În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.(de trei ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește. (de 3 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Crezul:
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește. (de 12 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)
Psalmul 142:
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. 2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. 3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. 4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. 5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. 6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. 7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. 8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. 10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. 11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)
Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte, viață dăruindu-le.(de trei ori)
Doamne, miluiește. (de 12 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 50:
1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. 2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. 3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. 4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. 5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. 6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. 7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. 8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. 10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. 11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. 12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. 13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. 14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. 15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. 16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. 17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. 20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condac 1:
Apărătorul cel mare și Doamne, biruitorul morții celei veșnice, ca cei ce ne-am izbăvit de omorârea cea duhovnicească, cele de laudă aducem Ție, noi robii Tăi și zidirea Ta. Cel ce ai biruință asupra morții, de moartea păcatelor slobozește-ne pe noi, care grăim: Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Icos 1:
Îngerii, Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, neîncetat o laudă în ceruri. Și pe noi, cei de pe pământ, învrednicește-ne cu inimă curată a-Ți cânta Ție unele ca acestea: Iisuse, Cel nepătruns, Care luminezi pe toți credincioșii, luminează-ne și pe noi cei ce trăim în întunericul necunoștinței; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți și la toate le dai viață, înviază-ne și pe noi, cei omorâți în păcate; Iisuse, Cel ce Te-ai înălțat la cer și ai înălțat pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, înalță-ne și pe noi, cei plecați spre pământ; Iisuse, Cel ce șezi de-a dreapta Tatalui și părtași slavei Tale îi faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta; Iisuse, Cel ce vei veni sa judeci viii și mortii, nu ne judeca pe noi după fărădelegile noastre, ci miluiește-ne după mare mila Ta; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 2:
Văzând, Doamne, oamenii căzuți, Te-ai întrupat și ai înviat pe toți, dăruindu-le celor înviați toate spre mântuire. Înviază-ne și pe noi cei omorâți din pricina păcatelor, ca să-Ți cântăm Ție: Aliluia!
Icos 2:
Mintea nu pricepe dumnezeiasca taină, cum izvorul vieții înviază, omorând moartea. Pentru aceasta, numai cu inima simțind bucuria învierii și astfel fiind luminați, cu glas de bucurie duhovnicească grăim către Tine unele ca acestea: Iisuse, Cel ce ai intrat prin ușile încuiate, intră și în casa sufletelor noastre; Iisuse, Cel ce ai întâmpinat în cale pe ucenicii Tăi, întâmpină-ne și pe noi, pe calea acestei vieți, și ne mântuiește; Iisuse, Cel ce ai aprins inimile lor cu cuvintele Tale, aprinde și inima noastra cea rece, spre dorirea de slava Ta; Iisuse, Cel ce Te-ai cunoscut întru frângerea pâinilor, dă-ne și noua a Te cunoaște în dumnezeiasca împărtășanie; Iisuse, Cel ce ai făgăduit pe Duhul Sfânt ucenicilor Tăi, trimite-ne și nouă pe acest Duh mângâietor de la Tatăl; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 3:
Cu puterea Ta, cea dumnezeiască, înviind pe Lazăr, înviază-ne și pe noi cei ce suntem doborâți de patimi și zăcem în păcatul nepocainței, ca sculându-ne după glasul Tău, să cântăm cântare: Aliluia!
Icos 3:
Având putere asupra morții, sufletele le-ai chemat din moarte, Iisuse. Cheamă-ne și pe noi, din adâncul păcatelor noastre, ca și noi, curățindu-ne simțirile, Ție, celui ce strălucești cu lumina cea neapropiată, cu bucurie să-Ți aducem cântare de biruință, așa: Iisuse, biruitorul morții, biruiește patimile noastre cele rele; Iisuse, Datatorule de viață, dă-ne și noua o viață mântuitoare; Iisuse, izvorul bucuriei, bucură inima noastră întru îndreptările Tale; Iisuse, Cel ce ai săturat, cu cinci pâini și doi pești, cinci mii de bărbați în pustie, afară de femei și copii, hrănește-ne și pe noi cu pâinea Ta cerească; Iisuse, nădejdea celor căzuți, scoate-ne și pe noi din adâncul răutăților noastre; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 4:
Viforul patimilor ne tulbură și ne îneacă; ci Te rog pe Tine Iisuse, întinde-ne, ca și lui Petru, mâna Ta cea de ajutor și, cu puterea Învierii Tale, ridică-ne și ne înalță a cânta Ție: Aliluia!
Icos 4:
Având îmbucurătoarea veste a învierii Tale, Iisuse, cerurile cu vrednicie se veselesc și pământul se bucură; iar noi, prăznuind veselia cea veșnica, îndrăznim a-Ți cânta unele ca acestea: Iisuse, Cel ce șezi întru lumina cea neapropiată, fii aproape tuturor creștinilor, după îndurările Tale; Iisuse, Cel ce iubești zidirea Ta, nu ne uita pe noi cei de pe urmă; Iisuse, Cel ce atragi inimile noastre la Tine, întoarce la Tine și inima noastră cea ticăloasă; Iisuse, Cel ce împlinești toate cererile cele bune, împlinește și doririle noastre cele bune, ca mai mult decât toate să Te iubim pe Tine; Iisuse, Cel ce primești orice picătură de lacrimi, nu depărta rugăciunile noastre; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 5:
Viață de Dumnezeu plăcută izvorăște din Tine, o, Iisuse, Fiul Dumnezeului celui viu. Pentru aceea Te rugăm pe Tine, ca să nu ne piardă pe noi ucigătorul de suflete, nici să ne închidă gura ca să murim nepocăiți, ci învrednicește-ne să-Ți cântăm: Aliluia!
Icos 5:
Văzând cu Duhul pe Dumnezeu înviat, veniți să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă și neroditoare, ci din izvorul nestricăciunii și purtătorul de viață mormânt al Mântuitorului, care, pe pământul cel neroditor al sufletelor noastre udându-l, ne-a învățat pe toți a cânta unele ca acestea: Iisuse, Cel ce ne-ai poruncit să primim scump sângele Tău, învrednicește-ne fără de lipsă, a primi acest prea cinstit sânge; Iisuse, Cel ce trimiți ploaie asupra celor drepți și asupra celor păcătoși, stropește-ne și pe noi cu harul Tău, ca să aducem roadă duhovnicească; Iisuse, Cel ce nu Te-ai scârbit de păcătoasa care Ți-a sărutat cu lacrimi de pocăință picioarele Tale, da-ne si nouă a-Ți uda picioarele Tale cu lacrimi de umilință; Iisuse, Cel ce ai întărit pe Toma în credința învierii Tale, dă-ne și nouă credință nefățarnică; Iisuse, Cel ce ai zis: căutați și veți afla, dă-ne și nouă a Te gasi pe Tine; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 6:
Propovăduind cu duhul neîncetat bucuria învierii tale, celei purtătoare de viață, Iisuse, Dumnezeul nostru, dă să fim și noi, păcătoșii, părtași acestei învieri, ca neîncetat să cântăm în Ierusalimul cel de sus: Aliluia!
Icos 6:
Strălucind la toată lumea cu învierea Sa Domnul Iisus Hristos, acum toate le-a umplut de lumină: și cerul și pământul și cele de dedesubt; ca să prăznuiască toată zidirea Învierea lui Hristos, întru care întăriți fiind vom cânta unele ca acestea: Iisuse, Cel ce toate le umpli de lumina Ta, luminează și ochii noștri cei întunecați; Iisuse, Cel ce ai împreunat cerul cu pământul, ridică-ne și pe noi de pe pământ la cer; Iisuse, Cel ce Te-ai pogorât cu lumina Ta cea dumnezeiască în cele de dedesubt, pogoară-Te și în adâncul inimilor noastre; Iisuse, Cel ce ai scos din temnițele iadului sufletele ce te așteptau, scoate-ne și pe noi, păcătoșii, din întunericul mâhnirii, căci viața noastră de iad s-a apropiat; Iisuse, Cel ce tuturor le întinzi prea curatele Tale mâini, cuprinde-ne și pe noi, ticăloșii, în brațele Tale; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 7:
Vrând Domnul Hristos ca să descopere oamenilor puterea dumnezeirii Sale, S-a acoperit cu pecetea lui Caiafa și nestricând-o, înaintea celor ce-L păzeau, ca un purtător de biruință s-a sculat și ne-a învățat a-i cânta: Aliluia!
Icos 7:
Minunat și cu neputință este a pricepe, cum ieri ne-am îngropat împreuna cu Tine, Hristoase, iar azi ne sculăm împreună cu Tine, în Duh. Dar cu bucurie Îți cântăm Ție unele ca acestea: Iisuse, Cel ce ai înviat și ai dat în dar tuturor viață, întraripează mintea noastră, ca să-Ți urmeze Ție pururea; Iisuse, Cel ce ai sfințit pământul cu picioarele Tale, sfințește și gândurile noastre, cele care se înalță la Tine; Iisuse, Cel ce nu ai oprit a se zugrăvi cinstitul Tău chip, dă-ne și nouă a avea pururea în sufletele noastre chipul învierii Tale; Iisuse, Cel ce ai primit cei doi bani ai văduvei, primește și de la noi cântarea aceasta; Iisuse, Cel ce n-ai osândit pe femeia desfrânată, ci, prin puterea Ta, ai îndreptat-o pe calea cea buna, nu osândi nici buzele noastre cele întinate care Te sărută pe Tine, prin cântări de laudă; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 8:
Străin lucru, că pe Dumnezeu întrupat și înviat din morți, noi astăzi cu cugetul văzându-L, toată grija cea lumească să o lepădăm. Și că pe Împăratul tuturor să-L primim și să-I cântam Lui: Aliluia!
Icos 8:
Totul ai fost iubire, Iisuse, către omul cel căzut, și ai pus la dumnezeiasca strajă pe de Dumnezeu grăitorul Avacum, să stea împreună cu noi și să arate pe îngerul cel purtător de lumină, care a grăit luminat despre învierea ta. Pentru aceasta și noi grăim Ție unele ca acestea: Iisuse, Cel ce ai fost păzit de ostași, trimite la straja sufletelor noastre pe ingerul păzitor, pe care noi îl alungăm cu păcatele noastre, ca să ne păzească și să ne călăuzească spre mântuire, pentru învierea Ta; Iisuse, Cel ce ai orbit cu dumnezeiasca Ta strălucire ochii celor ce Te străjuiau, întoarce ochii noștri de la deșertăciune și-i luminează, spre cunoștința adevărului; Iisuse, Cel ce ai întrebat pe Apostolul Petru: „Mă iubești?”, dă-ne și noua să avem chipul dragostei lui de la urmă; Iisuse, Cel ce ai iertat lui Petru Apostolul lepădarea de Tine, iartă și nouă lepădările cele din fiecare ceas, de poruncile Tale; Iisuse, Cel ce ai dat putere Apostolilor Tăi, a lega și a dezlega, dezleagă-ne și pe noi de nedreptățile noastre; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 9:
Toată firea omenească în Tine s-a preaslăvit, cu învierea Ta, Iisuse, și prin aceasta s-a dăruit nestricăciune trupurilor sfinților, adeverindu-se aceasta prin moaștele sfinților și cântându-Ți cu umilință: Aliluia!
Icos 9:
De Dumnezeu grăitorii ritori mânecă cu duhul întâmpinând ieșirea din mormânt, și în loc de mir, cântare Îți aduc Ție, ca soarelui dreptății și Stăpânului; cu ale căror cântări, primește și aceste rugăciuni ale noastre: Iisuse, Cel ce ai primit mirul cel vărsat pe Tine, primește și ale noastre cântări de laudă, de mulțumire și de cerere; Iisuse, soarele dreptății, luminează sufletele noastre cele întunecate; Iisuse, Cel ce pe pescari i-ai făcut vânători de oameni, atrage și voia noastră cea rea, spre ascultarea Ta; Iisuse, Cel ce pe Saul l-ai prefăcut în mai-marele Apostol, înțelepțește-ne și pe noi cei ce rătăcim; Iisuse, pentru rugăciunile acestui Apostol și ale tuturor sfinților Tăi, fie-Ți milă de noi păcătoșii; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 10:
Voind a mântui neamul omenesc, Iisuse, Te-ai pogorât pe pământ și Însuți Dumnezeu fiind, ai primit neputințele noastre, ca și în ele să se arate puterea Ta, care ne îndeamnă a cânta: Aliluia!
Icos 10:
Cel ce ai înviat, Iisuse Hristoase, Mântuitorul și Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce Te-ai pogorât în cele mai de jos ale pământului și ai sfărâmat legăturile cele veșnice, în care se țineau legate sufletele, slobozește-ne și pe noi de legăturile păcatului, ca să-Ți cântăm Ție unele ca acestea: Iisuse, Cel ce ai încredințat pe iubitul Tău ucenic Maicii Tale, încredințează-ne și pe noi îngrijirii ei, celei mântuitoare; Iisuse, Cel ce suferințele Maicii Tale le-ai prefăcut în bucurie, dă-ne și nouă, nevrednicilor, cu răbdare să purtăm crucea noastră; Iisuse, Cel ce ai dat lumii ocrotitoare pe Maica Ta, dă-ne și nouă, păcătoșilor, ca să fim sub acoperământul ei; Iisuse, Cel ce nu ai oprit pe prunci a se atinge de Tine, dă-ne și nouă blândețile și curăția inimii pruncilor; Iisuse, Cel ce ai liberat pe desfrânata și i-ai poruncit de acum să nu mai păcătuiască, dă-ne și nouă ca de acum să nu Te mai întristăm; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 11:
Cântare de umilință, despre învierea Ta, binevoiește ca să-Ți aducem Ție, Mântuitorul nostru. Și prin aceasta să primească sufletele noastre mirul vindecărilor de nălucirile cele vătămătoare, ca să-Ți cântăm Ție pururea: Aliluia!
