 2015

sursa : episcopiaspanieiportugaliei.es