Icos 11:
Primind, prin învierea Ta, razele strălucitoare ale darului, și prin aceasta, ca prin oglindă, duhovnicește văzând scularea Ta cea aducătoare de viață, ne închinăm cinstitei Tale cruci și slăvitei învierii Tale, pe care o lăudam și o slăvim, cântând așa: Iisuse, Cel ce ai plecat cerul, primește și rugăciunea noastră, ca un îndurător; Iisuse, Cel ce ai adormit cu trupul ca un muritor, omoară poftele noastre cele trupești; Iisuse, Cel ce Te-ai dat cu totul pentru mântuirea noastră, da-ne și nouă cu totul a ne preda Ție; Iisuse, Cel ce Te-ai suit la ceruri, ca să pregătești locașuri celor ce Te iubesc pe Tine, așază-ne și pe noi în locașurile Tale; Iisuse, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, numără-ne și pe noi cu oile cele de-a dreapta Ta; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 12:
Darul Tău dă-ni-l nouă, Iisuse, Cel ce pe toți ne-ai iubit, și primește rugăciunea noastră, ca o pârgă, ce-Ți aducem Ție. Și depărtează de la sufletele noastre tot gândul cel viclean, ca fără osândă să-Ți cântam Ție: Aliluia!
Icos 12:
Cântând preaslăvită învierea Ta, Te slăvim pe Tine, o, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, și credem că dăruiești tuturor viața veșnică. Pentru aceasta, întru această numită și sfânta zi, ca frații unul pe altul să ne îmbrățișăm. Iar pe cei ce ne urăsc pe noi, să-i iertăm pentru învierea Ta. Deci cu o gură și cu o inimă să cântăm unele ca acestea: Iisuse, Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează pe Tine, binecuvintează și acum osteneala noastră cea după putere; Iisuse, Cel ce sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, sfințește și doririle și gândurile noastre; Iisuse, Cel ce Te-ai făgăduit să fii cu cei credincioși până la sfârșitul veacului, fii neîncetat și cu noi păcătoșii; Iisuse, Cuvântul cel Adevărat al Tatălui, curăță cuvintele noastre cele nevrednice, ca să Te lăudăm pe Tine; Iisuse, Paștile cele mântuitoare, care duc de la moarte la viață, sălășluiește-ne în locașul Tău, luminându-ne haina sufletelor noastre; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 13:
O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai călcat cu moartea pe moarte și celor din morminte le-ai dăruit viața, primește ca un miros de bună mireasmă duhovnicească această puțină rugăciune. Și dăruiește-ne nouă, celor ce suntem în mormântul nesimțirii, viața veșnică, ca să-Ți cântăm Ție: Aliluia!
Icos 1:
Îngerii, Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, neîncetat o laudă în ceruri. Și pe noi, cei de pe pământ, învrednicește-ne cu inimă curată a-Ți cânta Ție unele ca acestea: Iisuse, Cel nepătruns, Care luminezi pe toți credincioșii, luminează-ne și pe noi cei ce trăim în întunericul necunoștinței; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți și la toate le dai viață, înviază-ne și pe noi, cei omorâți în păcate; Iisuse, Cel ce Te-ai înălțat la cer și ai înălțat pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, înalță-ne și pe noi, cei plecați spre pământ; Iisuse, Cel ce șezi de-a dreapta Tatalui și părtași slavei Tale îi faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta; Iisuse, Cel ce vei veni sa judeci viii și mortii, nu ne judeca pe noi după fărădelegile noastre, ci miluiește-ne după mare mila Ta; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Condac 1:
Apărătorul cel mare și Doamne, biruitorul morții celei veșnice, ca cei ce ne-am izbăvit de omorârea cea duhovnicească, cele de laudă aducem Ție, noi robii Tăi și zidirea Ta. Cel ce ai biruință asupra morții, de moartea păcatelor slobozește-ne pe noi, care grăim: Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește. (de 3 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.
Troparul Învierii
Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte, viață dăruindu-le.(de trei ori)
Doamne, miluiește. (de 40 de ori)
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Acatistul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește. (de 3 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Crezul:
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește. (de 12 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)
Psalmul 142:
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. 2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. 3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. 4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. 5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. 6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. 7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. 8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. 10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. 11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)
Troparul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului
Glasul 8
Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat. Vistieriile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Și cu cuvintele tale învățându-ne, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Doamne, miluiește. (de 12 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 50:
1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. 2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. 3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. 4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. 5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. 6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. 7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. 8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. 10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. 11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. 12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. 13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. 14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. 15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. 16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. 17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. 20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condac 1
Pe luminătorul a toată lumea, pe stâlpul și întărirea Bisericii, pe povățuitorul pocăinței și tămăduitorul bolnavilor, pe apărătorul și binefăcătorul celor necăjiți, pe Sfântul Ioan, trâmbița cea frumos glăsuitoare și gura cea de miere izvorâtoare, pe învățătorul nostru cel cu mintea și cuvintele de aur, veniți, binecredincioșilor, să-l lăudăm. Să aprindem făcliile dragostei celei luminătoare, aducându-i această cântare: Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Icos 1
Luminătorule și învățătorule, Părinte, cel ce cu învățăturile tale ai luminat toată lumea, luminează-ne și pe noi prin rugăciunile tale, ca să-ți aducem această cântare de laudă: Bucură-te, Ioane, fericite slujitor al Domnului Iisus Hristos; Bucură-te, că din copilărie ai fost binecredincios; Bucură-te, că din gura ta râuri de învățătură au izvorât; Bucură-te, că prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit; Bucură-te, că prin minunile tale înțelepții s-au rușinat; Bucură-te, că înțeleptul Artemie prin tine s-a botezat; Bucură-te, că poporul de bucurie către tine a strigat; Bucură-te, că ai fugit de slava omenească; Bucură-te, că ai iubit viața monahicească; Bucură-te, al necăjiților mângâietor; Bucură-te, al săracilor ocrotitor; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 2
După trecerea din viața aceasta a maicii tale, Antuza, ai împărțit averea săracilor și, părăsind lumea, te-ai sălășluit în mănăstire, unde, după multe nevoințe și osteneli, te-ai învrednicit a vorbi cu Apostolii Ioan și Petru, al căror dar ai dobândit și cu care împreună cânți lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Dar de la Dumnezeu ai primit, Sfinte Ioane, a lega și a dezlega păcatele oamenilor; dezleagă dar și lanțul greșelilor noastre și cu dragostea lui Dumnezeu ne leagă, ca, unindu-ne într-un glas, să mărturisim pe Dumnezeu în Treime și pe tine să te lăudăm așa: Bucură-te, că în chip îngeresc te-ai îmbrăcat; Bucură-te, că, în mănăstire fiind, multe osteneli ai răbdat; Bucură-te, că pe monahul cel căzut l-ai ridicat; Bucură-te, că darul lui Dumnezeu prin tine a lucrat; Bucură-te, noule Daniile, că minunată vedenie ai avut; Bucură-te, împreună vorbitorule cu Apostolii Petru și Ioan; Bucură-te, că Ioan prin scrisoare te-a îmbărbătat; Bucură-te, că de la Apostoli ai primit binecuvântare sfântă; Bucură-te, că răbdarea ta a fost nemărginită; Bucură-te, al pocăinței învățătorule; Bucură-te, al bunei credințe mărturisitorule; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 3
Minunata vedenie de care te-ai învrednicit, Părinte, a avut-o și bătrânul Isihie, îmbunătățitul monah; și, povestind fraților celor iscusiți, se minunau de acest dar pe care te-ai învrednicit a-l primi și cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icos 3
Dumnezeu S-a preaslăvit prin facerea minunilor tale, Părinte, că pe mulți i-ai vindecat cu rugăciunile tale; pe Arhelau de lepră l-ai curățit, monahului Evclie vederea i-ai luminat și pe femeia Hristina ai scăpat-o de boală; pe leul cel fioros cu semnul Crucii l-ai omorât; pentru acest noian de minuni te lăudăm, Părinte, zicând așa: Bucură-te, tămăduitor fără de plată al trupurilor; Bucură-te, cel ce multe boli degrab le-ai vindecat; Bucură-te, că de tine toată suflarea s-a minunat; Bucură-te, luminătorul ochilor trupești și sufletești; Bucură-te, că neputințele și bolile degrab le izgonești; Bucură-te, mustrătorul celor fără de lege; Bucură-te, îndreptătorul celor ce au greșit; Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii; Bucură-te, lauda cea aleasă a ierarhilor; Bucură-te, că, întrarmat cu puterea Crucii, duhurile rele ai alungat; Bucură-te, că neprețuita diademă a arhieriei de la Hristos ai luat; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 4
Se cuvenea ca lumina aprinsă să fie pusă în sfeșnic să lumineze tuturor. Pentru aceasta, prin rânduiala lui Dumnezeu, ai fost adus din pustie în cetate, în slujba Bisericii așezat și prin porunca îngerului ai fost sfințit. Iar la hirotonia ta un porumbel pe deasupra capului tău zbura, pe care văzându-l Flavian patriarhul, împreună cu cei ce erau de față, cu frică și cu bucurie au strigat: Aliluia!
Icos 4
Supunându-te voii lui Dumnezeu, ai lăsat pustia și pe monahii cei împreună viețuitori, pe care văzându-i plângând din pricina despărțirii, i-ai mângâiat cu mireasma învățăturii tale și i-ai îndemnat să aibă iubire unii către alții. Iar noi, de bucurie pentru chemarea ta, te lăudăm, zicând așa: Bucură-te, învățător blând și sfânt; Bucură-te, că tu singur ai fost numit „Gură de Aur”; Bucură-te, cel ce prin rânduiala lui Dumnezeu ai primit darul cinstitei arhierii; Bucură-te, podoaba curăției, mărturisită de minunata arătare a porumbelului celui alb; Bucură-te, că de a ta vedenie toți s-au înspăimântat; Bucură-te, că poporul de bucurie slavă Domnului a dat; Bucură-te, că pentru sufletele omenești grijă ai purtat; Bucură-te, că prin dulci cuvinte pe toți i-ai învățat; Bucură-te, că, pentru frumusețea cuvintelor, de popor ai fost iubit; Bucură-te, că o femeie „Gură de Aur” te-a numit; Bucură-te, al sufletelor omenești înfrumusețătorule; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 5
Multe sunt minunile tale, Părinte Ioane, că pe pruncul femeii Evclia cu semnul Crucii l-ai tămăduit și pe femeia bogatului eretic, ce avea o cumplită boală, cu același semn al biruinței și prin stropirea cu apă sfințită ai vindecat-o, și de eresul cel pierzător de suflet pe amândoi i-ai scăpat. Iar templul cel idolesc surpându-se, a nimicit pe toți ereticii care ți se împotriveau și ceilalți botezându-se, cu bucurie slăveau pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icos 5
Învățătorule și de minuni făcătorule, Părinte, tămăduiește patimile sufletelor și ale trupurilor noastre și ne învață cum să ne păzim de smintelile ereticilor care hulesc Biserica. Iar tu, prin învățătura ta, să-i întorci la dreptmăritoarea credință, ca, unindu-ne glasurile prin dragoste, să te lăudăm, cântând: Bucură-te, că pe fiul Evclei l-ai scăpat de fierbințeală; Bucură-te, că pe femeia ereticului ai izbăvit-o de boală; Bucură-te, că femeia și bărbatul ei de eres s-au lepădat; Bucură-te, că prin puterea Crucii în Biserică au intrat; Bucură-te, făcătorule de bine al tuturor; Bucură-te, că ereticii asupra ta s-au ridicat; Bucură-te, că tu pentru ei lui Dumnezeu te-ai rugat; Bucură-te, că prin învățăturile tale mulți eretici s-au botezat; Bucură-te, că foștii eretici împreună cu dreptmăritorii au cântat; Bucură-te, al Bisericii lui Hristos păzitorule; Bucură-te, al dreptei credințe apărătorule; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 6
Pentru minunile și învățăturile tale, Părinte, ai fost chemat de Arcadius împăratul la tronul arhiepiscopal al Constantinopolului, fără de voia ta; însă, cu smerenie, făcând ascultare, ai primit jugul arhieriei, iar dregătorii, împreună cu poporul primindu-te cu dragoste și cu bucurie, cântau lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 6
Nu ne pricepem ce să lăudăm mai mult, Părinte Gură de Aur: vrednicia pentru care ai fost ales sau răbdarea pe care ai avut-o după primirea tronului arhieresc. Că pe cât a fost de mare bucuria începutului slujirii, pe atât de mult a crescut ura potrivnicilor; pentru aceasta și noi, văzând răbdarea ta, te lăudăm, zicând: Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, că pentru minunile tale erai cinstit de tot poporul; Bucură-te, că pentru învățăturile tale la tronul arhieresc ai fost chemat; Bucură-te, că împăratul Arcadius mult te-a iubit; Bucură-te, că tot Constantinopolul cu bucurie te-a primit; Bucură-te, că de sfântul sobor arhiepiscop ai fost sfințit; Bucură-te, că în arhiereasca demnitate cu vrednicie ai slujit; Bucură-te, că fără părtinire pe toți i-ai învățat; Bucură-te, că eresurile și răutatea le-ai dezrădăcinat; Bucură-te, că și pe împărăteasa Eudoxia, pentru lăcomie, o ai mustrat; Bucură-te, că văduvelor și săracilor ai fost sprijinitor; Bucură-te, că celor neputincioși ai fost ajutător; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 7
Mustrat-ai, Sfinte Ioane, pe Pavlichie lacomul, cel ce răpise banii văduvei celei sărace, și pe împărăteasa Eudoxia, pentru că luase via văduvei, ai certat-o; pentru aceasta ai fost dușmănit de toți cei ce lucrau fărădelegea, iar săracii și năpăstuiții, pentru dreptatea ce le făceai, te lăudau și pe Dumnezeu slăveau, cântând: Aliluia!
Icos 7
Împlinitu-s-au cu tine, Bunule Părinte, cuvintele Mântuitorului, căci tu pentru dreptate ai fost grăit de rău și izgonit de potrivnicii care urau faptele tale cele bune, printre care Teofil cel zavistnic și împărăteasa Eudoxia, de la care multe rele ai pătimit; pentru aceasta, văzând răbdarea ta, te lăudăm, zicând așa: Bucură-te, Sfinte Ioane, că întru tine cuvintele Mântuitorului s-au împlinit; Bucură-te, că pentru dreptate de Teofil ai fost prigonit; Bucură-te, primitorul călugărilor celor izgoniți; Bucură-te, apărătorul văduvelor și al săracilor asupriți; Bucură-te, că pentru via văduvei Eutropia, ca și Ilie, pe împărăteasă ai mustrat; Bucură-te, că ai răbdat cu tărie mânia împărătesei; Bucură-te, că mulți la izgonirea ta nu s-au învoit; Bucură-te, că proorocia lui Epifanie cu tine s-a împlinit; Bucură-te, al cuvântului lui Dumnezeu propovăduitorule; Bucură-te, al smereniei iubitorule; Bucură-te, de Dumnezeu încununate ierarhe; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 8
Izgonit fiind, Sfinte, stăteai în chiliile arhierești, și, împreună cu episcopii cei ce erau cu tine, mâhnindu-te de răutatea lui Teofil și de schimbarea împăratului cu mânie asupra ta, ai zis: Fraților, rugați pe Dumnezeu pentru mine și nu vă depărtați de la Bisericile voastre, că mie mi s-a apropiat vremea de primejdii și, multe necazuri primind, mă voi duce de aici, iar voi pomeniți-mă în rugăciunile voastre, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8
Adunându-se dușmanii tăi în sobor nedrept asupra ta, Sfinte, și învoindu-se împăratul Arcadius cu dânșii, a crezut clevetirilor lor și la judecată hotărând izgonirea ta, te-au dat ostașilor, care, pe ascuns luându-te, au mers pe mare, spre Prenet. Atunci s-a făcut cutremur mare în cetate și a căzut o parte din palatele împărătești, din care pricină înspăimântându-se împăratul, și de teama mulțimii, a poruncit să te aducă înapoi. Alergând poporul înaintea ta, te lăuda, zicând unele ca acestea: Bucură-te, Părinte Ioane, cel ce ai fost izgonit pe nedrept; Bucură-te, că pe ascuns ai fost scos afară din cetate; Bucură-te, că, pentru nedreptatea ce ți s-a făcut, poporul s-a revoltat; Bucură-te, că de cutremur o parte din palate s-au surpat; Bucură-te, că potrivnicii tăi din cetate au fugit; Bucură-te, că în bunătatea și iubirea ta pe aceștia i-ai iertat; Bucură-te, păstorule bun, care nu părăsești oile tale; Bucură-te, că împăratul, căindu-se, a poruncit să te întoarcă din cale; Bucură-te, că poporul după tine multe lacrimi a vărsat; Bucură-te, că, întorcându-te, iarăși tronul ți-ai luat; Bucură-te, că în cântări de psalmi ai fost întâmpinat; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 9
Ieșind poporul întru întâmpinarea ta cu cântări și cu făclii și, ducându-te în biserică, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate cele primite, te-ai rugat pentru cei credincioși. Vino, Părinte Sfinte, și în mijlocul nostru, rugându-te pentru noi, cei ce te lăudăm și cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9
După întoarcerea ta, ai păstorit oile lui Hristos până la o vreme, și iar s-a ridicat furtună și prigoană asupra ta. Căci, prin îndemnul împărătesei Eudoxia, ai fost scos din biserică de oamenii răi care voiau să te omoare. Însă, pe ascuns, ai fost petrecut până la mare de iubiții tăi episcopi, cărora dându-le sărutarea cea mai de pe urmă, te-ai despărțit de dânșii. Iar ei, plângând ca după un iubitor părinte, ne-au învățat să te lăudăm zicând unele ca acestea: Bucură-te, că pentru Biserica lui Hristos sufletul ți-ai pus; Bucură-te, Sfinte Ioane, că, puțini ani trăind, cu bogate roade te-ai împodobit; Bucură-te, că Biserica lui Dumnezeu lumii o ai vestit; Bucură-te, că iarăși sobor nedrept împotriva ta s-a adunat; Bucură-te, că al doilea exil cu răbdare l-ai îndurat; Bucură-te, că pentru Domnul Hristos multe chinuri ai răbdat; Bucură-te, că episcopii și poporul pentru tine cu amar au plâns; Bucură-te, că, în surghiun de ostași neîndurători fiind dus, pe Hristos ai mărturisit; Bucură-te, că după izgonirea ta foc de la jertfelnic a ieșit; Bucură-te, al Bisericii lui Hristos luminătorule; Bucură-te, al oilor lui Hristos păstorule; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 10
Ostașii, din porunca împăratului, multă răutate îți arătau, ducându-te prin arșiță și frig, că doar vei muri pe cale. Și slăbind foarte tare, într-o noapte, stând la rugăciune, ți s-au arătat Sfinții Apostoli Petru și Ioan, care, întărindu-te, au zis: Bucură-te, păstorule bun, de chinuri răbdătorule, căci trimiși suntem de Stăpânul Hristos să te mângâiem în răbdarea ta; că peste puțin timp vei trece la odihnă, ca în veci să te bucuri dimpreună cu noi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10
Pentru dragostea ta, Părinte, doi preoți și un diacon au mers cu tine în surghiun, și au văzut pătimirea ta și pe Sfinții Apostoli care ți s-au arătat. Iar la Comane ajungând, Sfântul Vasilisc, episcopul comanilor, ți s-a arătat, zicând: „Nădăjduiește, frate Ioane, căci mâine vom fi împreună înaintea Împăratului slavei!”. Și, prin rânduiala lui Dumnezeu, ai rămas în biserica Sfântului Vasilisc, în care ai slujit și, după ce te-ai împărtășit cu Sfintele Taine, ți-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, mulțumind pentru toate. Pentru acestea, primește de la noi cântare de laudă: Bucură-te, nevoitorule, că în izgonire multe necazuri ai răbdat; Bucură-te, că Petru și Ioan, ca să te întărească, ți s-au arătat; Bucură-te, că doi preoți și un diacon cu tine împreună au răbdat; Bucură-te, că în Comane la biserica Sfântului Vasilisc ai stat; Bucură-te, că în mare sfințenie acolo ai liturghisit; Bucură-te, că, mulțumind pentru toate, cu Sfintele Taine te-ai împărtășit; Bucură-te, că, lui Dumnezeu rugându-te, te-ai mutat la cereștile locașuri; Bucură-te, că Arhiereul cel veșnic sufletul tău l-a primit; Bucură-te, că toți sfinții în ceruri mult s-au bucurat; Bucură-te, al Împărăției lui Dumnezeu moștenitorule; Bucură-te, al dumnezeieștilor cuvinte tâlcuitorule; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 11
Săvârșindu-ți călătoria nevoințelor, te-ai mutat cu bucurie către cele cerești, iar mult chinuitul tău trup a fost îngropat cu cinste de iubiții tăi ucenici lângă moaștele Sfântului Vasilisc, în Comane. Întorcându-se ucenicii pe mare, au mers la Roma la episcopul Inochentie, și toate cele despre tine spunându-le lui și împăratului Honorius, aceștia se minunau de răutatea potrivnicilor tăi. Și după tine vărsând lacrimi, slăveau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icos 11
Înștiințându-se episcopul Inochentie și împăratul Honorius de pedepsele ce ai pătimit de la împărăteasa Eudoxia și de la toți dușmanii tăi, au înfricoșat prin scrisoare pe Arcadius împăratul, care, văzându-se înșelat, a pedepsit pe toți pârâșii tăi; iar el, căindu-se și pentru tine plângând, te lăuda, zicând unele ca acestea: Bucură-te, Sfinte Ioane, învățătorul nostru cel bun; Bucură-te, că darurile Sfinților Apostoli ți-au fost date moștenire; Bucură-te, că, răbdând nedreptatea, de fericire veșnică te-ai învrednicit; Bucură-te, că după tine marea cetate cu amar a plâns; Bucură-te, că și nouă, de dorul tău, inima ni se frânge; Bucură-te, tril de privighetoare neadormită; Bucură-te, că învățătura ta luminează lumea ca un soare; Bucură-te, că mulți, recunoscându-și greșelile, s-au pocăit; Bucură-te, că potrivnicii tăi nu ți-au biruit răbdarea; Bucură-te, al celor ce ți-au greșit iertătorule; Bucură-te, al sufletelor lor iubitorule; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 12
După o vreme, binecredinciosul împărat Teodosie a socotit într-un cuget cu arhiepiscopul Proclu să aducă sfintele tale moaște din Comane la Constantinopol, spre mângâierea poporului celui binecredincios. Trimișii, fiind fără multă evlavie, n-au putut ridica acea neprețuită comoară, dar, venind alții, și făcând îndelungate rugăciuni, cu multă evlavie au ridicat sfintele tale moaște, pe care le-au dus în împărăteasca cetate, cântând cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 12
Ieșit-au întru întâmpinarea moaștelor tale, Sfinte Ioane, împăratul cu toată suita și arhiepiscopul cu tot clerul, precum și întreg poporul, cu făclii aprinse și miresme de multe feluri. Când au ajuns la via văduvei, sfintele tale moaște s-au oprit, ca semn că tu ești ocrotitor al văduvelor și săracilor. După aceea, în biserica cea mare ducându-le și în scaunul tău așezându-le, gura ta a grăit, din nou: „Pace tuturor și Eudoxiei iertare!”, la care cuvinte tot poporul, înspăimântându-se, a căzut la pământ, și cu mare evlavie te lăuda, zicând: Bucură-te, că toată cetatea cu bucurie te-a primit; Bucură-te, că împăratul cu toată suita în cale ți-a ieșit; Bucură-te, că rugăciunea împăratului ai primit; Bucură-te, că în altarul Catedralei, cu mare cinste, pe tronul arhieresc moaștele ți le-au așezat; Bucură-te, că pe tot poporul l-ai binecuvântat; Bucură-te, că Eudoxia prin gura ta iertare a luat; Bucură-te, că sfintele tale moaște de creștini sunt mult cinstite; Bucură-te, că celor ce aleargă la tine le dai binecuvântare; Bucură-te, că prin rugăciunile tale cei bolnavi se tămăduiesc; Bucură-te, că pentru păcătoșii ce se pocăiesc milă mijlocești; Bucură-te, că în altarele Bisericii, Liturghia alcătuită de tine cu evlavie se săvârșește; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 13
O, Preafericite Părinte Ioane, bunule păstor și neîntrecut liturghisitor, după cum ai primit rugăciunea împăratului Teodosie și de a merge în împărăteasca cetate, binecuvântând poporul și dăruind iertare celor ce ți-au greșit, așa și acum vino în mijlocul nostru și ne binecuvintează cu rugăciunile tale, pentru a dobândi iertarea păcatelor, ca toți să ne mântuim și împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)
Icos 1
Luminătorule și învățătorule, Părinte, cel ce cu învățăturile tale ai luminat toată lumea, luminează-ne și pe noi prin rugăciunile tale, ca să-ți aducem această cântare de laudă: Bucură-te, Ioane, fericite slujitor al Domnului Iisus Hristos; Bucură-te, că din copilărie ai fost binecredincios; Bucură-te, că din gura ta râuri de învățătură au izvorât; Bucură-te, că prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit; Bucură-te, că prin minunile tale înțelepții s-au rușinat; Bucură-te, că înțeleptul Artemie prin tine s-a botezat; Bucură-te, că poporul de bucurie către tine a strigat; Bucură-te, că ai fugit de slava omenească; Bucură-te, că ai iubit viața monahicească; Bucură-te, al necăjiților mângâietor; Bucură-te, al săracilor ocrotitor; Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Condac 1
Pe luminătorul a toată lumea, pe stâlpul și întărirea Bisericii, pe povățuitorul pocăinței și tămăduitorul bolnavilor, pe apărătorul și binefăcătorul celor necăjiți, pe Sfântul Ioan, trâmbița cea frumos glăsuitoare și gura cea de miere izvorâtoare, pe învățătorul nostru cel cu mintea și cuvintele de aur, veniți, binecredincioșilor, să-l lăudăm. Să aprindem făcliile dragostei celei luminătoare, aducându-i această cântare: Bucură-te, Sfinte Ioane Gură de Aur, prealuminate învățătorule a toată lumea!
Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur
O, luminătorule a toată lumea, preabunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor necăjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dăruiește-ne iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește. (de 3 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.
Troparul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului
Glasul 8
Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat. Vistieriile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Și cu cuvintele tale învățându-ne, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Doamne, miluiește. (de 40 de ori)
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Canonul cel Mare – luni seara
Rugăciunile începătoare:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi sa ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.
După care, Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-i nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul şi s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).
Apoi troparele acestea:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre noi şi ne ajută; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tai în deşert, că numai pe tine te avem ajutătoare. (de două ori)
Slavă… Şi acum…
Niciodată nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să fiu îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată intru fărădelegi m-am zămîslit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Cântarea 1-a
Irmosul:
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu
şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă
S-a preaslăvit. (de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele celei ticăloase? Ce începere voi
pune Hristoase, acestei tânguiri de acum? Ci, ca un Milostiv, dă-mi iertare
greșelilor.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturisește la Ziditorul
tuturor. Şi îndepărtează-te de acum de nebunia cea mai dinainte şi adu lui
Dumnezeu lacrimi de pocăință.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Râvnind neascultării lui Adam celui întâi-zidit, m-am cunoscut pe mine
dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăție și de fericirea cea veșnică, pentru
păcatele mele.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Vai, ticăloase suflete! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi? Că ai privit rău
şi te-ai rănit amar și te-ai atins de pom şi ai gustat cu îndrăzneală mâncarea cea
nechibzuită.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
În locul Evei celei trupești, s-a făcut mie Evă înțelegătoare gândul cel cu poftă
trupească, arătându-mi cele plăcute şi gustând pururi din băutura cea amară.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
După dreptate a fost lepădat Adam din Eden, nepăzind singura Ta poruncă,
Mântuitorule. Dar eu, care am nesocotit totdeauna cuvintele Tale cele
dătătoare de viaţă, ce voi pătimi?
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Treime mai presus de fiinţă, Căreia ne închinăm într-o Unime, ridică de la mine
lanţul cel greu al păcatului şi, ca o Milostivă, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi ocrotirea celor ce te laudă, ridică de la
mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca o Stăpână, Curată, primește-mă pe
mine, cel ce mă pocăiesc.
Din nou Irmosul:
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu
şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă
S-a preaslăvit.
Cântarea a 2-a
Irmosul:
Ia aminte, cerule, şi voi grăi; şi voi lăuda pe Hristos, Care a venit din Fecioară cu
trup. (de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Ia aminte cerule şi voi grăi; pământule, ascultă glasul celui ce se pocăieşte faţă
de Dumnezeu şi-L laudă pe El.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul Tău cel blând şi primește
mărturisirea mea cea plină de căldură.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Mai mult decât toţi oamenii, eu însumi am greşit Ție; dar milostivește-Te,
Mântuitorule, ca un Dumnezeu, spre făptura Ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Făcându-mi chip urâțenia patimilor mele, prin pofte iubitoare de plăceri, mi-
am stricat frumuseţea minţii.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Viforul răutăţilor m-a cuprins, Milostive Doamne; dar, ca lui Petru, întinde-mi şi
mie mâna Ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Pătat-am haina trupului meu şi am întinat cu totul podoaba cea după chipul şi
după asemănarea Ta, Mântuitorule.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu plăcerile poftelor şi toată mintea
ţărână mi-am făcut-o.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Ruptu-mi-am acum veşmântul cel dintâi, pe care mi l-ai ţesut dintru început,
Ziditorule, şi, pentru aceasta, zac acum gol.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Îmbrăcatu-m-am acum în haină ruptă, pe care mi-a ţesut-o șarpele cu
sfătuirea, şi mă rușinez.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Lacrimile desfrânatei şi eu le vărs înaintea Ta, Milostive; milostivește-Te spre
mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Căutat-am la frumuseţea pomului şi mi s-a amăgit mintea; de aceea zac gol şi
mă rușinez.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Lucrat-au pe spatele meu toţi mai-marii răutăţilor, întinzând asupra mea
fărădelegea lor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe Tine, Dumnezeul tuturor, unul în trei Ipostasuri, Te laud: pe Tatăl şi pe Fiul şi
pe Sfântul Duh.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Curată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce numai tu eşti prealăudată,
roagă-te stăruitor ca să ne mântuim.
Irmosul:
Ia aminte, cerule, şi voi grăi; şi voi lăuda pe Hristos, Care a venit din Fecioară cu
trup.
Cântarea a 3-a
Irmosul:
Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta. (de
două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Foc de la Domnul plouând oarecând, a ars Domnul de demult pământul
Sodomei.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
În munte scapă, suflete, ca Lot oarecând şi mergi de te izbăveşte în Sigor.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Fugi de aprindere, o, suflete! Fugi de arderea Sodomei! Fugi de pieirea cea din
dumnezeiasca văpaie!
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Păcătuit-am Ţie, eu singur, păcătuit-am mai mult decât toţi; Hristoase
Mântuitorule, nu mă trece cu vederea.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Tu eşti Păstorul cel bun; caută-mă pe mine, mielul, şi, rătăcit fiind eu, nu mă
trece cu vederea.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru Tine, Mântuitorule, mă voi
îndrepta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Mărturisesc înaintea Ta, Mântuitorule: Păcătuit-am, păcătuit-am Ţie fără de
măsură; dar lasă-mi, iartă-mi, ca un Milostiv.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, Treime-Unime, Dumnezeule, mântuieşte-ne pe noi de înșelăciune şi de
ispite şi de primejdii!
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Bucură-te, pântece primitor de Dumnezeu! Bucură-te, tronul Domnului!
Bucură-te, Maica vieţii noastre!
Irmosul:
Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta.
Cântarea a 4-a
Irmosul:
Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că aveai să Te naști din
Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut.
Slavă puterii Tale, Doamne. (de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o părăsi, Drepte
Judecătorule; chiar dacă am păcătuit nu doar ca un om, ci mai mult decât toţi
oamenii, Iubitorule de oameni, dar ai putere, ca un Domn al tuturor, a ierta
păcatele.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Se apropie, suflete, sfârşitul, se apropie şi nu te îngrijești, nu te pregăteşti;
vremea se scurtează, deșteaptă-te; aproape, lângă uși, este Judecătorul; ca un
vis, ca o floare trece vremea vieţii. Pentru ce în deșert ne tulburăm?
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Deșteaptă-te, o, suflete al meu! Ia seama la faptele tale pe care le-ai făcut, şi
adu-le la vedere; varsă picături de lacrimi; spune cu îndrăzneală lui Hristos
faptele şi cugetele tale şi te îndreptează.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
N-a fost în viaţă păcat, nici fărădelege, nici răutate, pe care să nu le fi săvârşit
eu, Mântuitorule, cu mintea şi cu cuvântul, cu voința şi cu gândul, cu ştiinţa şi
cu fapta păcătuind, ca nimeni altul nici odinioară.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
De acesta am fost judecat, de acesta am fost osândit, eu, ticălosul, adică de
cugetul meu, faţă de care în lume nimic nu este mai puternic; Judecătorule,
Mântuitorule şi Cunoscătorul meu, cruță-mă, izbăvește-mă şi mă mântuieşte
pe mine, robul Tău.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Scara pe care a văzut-o de demult marele între patriarhi, suflete al meu, este
arătarea sporirii prin lucrare şi a înălțării prin cunoaștere; deci, de voiești să
viețuiești în lucrare, cunoștință şi vedere duhovnicească, înnoiește-te.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Arșița zilei a răbdat-o patriarhul Iacob pentru lipsă şi frigul nopții l-a suferit,
făcând câștig, în toate zilele păstorind, trudindu-se şi slujind, ca să-şi ia
amândouă femeile.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Prin cele două femei, înțelege fapta şi cunoașterea cea din vedere
duhovnicească; prin Lia, fapta, ca una ce a fost cu mulţi copii; iar prin Rahila,
cunoașterea, ca una pentru care s-a făcut multă osteneală. Că fără de osteneli,
nici fapta, nici vederea nu se vor săvârși, suflete.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nedespărțită în fiinţă, neamestecată în Fețe, Te teologhisesc pe Tine,
Dumnezeire una în Treime, Ceea ce ești întocmai cu împărăţia şi întocmai cu
tronul; strigând Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit în cele de sus.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Şi ai născut, şi eşti fecioară, şi ai rămas întru amândouă, cu firea, Fecioară. Cel
ce S-a născut înnoiește legile firii, iar pântecele a născut fără să simtă dureri.
Unde Dumnezeu voiește, se biruiește rânduiala firii; că El face câte voiește.
Irmosul:
Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că aveai să Te naști din
Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut.
Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a
Irmosul:
Dis-de-dimineață, Iubitorule de oameni, mă rog, luminează-mă şi mă îndreaptă
la poruncile Tale, şi mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
În noapte viaţa mi-am petrecut-o pururi, că întuneric s-a făcut mie şi negură
adâncă noaptea păcatului; ci ca pe un fiu al zilei arată-mă pe mine,
Mântuitorule.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Lui Ruben asemănându-mă eu, ticălosul, făcut-am sfat necuvios şi călcător de
lege asupra lui Dumnezeu Celui preaînalt, întinându-mi patul meu, precum
acela pe al tatălui său.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Mărturisesc Ţie, Hristoase, Împărate: păcătuit-am, păcătuit-am, ca mai înainte
fraţii lui Iosif, vânzând rodul curăţiei şi al înţelepciunii.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
De cei de un sânge a fost dat, a fost vândut în robie dulcele suflet, cel drept,
spre închipuirea Domnului; iar tu, suflete, cu totul te-ai vândut răutăţilor tale.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Lui Iosif celui drept şi minţii lui celei curate urmează, ticăloase şi neiscusite
suflete, şi nu te desfrâna cu pornirile cele nebunești, făcând fărădelege pururi.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Deşi s-a sălăşluit în groapă oarecând Iosif, Stăpâne Doamne, dar spre
închipuirea îngropării şi a Învierii Tale a fost aceasta; iar eu ce-Ţi voi aduce Ţie
în acest chip vreodată?
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe Tine, Treime, Te slăvim, pe Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Părinte,
Fiule şi Duhule, Fiinţă neîmpărțită, Unime, Căreia pururi ne închinăm.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură Dumnezeu, Cel ce a zidit
veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti neîntinată şi nu ştii de bărbat, şi a unit
cu Sine firea omenească.
Irmosul:
Dis-de-dimineață, Iubitorule de oameni, mă rog, luminează-mă şi mă îndreaptă
la poruncile Tale, şi mă învață, Mântuitorule să fac voia Ta.
Cântarea a 6-a
Irmosul:
Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul
cel mai de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea.(de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Lacrimi din ochii mei, Mântuitorule, şi suspine din adânc curat Îți aduc, strigând
Ţie din inimă: Dumnezeule, păcătuit-am Ţie, milostivește-Te spre mine.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Înstrăinatu-te-ai, suflete, de Domnul Tău, ca Datan şi ca Aviron; dar din toată
inima strigă: Iartă-mă!, ca să nu te împresoare prăpastia pământului.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Ca o junincă sălbatică, te-ai asemănat, suflete, lui Efrem; ca o căprioară,
păzeşte-ţi viaţa de curse, întraripându-te cu lucrarea, cu gândirea şi cu vederea
duhovnicească.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Mâna lui Moise ne va face să credem, suflete, cum că Dumnezeu poate să
albească şi să curețe viaţa cea leproasă; nu te deznădăjdui, dar, cu toate că eşti
lepros.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
„Treime sunt neamestecată, nedespărțită; despărțită după Fețe, şi Unime sunt
din Fire unită“, zice Tatăl, şi Fiul, şi dumnezeiescul Duh.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci, ca pe
un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca, prin rugăciunile
tale, să ne îndreptăm.
Irmosul:
Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul
cel mai de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea.
Suflete al meu, suflete al meu, scoală-te! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie
şi te vei tulbura. Deșteaptă-te, dar, ca să se milostivească spre tine Hristos
Dumnezeu, Cel ce pretutindeni este şi toate le plinește.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit,
nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; dar nu ne părăsi pe noi până în
sfârşit, Dumnezeul părinţilor. (de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Păcătuit-am, greşit-am şi am călcat porunca Ta; că întru păcate am fost zămislit
şi am adăugat rănilor mele rană. Dar Tu mă miluieşte, ca un Îndurător,
Dumnezeul părinţilor.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Cele ascunse ale inimii mele le-am mărturisit Ţie, Judecătorul meu. Vezi
smerenia mea, vezi şi necazul meu şi ia aminte acum la judecata mea; şi Tu mă
miluieşte, ca un Îndurător, Dumnezeul părinţilor.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Saul, oarecând, dacă a pierdut asinele tatălui său, suflete, degrabă a aflat în
schimb împărăția; dar păzeşte-te să nu greșești, alegând mai degrabă poftele
tale cele dobitocești, decât împărăţia lui Hristos.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
David, dumnezeiescul părinte, de a şi greşit oarecând îndoit, suflete al meu, cu
săgeata desfrâului săgetându-se şi cu sulița robindu-se pentru pedeapsa
uciderii; dar tu cu mai grele lucruri bolești, din pornirile cele de voia ta.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat desfrâul
cu uciderea; dar, îndată, îndoită pocăință a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene
lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
David oarecând a însemnat cântarea, scriind-o ca într-o icoană, prin care îşi
mustra fapta săvârșită, strigând: Miluieşte-mă, că Ţie unuia am greşit,
Dumnezeului tuturor; Însuţi mă curăţeşte!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Treime neamestecată, nedespărțită, de o fiinţă şi o fire; Lumini şi Lumină, şi
trei sfinte şi Unul sfânt, este lăudat Dumnezeu-Treimea. Deci, laudă şi slăveşte,
suflete, Viaţă şi Vieți, pe Dumnezeul tuturor.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Te lăudăm, te binecuvântăm și ne închinăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, că ai
născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Fiul şi Dumnezeu; şi tu însăți
ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cereşti.
Irmosul:
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit,
nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; dar nu ne părăsi pe noi până în
sfârşit, Dumnezeul părinţilor.
Cântarea a 8-a
Irmosul:
Pe Cel pe Care-L slăvesc oştile cereşti şi de Care se cutremură Heruvimii şi
Serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălțați
întru toţi vecii. (de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Miluieşte-mă pe mine, cel ce am păcătuit, Mântuitorule; ridică-mi mintea mea
spre întoarcere. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc; miluieşte-mă pe
mine, cel ce strig: Greşit-am Ţie, mântuieşte-mă; nelegiuit-am, miluieşte-mă.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Ilie, cel ce a fost purtat în car, suindu-se în carul virtuților, s-a înălţat ca spre
ceruri oarecând, mai presus de cele pământeşti; deci la suirea acestuia cugetă,
suflete al meu.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Elisei, luând oarecând cojocul lui Ilie, a primit de la Domnul har îndoit; iar tu, o
suflete al meu, de acest har nu te-ai împărtășit, pentru neînfrânare.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Curgerea Iordanului, oarecând, a stat de o parte şi de alta, prin lovirea cu
cojocul lui Ilie de către Elisei; iar tu, o, suflete al meu, acestui dar nu te-ai
învrednicit, din pricina neînfrânării.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Sunamiteanca, oarecând, a primit pe cel drept cu gând bun; iar tu, o, suflete, n-
ai adus în casa ta nici străin, nici călător. Pentru aceasta, tu vei fi lepădat afară
din cămară, tânguindu-te.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Minţii celei întinate a lui Ghiezi pururea te-ai asemănat, ticăloase suflete; a
cărui iubire de argint leapăd-o măcar la bătrânețe. Fugi de focul gheenei,
depărtându-te de răutățile tale.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Părinte fără de început, Fiule cel împreună fără de început, Mângâietorule cel
bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvântul, Cuvinte al
Tatălui Celui fără de început, Duhule cel viu şi făcător; Treime-Unime,
miluieşte-mă.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Ca din porfiră s-a ţesut trupul lui Emanuel înăuntru în pântecele tău,
Preacurată, ceea ce eşti porfiră înțelegătoare; pentru aceasta, Născătoare de
Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.
Irmosul:
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi
preaînălţându-L întru toţi vecii.
Pe Cel pe Care-L slăvesc oştile cereşti şi de Care se cutremură Heruvimii şi
Serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălțați
întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmosul:
Naşterea din zămislire fără de sămânţă este netâlcuită; Rodul Maicii celei fără
de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru
aceasta, pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu
dreaptă credinţă te mărim. (de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul bolește; cuvântul a slăbit, viaţa s-a
omorât, sfârşitul este lângă uși. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face
când va veni Judecătorul să cerceteze faptele tale?
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Adusu-ţi-am aminte, suflete, de la Moise facerea lumii şi toată Scriptura cea
așezată de acela; care îţi spune ţie despre cei drepţi şi despre cei nedrepți;
dintre care celor de al doilea, adică celor nedrepți, ai urmat, o, suflete,
păcătuind lui Dumnezeu, iar nu celor dintâi.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Legea a slăbit, Evanghelia nu lucrează, şi toată Scriptura în tine nu este luată în
seamă; prorocii au slăbit, şi tot cuvântul Celui Drept. Şi rănile tale, o, suflete al
meu, s-au înmulțit, nefiind doctor care să te vindece.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Pildele Scripturii celei noi ţi le aduc ţie, ca să te ducă pe tine, suflete, spre
umilinţă; râvnește, așadar, drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă, şi înduplecă pe
Hristos prin rugăciunile tale, prin post, prin curăție şi prin smerenie.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Hristos S-a făcut Prunc, asemenea mie făcându-Se după trup, şi toate, câte
sunt ale firii, cu voia le-a săvârşit, afară de păcat, arătându-ţi ţie, o, suflete,
pilda şi chipul smereniei Sale.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Hristos S-a făcut om, chemând la pocăință pe tâlhari şi pe desfrânate. Suflete,
pocăieşte-te, că s-a deschis uşa Împărăţiei acum, iar fariseii şi vameșii şi
desfrânații merg mai înainte, pocăindu-se.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Hristos pe magi i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor a făcut-o
mucenici, pe bătrânul l-a slăvit, şi pe văduva cea bătrână; cărora n-ai râvnit,
suflete, nici faptelor, nici vieţii; dar vai ţie, când vei fi judecat!
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Postind Domnul patruzeci de zile în pustiu, mai pe urmă a flămânzit, arătând
firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi; de va năvăli asupra ta vrăjmașul
alungă-l, prin rugăciuni şi prin postire, departe de la picioarele tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălţăm, dumnezeiescului Duh cu
credinţă să ne închinăm, Treimii nedespărțite, Unimii după fiinţă, ca Uneia ce
este Lumină şi Lumini, Viaţă şi Vieți, făcătoare de viaţă şi luminătoare a
marginilor lumii.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că în tine aceasta
cu credinţă împărățind, în tine se şi întăreşte şi, prin tine biruind, înfrânge
toată încercarea, robește pe vrăjmaşi şi îndreptează pe supușii ei.
Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Andrei cinstite şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-
te pentru cei ce te laudă ca să fie păziţi de toată mânia, necazul şi stricăciunea;
şi să fim izbăviți de greşeli, noi, cei ce pururi cinstim pomenirea ta cu credință.
Irmosul:
Naşterea cea din zămislire fără de sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii celei
fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru
aceasta, pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu
dreaptă credinţă te mărim.
Acatistul Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește. (de 3 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.Amin.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Crezul:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește. (de 12 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)
Psalmul 142:
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. 2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. 3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. 4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. 5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. 6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. 7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. 8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. 10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. 11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)
Troparul, glasul al 5-lea
„Cu întreită cunună încununându-te: a preoției, Părinte, a bunei mărturisiri și cu cea a cuvântării de Dumnezeu, ca un soare strălucești, învățându-ne a cinsti Treimea de o ființă, la Care, Sfinte Dumitru, totdeauna pomenește-ne!”
Doamne, miluiește. (de 12 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 50:
1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. 2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. 3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. 4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. 5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. 6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. 7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. 8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. 10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. 11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. 12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. 13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. 14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. 15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. 16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. 17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. 20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condacul 1
Pe cel ce s-a arătat glas sfânt al Cuvântului, învățându-ne făptuirea virtuoasă și luminându-ne calea desăvârșirii, pe dascălul cel înțelept, cu evlavie să-l cinstim, credincioșilor, și să-i zicem toți: Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Icosul 1
Apă duhovnicească au izvorât buzele tale prin Duhul Sfânt, Părinte Dumitru, adăpându-i cu har nezidit pe cei ce din pământ au fost zidiți. De aceea, toți, cu credință și evlavie, strigăm unele ca acestea: Bucură-te, al dreptei credințe vlăstar; Bucură-te, al virtuților dreptar; Bucură-te, vas curat al luminii Cuvântului; Bucură-te, glas ce strigi în pustia pământului; Bucură-te, frunte ce porți cununile făptuirii omenești; Bucură-te, munte cu înălțimile în hotare îngerești; Bucură-te, că te cunoaștem al Împăratului crainic; Bucură-te, cel ce întru cunoștință L-ai vestit în chip vrednic; Bucură-te, luceafăr care arăți Soarele; Bucură-te, fulger cu strălucirea harului; Bucură-te, cel prin care Hristos Se slăvește; Bucură-te, cel prin care vrăjmașul se nimicește; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 2
Bine lucrând talantul cel dat ție de Domnul, începând de la cele dinafară, ai sporit și, avându-le ca ajutor, ai câștigat alți zece talanți, sfintele bogății ale teologiei Bisericii, strigând cu mulțumire, din suflet: Aliluia!
Icosul 2
Cartea iubind, prin carte ți-ai deschis mintea, Părinte, crescând înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, și ai ajuns, din smerit ucenic, mare dascăl cinstit și vestit tuturor, luminând cu învățăturile pe cei ce cu dragoste îți cântă: Bucură-te, cel ce ai înmulțit talantul; Bucură-te, cel ce ai îngropat păcatul; Bucură-te, carte în care e scris numele sfinților; Bucură-te, parte a noastră în cetele drepților; Bucură-te, zestre a Bisericii, preoția îmbogățind; Bucură-te, fagure al Duhului, credincioșii îndulcind; Bucură-te, cel ce ai înrobit știința omenească; Bucură-te, cel ce ai primit înțelepciune cerească; Bucură-te, că la Hristos ți-a fost cugetul; Bucură-te, că ai iubit și pe aproapele; Bucură-te, a bunei lucrări împlinire; Bucură-te, îndemn ce alungi lenevirea; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 3
Drum ai făcut, Părinte, să culegi ca albina din cunoștința Sfinților Părinți, necruțându-te și osteniind ca în inima ta să aduni nu miere, ci miruri din lucrarea lor, strigând lui Dumnezeu cu aceea: Aliluia!
Icosul 3
Eva cea nouă, Maria Fecioara, plinirea sfințeniei, prinosul omului pentru neajunsa iubire a lui Dumnezeu, ți-a mijlocit pe Noul Adam, Fiul ei, prin sfinți, duhovniceștii ei fii, pentru care te cinstim și zicem: Bucură-te, a sfintelor cărți plinire; Bucură-te, a lor dreaptă tâlmăcire; Bucură-te, lucrător în grădina sfințeniei; Bucură-te, trăitor al dulceaței smereniei; Bucură-te, gură a Părinților ce grăiești și din mormânt; Bucură-te, liră a Cuvioșilor, curățind cu al lor cânt; Bucură-te, cel cu Grigorie Teologul de un suflet; Bucură-te, cel cu Maxim Mărturisitorul de un cuget; Bucură-te, cel ce ai urmat Marelui Atanasie; Bucură-te, cel ce l-ai cuprins pe alesul Dionisie; Bucură-te, cel ce scoți mereu mierea Scripturii; Bucură-te, cel ce reverși tuturor mirul sfințirii; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 4
Focul ceresc a venit peste tine prin binecuvântarea Sfântului Grigorie Palama și, unirea în lumină aflând, ți-ai închinat viața degrab Celui de Sus, Care jos a coborât printre noi și pe Care-L lăudăm, strigându-I: Aliluia!
Icosul 4
Gură dumnezeiască a grăit în al tău suflet, făcându-l să cunoască iubirea Celui ce cu noi a viețuit și pentru noi S-a răstignit, Unul Domn Iisus Hristos, pe Care tu slăvindu-L, de-a Lui slavă te bucuri: Bucură-te, cel ce ai găsit cheia Vieții; Bucură-te, cel ce ai intrat prin ușa blândeții; Bucură-te, aflător al lucrărilor harului; Bucură-te, pătrunzător al tainelor Duhului; Bucură-te, că pe Dumnezeu de sus L-ai arătat pe pământ; Bucură-te, că pe pământeni de jos i-ai înălțat la cer; Bucură-te, cel prin care filosofii au fost făcuți de rușine; Bucură-te, cel prin care credincioșii s-au umplut de nădejde; Bucură-te, cinstire a lucrării Domnului; Bucură-te, primire a focului Duhului; Bucură-te, că Domnul ți-a grăit prin zidire; Bucură-te, că pe toate le-ai cuprins în iubire; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 5
Hrană îngerească a fost, Sfinte, cuvântul tău în temnițele întunecate pentru sfinții mărturisitori care crucea își purtau strălucit, pentru vrăjmași rugându-se și pururea aducându-I lui Hristos cântarea: Aliluia!
Icosul 5
Iarnă ucigătoare au adus peste lume cei fără Dumnezeu și omenie și, de aceștia fiind tu închis, lui Hristos luminos te-ai deschis, neîncetat rugându-te în inimă, pentru care te lăudăm și zicem: Bucură-te, că martor ai fost credinței; Bucură-te, că doctor ai fost neputinței; Bucură-te, cel ce-ai purtat a ta cruce pe umeri; Bucură-te, cel ce pe mulți i-ai scăpat de pierzare; Bucură-te, a mărturisitorilor mângâiere prin cuvânt; Bucură-te, a propovăduitorilor insuflare și avânt; Bucură-te, înțelegere prin care mintea se întărește; Bucură-te, armă prin care diavolul se biruiește; Bucură-te, cădere a răuvoitorilor; Bucură-te, vădire a prigonitorilor; Bucură-te, scăpare din negura vremii; Bucură-te, aflare a cărării spre Lumină; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 6
Înger te cunoaștem, că înveți preoțimea lucrarea cea primită de la Domnul, prin lumină Lumina propovăduind și, în cuvânt, Lumina cuprinzând, Dascăle, lumină ne ești tuturor; de aceea, lui Hristos Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Jertfa cuvântătoare cu smerenie ai adus-o pe altarul Preasfintei Treimi, cu Hristos lăuntric fiind unit și prin El pe tot omul iubind. Deci, cuprinde-ne în iubirea ta sfântă și pe noi, cei ce pururea îți cântăm cu credință: Bucură-te, făclie a preoției; Bucură-te, îndemn al jertfelniciei; Bucură-te, lucrător bun în via Stăpânului; Bucură-te, slujitor drept al tainelor Duhului; Bucură-te, al Pătimirii Domnului următor adevărat; Bucură-te, al graiurilor Lui vestitor prealuminat; Bucură-te, că preoția se slăvește prin tine; Bucură-te, că sfințenia o vădești cu limpezime; Bucură-te, coroană a teologilor; Bucură-te, comoară a credincioșilor; Bucură-te, cel prin care Biserica se veselește; Bucură-te, cel prin care Duhul Sfânt ne grăiește; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 7
Limbă dumnezeiască ai primit, înțelepte, grăind cele ascunse din ceruri și, pe toate cu glas lămurind, ne-ai luminat prin har mințile, ca pe Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt să-L cunoaștem, zicând: Aliluia!
Icosul 7
Minte care privește neapusa lumină, întru care cunoaștem Treimea, ai dobândit, curățindu-te, și așa ai teologhisit dragostea prin care lumea s-a mântuit; de aceea, auzi de la noi pururea: Bucură-te, altar al Sfintei Treimi; Bucură-te, grăire a drepte slăviri; Bucură-te, propovăduitorule al evlaviei; Bucură-te, mărturisitorule al dragostei; Bucură-te, că relele împrejurări le risipești; Bucură-te, că vătămările sufletești le tămăduiești; Bucură-te, grai împodobit cu harul ce vestește mântuirea; Bucură-te, plai scăldat în soare, odihnind Dumnezeirea; Bucură-te, cel ce ai primit priceperea; Bucură-te, cel ce împărtășești înțelegerea; Bucură-te, potir ce cuprinzi Izbăvirea; Bucură-te, zefir ce aduci bucuria; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 8
Nașterea din Fecioară a înnoit firea, făcându-le pe toate bune foarte, și, prin gândul cel dumnezeiesc ce strălucește în zidiri, cugetul și inima la Ziditorul tău le-ai înălțat și ne îndemni să-I cântăm: Aliluia!
Icosul 8
Ochiul cel dinlăuntru curățindu-l cu osteneală, ai văzut a Stăpânului milă și, dorind să ne faci părtași frumuseții descoperite de tine prin cugetare, ne-ai dat scrierile iubitorilor de frumos; de aceea, de la noi primești laudă: Bucură-te, tâlmăcitor al Filocaliei; Bucură-te, mijlocitor al trezviei; Bucură-te, cuvânt dres cu sarea înțelepciunii; Bucură-te, floare care aduci rodul nestricăciunii; Bucură-te, pază a simțurilor, prin care ne curățim; Bucură-te, veghe a gândurilor, prin care ne luminăm; Bucură-te, rost al suferinței de păcat izbăvitoare; Bucură-te, bold al pocăinței de suflet curățitoare; Bucură-te, de frumos iubitorule; Bucură-te, de Hristos cugetătorule; Bucură-te, blândețe care iubește; Bucură-te, smerenie care unește; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 9
Prin toate cele zidite și prin Sfânta Scriptură zărit-ai pe Ziditorul a toate, despărțind înțelesurile lucrurilor de înțelesurile patimilor și, odihna rugăciunii aflând, Stăpânului Hristos cântai: Aliluia!
Icosul 9
Razele înțelegerii duhovnicești primind, de Dumnezeu cugetătorule, ai intrat în lumea Soarelui dreptății și, de Acesta fiind luminat, la asemănare te-ai luptat să ajungi, pururea către El întorcându-te, pentru care auzi cântarea aceasta: Bucură-te, luminare a harului; Bucură-te, primire a Duhului; Bucură-te, adâncire a minții în inimă; Bucură-te, iubitorule al rugăciunii; Bucură-te, că ai intrat dincolo de catapeteasmă; Bucură-te, că ai aflat viețuirea cea îngerească; Bucură-te, mare a înțelegerii, pe Cel Sfânt oglindind; Bucură-te, har al Mirungerii, mireasme răspândind; Bucură-te, tăcere înaintea Nesfârșitului; Bucură-te, uimire înaintea Necuprinsului; Bucură-te, urcuș de la cele făcute; Bucură-te, suiș la cele nevăzute; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 10
Semn călăuzitor ne-ai pus nouă înainte, ca să ne porți la dumnezeiasca iubire, întru care cu Dumnezeu și cu toți sfinții una să fim, trăind bucurii veșnice și Treimii cântându-I: Aliluia!
Icosul 10
Șarpele amăgitor a fost dat pe față, vădindu-l de vicleșug și minciună, căci în Hristos au ajuns ca niște dumnezei oamenii, iar noi, prin tine calea aflând-o, îți strigăm cu cinstire: Bucură-te, cale către Împărăție; Bucură-te, surpare a ereziei; Bucură-te, lucrător al rugăciunii curate; Bucură-te, primitor al luminii necreate; Bucură-te, că dreptatea de la Dumnezeu, în Hristos ai învățat; Bucură-te, că făptura cea nouă lege a harului ne-ai arătat; Bucură-te, dragoste tare către Dumnezeu și oameni; Bucură-te, platoșă împotriva viclenilor demoni; Bucură-te, sălaș curat al Cuvântului; Bucură-te, lăcaș al Mângâietorului; Bucură-te, sclipire a îndumnezeirii; Bucură-te, îndemn neîncetat al iubirii; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 11
Toate dogmele drepte le-ai tâlcuit, Sfinte, pătrunzându-te de-a lor trăire și învățându-ne a lăuda doimea firilor lui Hristos și treimea Fețelor Dumnezeirii, către Care împreună cu tine înălțăm cântarea: Aliluia!
Icosul 11
Ție îți împletim cunună sfântă din cântări felurite și ți-o așezăm pe creștet, Părinte, că Hristos, pe Care L-ai vestit, cu întreită lumină te-a slăvit, pe care de la tine o cerem și noi, glăsuind: Bucură-te, cel prin care iubim Cuvântul; Bucură-te, cel prin care cunoaștem pe Duhul; Bucură-te, a Părintelui dreaptă înțelegere; Bucură-te, a Treimii luminoasă cunoaștere; Bucură-te, că pe Domnul Iisus L-ai teologhisit; Bucură-te, că prin cele văzute la El te-ai suit; Bucură-te, cel ce cu graiul ne-ai tâlcuit harul; Bucură-te, că din cercare ne-ai înfățișat raiul; Bucură-te, desfătare de tainele făpturilor; Bucură-te, luminare prin învățătura Scripturilor; Bucură-te, grăire a celor negrăite; Bucură-te, numire a celor nenuminte; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 12
Ușă deschisă spre cer ne sunt cărțile tale, prin care aflăm mântuirea, căci adevărul din ele primind și calea virtuții găsind, trecere avem neînfruntată spre Cel Căruia I se cade cântarea: Aliluia!
Icosul 12
Vorbă deșartă n-ai glăsuit, Fericite, ci numai de Dumnezeu cuvântare, întru smerenie pace având și prin dragoste una fiind neîncetat cu Dumnezeu și cu aproapele, de la care auzi: Bucură-te, adânc al teologiei; Bucură-te, rod sfințit al Liturghiei; Bucură-te, învățător al lucrării lăuntrice; Bucură-te, tălcuitor al slujirilor tainice; Bucură-te, că îngerul Domnului te-a cercetat bucuros; Bucură-te, că Maica Domnului din cele trecătoare te-a scos; Bucură-te, Sfinte Dumitru, că Hristos ți S-a arătat; Bucură-te, noule astru, de Treime luminat; Bucură-te, condei cu grabnică scriere; Bucură-te, temei statornic al dogmelor; Bucură-te, a tuturor blândă veghere; Bucură-te, al nostru izvor de putere; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tălcuitor al Filocaliei!
Condacul 13
O, înțelepte Părinte Dumitru, cel ce strălucești întru toate virtuțile, dar mai cu seamă în cuvântarea de Dumnezeu, prin cuvânt nimicește în noi toată patima și, înălțându-ne mintea spre Cuvântul cel vestit de tine, luminează-ne pe noi toți, cei ce cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Apă duhovnicească au izvorât buzele tale prin Duhul Sfânt, Părinte Dumitru, adăpându-i cu har nezidit pe cei ce din pământ au fost zidiți. De aceea, toți, cu credință și evlavie, strigăm unele ca acestea: Bucură-te, al dreptei credințe vlăstar; Bucură-te, al virtuților dreptar; Bucură-te, vas curat al luminii Cuvântului; Bucură-te, glas ce strigi în pustia pământului; Bucură-te, frunte ce porți cununile făptuirii omenești; Bucură-te, munte cu înălțimile în hotare îngerești; Bucură-te, că te cunoaștem al Împăratului crainic; Bucură-te, cel ce întru cunoștință L-ai vestit în chip vrednic; Bucură-te, luceafăr care arăți Soarele; Bucură-te, fulger cu strălucirea harului; Bucură-te, cel prin care Hristos Se slăvește; Bucură-te, cel prin care vrăjmașul se nimicește; Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Condacul 1
Pe cel ce s-a arătat glas sfânt al Cuvântului, învățându-ne făptuirea virtuoasă și luminându-ne calea desăvârșirii, pe dascălul cel înțelept, cu evlavie să-l cinstim, credincioșilor, și să-i zicem toți: Bucură-te, Sfinte Părinte Dumitru, înțelept tâlcuitor al Filocaliei!
Rugăciune către Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
O, cuvântătorule de Dumnezeu și înțelepte Părinte Dumitru, la ușa bunătății tale batem; trimite ajutor gândurilor noastre, otrăvite de mulțimea patimilor și de puterea întunericului, și, prin numele lui Iisus, cheia tuturor darurilor, deschide-ne ușa vistieriei cerești. Fii călăuză minții noastre, când cugetăm la Domnul. Luminează-ne mintea prin cunoașterea lui Dumnezeu. Dă-ne ochi pătrunzători care să străvadă în cele zidite pe Ziditorul lor. Ajută-ne să înțelegem taina marii iubiri a lui Dumnezeu, zugrăvită în iconomia Lui pentru lumea văzută și în taina răstignirii Fiului Său, prin care inima ni se întărește întru nădejde. Umple, Sfinte, prin mijlocirile tale, ca altădată prin cuvânt, inima noastră cu Duhul Sfânt, la Care ai îndrăzneală, ca să fim și noi cunoscători ai tainelor lui Dumnezeu și să slujim Lui cu mișcările minții noastre, în Sfânta Sfintelor a cunoașterii Lui. Învrednicește-i, înțelepte, cunoștinței celei adevărate pe toți cei ce rătăcesc de la ea, ca să cunoască slava adevărului Dumnezeu, și, astfel uniți fiind toți într-un cuget și o inimă, slavă să înălțăm Treimii celei de o ființă: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Predică la Duminica a XIX-a după Rusalii
Dacă Dumnezeu ne-ar iubi numai atât cât iubim noi?
Evanghelia acestei duminici ne pune înainte una dintre cele mai grele porunci ale lui Hristos:
„Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți nimic în schimb” (Luca 6, 35).
Este ușor să vorbim despre iubire atunci când suntem iubiți. Este firesc să facem bine celui care ne face bine. Dar Hristos ne duce mai departe. Ne vorbește despre iubire tocmai acolo unde iubirea devine grea: în fața celui care ne-a rănit, ne-a nedreptățit sau ne-a dezamăgit.
Răul pe care cineva ni-l face se poate petrece într-o clipă: un cuvânt, o faptă, o nedreptate. Dar ceea ce s-a terminat în afara noastră poate continua multă vreme înăuntrul nostru.
Îl purtăm în amintire. Îl repetăm în minte. Îl retrăim. Și, fără să ne dăm seama, omul care ne-a făcut rău continuă să aibă putere asupra noastră chiar și atunci când nu mai este lângă noi.
De aceea, iertarea nu înseamnă să spunem că răul nu a existat. Nici uitarea răului nu înseamnă pierderea memoriei.
Uitarea răului înseamnă să nu-i mai permitem răului trecut să lucreze în prezentul nostru.
Iertarea privește relația mea cu cel care m-a rănit. Uitarea răului privește ceea ce rana continuă să facă în mine.
Hristos nu ne cere să iubim răul. Nu ne cere nici să numim bine ceea ce a fost rău. Ne cere ceva mult mai adânc: să nu lăsăm răul primit să devină rău în noi.
Dacă răspund urii cu ură, răul nu s-a oprit la cel care l-a făcut. A trecut mai departe prin mine.
Dacă însă răspund răului cu bine, lanțul răului se rupe. Răul ajunge la mine, dar nu mai pleacă de la mine spre altcineva.
Dar Evanghelia merge încă un pas mai departe. Nu vorbește numai despre ceea ce facem atunci când primim răul, ci și despre ceea ce așteptăm atunci când facem binele.
„Dacă faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea?” (Luca 6, 33).
Aici Hristos ne descoperă iubirea dezinteresată.
Când primesc răul, să nu-l întorc. Când fac binele, să nu cer bine în schimb.
Iubirea creștină nu se măsoară numai prin răul pe care refuzăm să-l întoarcem, ci și prin binele pe care suntem capabili să-l facem fără să cerem nimic în schimb.
Dar de unde poate omul să găsească puterea unei asemenea iubiri?
Hristos ne dă răspunsul la sfârșitul Evangheliei:
„Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).
Aici se schimbă măsura.
Nu mai este măsura celui care m-a rănit. Nu mai este nici măsura celui care mă iubește. Este măsura lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu mă iubește numai atunci când Îl iubesc. Milostivirea Lui nu începe atunci când eu devin vrednic de ea. De câte ori am greșit și Dumnezeu mi-a mai dat o zi? De câte ori m-am îndepărtat și El m-a așteptat? De câte ori am cerut iertare și am găsit din nou ușa deschisă?
Și atunci apare întrebarea pe care fiecare dintre noi ar trebui să o lase pentru o clipă în propria inimă:
Dacă Dumnezeu ne-ar iubi numai atât cât iubim noi?
Poate că tocmai aici începe adevărata înțelegere a Evangheliei.
Nu ni se cere să uităm că am fost răniți. Ni se cere să nu trăim pentru totdeauna din rană.
Nu ni se cere să numim răul bine. Ni se cere să nu-i dăm puterea de a naște un alt rău prin noi.
Nu ni se cere să iubim pentru că celălalt ne va răsplăti. Ni se cere să iubim pentru că noi înșine trăim din milostivirea lui Dumnezeu.
Și poate că vindecarea începe tocmai în clipa în care putem spune:
„Doamne, eu nu pot schimba ceea ce s-a întâmplat. Îți încredințez Ție și rana mea, și pe cel care m-a rănit.”
Atunci trecutul rămâne trecut. Răul nu mai primește dreptul de a hotărî prezentul. Iar inima începe să devină liberă.
Pentru că, în cele din urmă, Hristos nu ne cere doar să nu facem rău.
Ne cheamă la ceva mult mai înalt:
Să răspundem răului cu bine, să facem binele fără interes și să iubim având drept măsură milostivirea lui Dumnezeu
Preot Ovidiu Hordoan
Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii – Pescuirea minunată
Iubiți credincioși,
Evanghelia acestei duminici ne vorbește despre o noapte în care pescarii au muncit mult și nu au prins nimic. Simon Petru și ceilalți ucenici își făcuseră meseria cu pricepere. Cunoșteau lacul, cunoșteau vremea, știau să arunce mrejele. Și totuși, după o noapte întreagă de osteneală, corăbiile lor erau goale.
Este o imagine pe care fiecare dintre noi o poate înțelege. Sunt momente în viață când muncim, ne străduim, încercăm, ne rugăm și totuși avem impresia că mrejele noastre sunt goale. Facem ceea ce știm, folosim puterile pe care le avem, dar rezultatul întârzie să apară. Și tocmai atunci vine Hristos.
Domnul îi spune lui Petru: „Mână la adânc și lăsați mrejele voastre spre pescuire.” Petru putea să-I răspundă: „Doamne, noi știm meseria aceasta. Am încercat toată noaptea. Nu este nimic acolo.” Dar nu o face. Spune un cuvânt extraordinar: „După cuvântul Tău, voi arunca mrejele.”
Aici începe minunea. Nu atunci când omul își epuizează toate posibilitățile, ci atunci când, după ce și-a făcut partea lui, învață să se încredințeze lui Dumnezeu. Petru nu spune: „Pentru că înțeleg, voi arunca mrejele.” Spune: „Pentru că Tu ai spus, voi face.”
Aceasta este credința. Credința nu înseamnă că înțelegem totul. Credința înseamnă că, uneori, mergem înainte chiar și atunci când nu vedem încă rezultatul, pentru că avem încredere în Cel care ne cheamă.
Și mrejele se umplu. Atât de mult pește încât mrejele încep să se rupă și este nevoie de cealaltă corabie. Observăm aici ceva foarte important: minunea nu rămâne doar pentru Petru. Ceea ce Dumnezeu dăruiește unuia devine binecuvântare și pentru ceilalți. Petru îi cheamă pe ceilalți să vină în ajutor.
Și aceasta este și imaginea Bisericii. În Biserică nu suntem singuri. Când unul obosește, celălalt îl sprijină. Când unul trece printr-o încercare, ceilalți se roagă pentru el. Când unul are nevoie de ajutor, comunitatea devine aproape. Pentru că Biserica nu este doar locul în care venim să asistăm la o slujbă. Biserica este corabia în care Hristos este prezent și în care învățăm să lucrăm împreună.
Dar există și un alt moment important în Evanghelie. Când Petru vede minunea, nu spune: „Ce priceput sunt!” Dimpotrivă, cade la picioarele lui Iisus și spune: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.”
Adevărata întâlnire cu Dumnezeu nu ne face mândri. Ne face smeriți. Cu cât omul se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât își vede mai limpede propriile slăbiciuni. Nu pentru a deznădăjdui, ci pentru a înțelege că are nevoie de Dumnezeu.
Iar Hristos nu îi spune lui Petru: „Ai dreptate, ești nevrednic.” Îi spune: „Nu te teme.” Ce cuvânt minunat! Dumnezeu vede păcatul nostru, vede slăbiciunea noastră, vede toate mrejele goale ale vieții noastre și totuși ne spune: „Nu te teme.” Pentru că Dumnezeu nu ne cheamă după ce devenim perfecți. Ne cheamă așa cum suntem și începe să ne transforme.
Apoi Hristos îi spune lui Petru: „De acum înainte vei fi pescar de oameni.” Petru nu mai este chemat doar să umple mrejele cu pește. Este chemat să ajute oamenii să-L găsească pe Dumnezeu.
Aceasta este și chemarea Bisericii. Să nu țină oamenii departe de Hristos, ci să-i apropie de El. Să nu fie un loc al judecării, ci un loc al vindecării. Să nu fie doar o clădire în care intrăm, ci o comunitate în care omul descoperă că nu este singur.
Și poate că aceasta este întrebarea pe care Evanghelia de astăzi ne-o pune fiecăruia dintre noi: Unde sunt mrejele mele? În familie? În munca mea? În rugăciunea mea? În relația mea cu Dumnezeu?
Poate că unele dintre mrejele noastre sunt pline. Poate că altele sunt goale. Poate că avem o viață în care multe lucruri ne-au reușit, dar sufletul a rămas flămând. Poate că avem multe lucruri materiale, dar puțină pace. Poate că muncim mult pentru casa noastră, pentru familie, pentru viitor, dar uităm uneori să lucrăm și pentru suflet.
Hristos ne spune și nouă astăzi: „Mână la adânc.” Nu rămâne la suprafață. Intră mai adânc în credință. Intră mai adânc în rugăciune. Intră mai adânc în iertare. Intră mai adânc în iubire.
Și atunci când nu vezi încă roadele, nu abandona. Spune împreună cu Petru: „Doamne, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.” Poate că minunea nu va veni exact când vrem noi. Poate că Dumnezeu nu va umple mrejele noastre în felul în care ne imaginăm. Dar dacă Hristos este în corabie, nu suntem singuri. Și aceasta este cea mai mare minune.
Să avem curajul să-I facem loc lui Hristos în corabia vieții noastre. Să-L lăsăm să ne conducă spre adânc. Să-I ascultăm cuvântul. Și, atunci când mrejele sunt goale, să nu încetăm să le aruncăm.
Pentru că o mreajă aruncată după cuvântul lui Hristos nu este niciodată o mreajă aruncată în zadar.
Amin.
Pr. Ovidiu Hordoan
Mesajul Patriarhului Daniel la Duminica migranților români 2026: În biserică, românii din străinătate se simt ca acasă.
În fiecare an, în prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului,Biserica Ortodoxă Română celebrează Duminica românilor migranți, zi de rugăciune și comuniune cu toți fiii și fiicele neamului nostru aflați departe de țară. Această duminică a fost instituită prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anul 2009, continuând inițiativa începută în anul 2006 în Mitropolia Moldovei și Bucovinei, ca expresie a grijii pastorale față de milioanele de români care trăiesc și lucrează în afara României.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat Anul 2026 drept Anul Omagial al Pastoraţiei Familiei Creştine şi Anul Comemorativ al Sfintelor femei din calendar (Mironosiţe, Munceniţe, Monahii, Soţii şi Mame), Biserica având datoria de a susține și de a întări familia creștină, oferind îndrumare pastorală și sprijin spiritual pentru toate etapele vieții familiale: educația creștină a copiilor, pregătirea tinerilor pentru căsătorie, depășirea dificultăților vieții și întărirea legăturilor de iubire dintre membrii familiei.
Trăim într-o vreme în care instituția familiei, atât în țară, cât și în diaspora, se confruntă cu provocări multiple. În acest context, rolul familiei în Biserică și în societate necesită o înțelegere și o apreciere mai profunde.
Biserica îi poartă în rugăciune pe toți fiii și fiicele ei, care, din diferite motive sau în împrejurări dificile ale vieții, și-au părăsit locurile natale pentru a se stabili, temporar sau permanent, în altă țară. Astfel, Biserica se roagă pentru familiile despărțite de distanțe, pentru copiii rămași acasă, pentru părinții care își așteaptă fiii și fiicele și pentru toți cei care poartă în suflet dorul de casă și de Biserica în care au fost botezați.
Sfânta Scriptură ne arată că experiența strămutării (pribegiei sau exilului) este prezentă și în istoria mântuirii. Patriarhul Avraam a răspuns chemării lui Dumnezeu, plecând spre o ţară necunoscută. Iosif, fiul Dreptului Iacov, a trăit departe de casa părintească, iar poporul ales a cunoscut de mai multe ori durerea exilului. Însuși Domnul Iisus Hristos, încă din copilărie, a fost constrâns de împrejurări să ia calea exilului în Egipt, împreună cu Mama Sa, Fecioara Maria, și cu Dreptul Iosif. De aceea, Biserica privește cu iubire şi responsabilitate spre toți cei care trăiesc departe de patria lor, știind că Dumnezeu este aproape de fiecare om aflat printre străini.
Românii stabiliți în diaspora doresc să simtă că nu sunt uitați, că fac parte din aceeași familie spirituală a Bisericii Ortodoxe Române și că rugăciunea celor de acasă îi însoțește totdeauna și pretutindeni.
Parohiile ortodoxe românești din afara României au devenit adevărate cămine duhovnicești, locuri în care credința ortodoxă, limba română și tradițiile româneşti sunt păstrate și transmise copiilor și tinerilor. Ele constată că, în biserică, românii din străinătate se simt ca acasă.
Activitatea pastorală, liturgică, filantropică şi culturală a Bisericii Ortodoxe Române în diaspora promovează unitatea familiei, limba română, credinţa creştină ortodoxă şi cultura română în dialog cu valorile spirituale și culturale ale ţărilor în care locuiesc românii.
Prin urmare, dorim ca familiile românilor din diaspora să nască şi să crească oameni credincioşi, harnici şi darnici, iubitori ai spiritualităţii româneşti şi promotori ai prieteniei între popoare.
În această zi de rugăciune, îi încredințăm pe toți românii migranți ocrotirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și îi rugăm pe toți cei rămași în țară să păstreze vie legătura sufletească cu cei dragi ai lor stabiliți în străinătate.
Să îi purtăm în rugăciune, să îi primim pe toţi cu dragoste când se întorc acasă și să mulțumim lui Dumnezeu pentru mărturia de credință şi iubirea creştină pe care o dau în multe țări ale lumii.
În această Duminică a Migranţilor Români ne rugăm Preasfintei Treimi, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor să le dăruiască românilor din afara României pace şi sănătate, bucurie și speranţă, statornicie în credinţa ortodoxă şi comuniune frăţească!
Cu multă prețuire și părintească binecuvântare,
† Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla
O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.
De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!
Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește. (de 3 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.
Troparele de umilință :
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Crezul:
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește. (de 12 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)
Psalmul 142:
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. 2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. 3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. 4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. 5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. 6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. 7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. 8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. 10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. 11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)
Troparul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla
Glasul 1
Cele pământești părăsind și jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereștile daruri luând și cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit și la cele cerești te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peștera și sfintele tale moaște. Pentru aceasta, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Doamne, miluiește. (de 12 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 50:
1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. 2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. 3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. 4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. 5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. 6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. 7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. 8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. 10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. 11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. 12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. 13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. 14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. 15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. 16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. 17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. 20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condac 1
Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Icos 1
Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim: Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit; Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat; Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat; Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea; Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea; Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat; Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat; Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos; Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos; Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare; Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 2
La marea stăruință a părinților tăi te-ai căsătorit, dar prea scurtă vreme în căsătorie ai viețuit. Pe soțul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci, părăsind lumea, amândoi la viața monahicească v-ați dus și lui Dumnezeu ați cântat: Aliluia!
Icos 2
La Mănăstirea Vărzărești, cu bătrâna stareță Paisia ai viețuit și pildă de ascultare tuturor călugărițelor ai fost, pentru care cu laudă te cinstim: Bucură-te, Teodora, că prin ascultare și smerenie lui Hristos ai urmat; Bucură-te, că și Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat; Bucură-te, că prin ascultare și tăierea voii muceniță te-ai arătat; Bucură-te, că prin ascultare smerenie ai câștigat; Bucură-te, că prin rugăciune și tăierea voii tale partea Mariei ai ales; Bucură-te, că prin smerenie și ascultare roadele mântuirii ai cules; Bucură-te, că ascultarea și rugăciunea ți-au fost bogăție; Bucură-te, că, aceasta înțelegând-o, cununa lor sfântă ți-ai ales ție; Bucură-te, că prin ascultare și rugăciune mintea ți-ai luminat; Bucură-te, că, venind prigoana turcilor, la pustie cu stareța ta ai plecat; Bucură-te, că pustia și liniștea v-au fost folositoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 3
Ajungând în pustie cu stareța ta Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură rămânând, fără de nici o mângâiere, cu rugăciunea te întăreai și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!
Icos 3
După adormirea fericitei tale starețe Paisia, către locurile părintești ai socotit să vii și un loc de liniște în munții Neamțului ți-ai ales. Pentru care noi ne-vrednicii, cinstind a ta dorință, cu evlavie te lăudăm: Bucură-te, că loc de liniște și de pustnicie ai căutat; Bucură-te, că pentru aceasta starețului Varsanufie al Sihăstriei ai cerut sfat; Bucură-te, că, după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat; Bucură-te, că, acolo ajungând, cu lacrimi din inimă lui Dumnezeu ai mulțumit; Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniștit; Bucură-te, că în peștera cea de sub stâncă ai locuit; Bucură-te, că acolo cu măcriș și verdețurile pustiei te-ai hrănit; Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit; Bucură-te, că prin duhovnicești sfaturi te-a povățuit; Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit; Bucură-te, că nevoința pustniciei cu mare dragoste o ai primit; Bucură-te, că a iubitorilor de liniște ai fost vrednică următoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 4
Ziua și noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi și în meditațiile cele duhovnicești, din inimă suspinând, lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icos 4
Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovnicești mai mult decât cu hrana trupului te întăreai și cu nădejdea veșnicelor bucurii în toată vremea te mângâiai. Pentru care și noi nevrednicii te lăudăm: Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câștigat; Bucură-te, că pe treptele urcușului duhovnicesc te-ai ridicat; Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns; Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit; Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat; Bucură-te, că și din îndumnezeirea cea după har ai gustat; Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai; Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veșnicelor bunătăți îl mângâiai; Bucură-te, că trupul tău cu puțină hrană îl hrăneai; Bucură-te, că din verdețurile pustiei și din apă puțin gustai; Bucură-te, că ochii minții pururea priveau bunătățile viitoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 5
Multe ispite și năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora. Dar având în sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit și pentru toate ai cântat lui Dumnezeu laudă de mulțumire: Aliluia!
Icos 5
Având mintea luminată de Prea Sfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga și cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci prin darul lui Dumnezeu cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciunile cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care și noi cu evlavie te lăudăm: Bucură-te, stâncă duhovnicească, pe care ispitele viclenilor draci nu au clintit-o; Bucură-te, că, având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit; Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai; Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai; Bucură-te, că frigul, foamea și singurătatea, pentru Hristos ai răbdat; Bucură-te, că liniștea și rugăciunea pe tine te-au ajutat; Bucură-te, că postirea și înfrânarea nu le-ai împuținat; Bucură-te, că neîncetata rugăciune cu umilință tărie ți-a dat; Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit; Bucură-te, că prin nevoințe duhovnicești ai sporit; Bucură-te, că prin trezvia minții pururea ai fost rugătoare; Bucură-te, că prin post și rugăciune sfinților sihaștri ai fost următoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 6
Șaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post și în rugăciune, răbdând cu bărbăție nevoințele pustniciei, și din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!
Icos 6
Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ți pesmeți și altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai și sfaturi duhovnicești îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care și noi, văzând a ta iscusință, te lăudăm: Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai citit; Bucură-te, căci cu învățăturile Sfinților Părinți pe tine te-ai întărit; Bucură-te, că învățăturile Sfinților Părinți în viață te-au călăuzit; Bucură-te, că viața pustnicilor ai căutat; Bucură-te, că învățăturile lor pe tine te-au luminat; Bucură-te, că, prin rugăciune și citire, trezvia minții ai câștigat; Bucură-te, că Mântuitorul, pururea te-ai rugat; Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o ai lăudat; Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai; Bucură-te, că în desăvârșire prin rugăciunile ei sporeai; Bucură-te, că și rugăciunile sfinților pururea ai cerut; Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 7
Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veșnicelor bucurii și toate luptele și ispitele veacului de acum cu bărbăție de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta, cântând cu mulțumire pentru toate lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7
Toate ispitele și luptele care de la lume, de la trup și de la diavol asupra ta au venit, cu darul și cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi și suspin, din adâncul inimii rugându-te, ai luat de la El îndurare, de aceea și noi cu smerenie te lăudăm: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, sluga lui Hristos cea preaînțeleaptă; Bucură-te, că, având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă; Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat; Bucură-te, slugă înțeleaptă care pururea Lui ai urmat; Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea; Bucură-te, că Hristos Iisus ți-a fost ție toată mângâierea; Bucură-te, albină duhovnicească ce mierea Duhului Sfânt ai adunat; Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului mare dulceață ai aflat; Bucură-te, privighetoare duhovnicească, ce pururea lui Hristos ai cântat; Bucură-te, porumbiță cuvântătoare, ce pururea pe Hristos ai lăudat; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a vieții pustnicești râvnitoare; Bucură-te, a multor sihaștri vrednici următoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 8
Avut-ai pururea în minte Patericul și învățăturile celor ce în pustie au locuit și cu desăvârșirea s-au împodobit. De aceea și tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat și lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!
Icos 8
Ajuns-ai la adânci bătrâneți locuind în pustia Sihlei și duhovnicul tău, Pavel, trecând către Domnul, postit-ai patruzeci de zile pregătindu-te cu rugăciune pentru viața viitoare. De aceea și noi, înțelegând minunata nevoință, te lăudăm: Bucură-te, căci cu îndelungă răbdare în pustia Sihlei ai viețuit; Bucură-te, că, având candela rugăciunii aprinsă în inimă, așteptai pământescul sfârșit; Bucură-te, că în credință roditoare Domnul te chema la Sine; Bucură-te, că din inimă doreai să te sfârșești cu bine; Bucură-te, că împărtășirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai; Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai; Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit; Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit; Bucură-te, că prin niște păsări pe tine te-a descoperit; Bucură-te, că acele păsări, în trapeza Sihăstriei, pe geamul deschis intrau; Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau; Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau; Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 9
Văzând călugării din Sihăstria că păsările luau pâine de pe masă și zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau ca și cum i-ar aștepta. Și așa, prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia.
Icos 9
Ajuns-au frații care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată au văzut între stânci o lumină mare și venind mai aproape lumina a dispărut și le-ai spus: „Părinților, aruncați-mi o haină”. Și unul din frați ți-a aruncat rasa sa ca să te îmbraci, iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta, glăsuim: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care în pustie ai îmbătrânit; Bucură-te, că în mare sărăcie ai viețuit; Bucură-te, că și hainele de pe tine toate au putrezit; Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit; Bucură-te, că pe frații care la tine au venit i-ai rugat; Bucură-te, că le-ai zis: Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat; Bucură-te, că frații aceia, cu bucurie, la Sihăstria au alergat; Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înștiințat; Bucură-te, că el, auzind, foarte s-a bucurat; Bucură-te, că, luând la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat; Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit și cuminecat; Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 10
Arătatu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii și frații Sihăstriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icos 10
Îngropat-au cu mare evlavie părinții și frații Sihăstriei sfântul tău trup în peștera unde te-ai nevoit. Auzind, bine-credincioșii creștini la sfintele tale moaște alergau cu credință și evlavie închin-ndu-se și te lăudau, zicând așa: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu viețuirea ta pustia Sihlei o ai sfințit; Bucură-te, căci cu sfintele tale moaște pustia Sihlei o ai împodobit; Bucură-te, că sfintele tale moaște multă vreme în pustia aceasta au luminat; Bucură-te, căci prin pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat; Bucură-te, că în amintirea ta, o bisericuță de lemn s-a zidit; Bucură-te, că această bisericuță cu hramul „Schimbării la Față” s-a sfințit; Bucură-te, că de sute de ani creștinii spre peștera ta călătoresc; Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc; Bucură-te, că și biserica Sfântului Ioan Botezătorul aproape de peștera ta s-a zidit; Bucură-te, că în Schitul Sihla mulți călugări s-au nevoit; Bucură-te, maică, a poruncilor Evangheliei păzitoare; Bucură-te, sfântă, a nevoințelor pustnicești următoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 11
Toate cetele de monahi și monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora și, aducându-și aminte de nevoințele tale, cu credință laudă pe Dumnezeu, care pe tine te-a întărit a urma cuvioșilor părinți și a cânta Lui: Aliluia!
Icos 11
Auzit-a vestea sfințeniei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ți-a fost soț, care venind la Sihla și aflând peștera ta, cu multe lacrimi și suspine, a început a zice către tine așa: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinerețe pe Hristos ai iubit; Bucură-te, că, părăsind lumea, în această pustie ai venit; Bucură-te, că și pe mine la viață călugărească m-ai îndemnat; Bucură-te, că sfatul și îndemnul tău le-am urmat; Bucură-te, că pentru aceasta duhovnicește m-am bucurat; Bucură-te, că după plecarea din lume înapoi nu te-ai mai uitat; Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoință ai urmat; Bucură-te, că în pace și sfințenie călătoria ai săvârșit; Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit; Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit; Bucură-te, maică, a vieții celei pustnicești râvnitoare; Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 12
Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, și ți-a ajutat până în sfârșit a sluji Lui în pustnicească nevoință. Pentru care, în toată viața ta, din inimă I-ai cântat: Aliluia!
Icos 12
Trecut-au sute de ani și numai stâncile de la Sihla cu peștera ta mărturisesc viețuirea cea pustnicească în care atâția ani ai viețuit. Și astăzi mulțime de monahi și monahii, precum și mare mulțime de credincioși aleargă cu sete duhovnicească să vadă peștera în care te-ai nevoit și să-ți ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor. Pentru care și noi pe tine te cinstim cu aceste smerite laude: Bucură-te, Teodora, că nevoințele vieții pustnicești le-ai răbdat; Bucură-te, că prin post și rugăciune în toată vremea te-ai înarmat; Bucură-te, că până azi binecredincioșii creștini cu evlavie ție ți se închină; Bucură-te, a lui Hristos cerească albină; Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău ai purtat; Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit; Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit; Bucură-te, că prin viețuirea ta ca o lumină ai strălucit; Bucură-te, că fecioarelor celor înțelepte ai urmat; Bucură-te, că numai fericirea cea veșnică ai căutat; Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinitoare; Bucură-te, că dreapta credință ai făcut-o roditoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 13
O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înțeleptelor fecioare și având îndrăzneală către Prea Înaltul nostru Mântuitor, adu-ți aminte și de noi, nevrednicii, care suntem în acest veac, petrecând în lupte, în ispite și în necazuri, ca prin sfintele tale rugăciuni să aflăm și noi milă și îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a cânta Lui în veci: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)
Icos 1
Îngerească râvnă din tinerețe având, Teodora, părinții și familia părăsind, departe de lume ai fugit și lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriții, cu laude te cinstim: Bucură-te, mlădiță sfântă care prin Sfântul Botez în Hristos te-ai altoit; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit; Bucură-te, căci glasul Evangheliei Lui ai ascultat; Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat; Bucură-te, că slava veacului de acum ai trecut-o cu vederea; Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea; Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat; Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat; Bucură-te, mlădiță tânără, cu rod preafrumos; Bucură-te, mielușea blândă a lui Hristos; Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare; Bucură-te, a sfinților pustnici vrednică următoare; Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare.
Condac 1
Veniți, toți cei iubitori de Hristos, cu credință și cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoințe a petrecut și lumină sihaștrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu și să cinstim pe cuvioșii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla
O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.
De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește. (de 3 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.
Troparul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla
Glasul 1
Cele pământești părăsind și jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereștile daruri luând și cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit și la cele cerești te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peștera și sfintele tale moaște. Pentru aceasta, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Doamne, miluiește. (de 40 de ori)
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Acatistul Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori),
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Crezul
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă…, și acum…, Aliluia (de trei ori).
Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.
Doamne, miluiește (de trei ori).
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condacul 1
Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Icosul 1
Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au înspăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina Întrupării Tale şi au cântat aşa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale; Iisuse, Dumnezeul cel Bun şi Puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului; Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului; Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe noi în lăcaşurile raiului; Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi, cei ce stăm în întuneric; Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii pe noi, cei ce dormim în umbra morţii; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 2-lea
Văzând, Iubitorule de oameni, Doamne, că ucenicii Tăi nu sunt încă luminaţi şi nu pricep că Tu trebuie să mergi la Ierusalim şi acolo să pătimeşti multe şi să fii omorât, ai început de atunci să le spui că toate acestea trebuie să le rabzi de bunăvoie pentru mântuirea noastră. Totuşi, ei neputând înţelege dacă sunt de la Dumnezeu sau de la om, după şase zile ai luat cu Tine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi i-ai dus pe muntele Taborului, ca să le arăţi, înainte de Cruce, slava Ta dumnezeiască, ca şi în timpul pătimirilor Tale să-Ţi cânte: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înţelesul cel greu de pătruns al pătimirii Tale celei de bunăvoie neputând să-l înţeleagă ucenicii Tăi, Doamne, mai înainte de crucea Ta, ai dus pe trei dintre ucenicii Tăi într-un munte înalt, ca să vadă minunea înfricoşatei Tale Schimbări la Faţă şi dumnezeiasca Ta slavă, cea pururea fiitoare, ca atunci când Te vor vedea răstignit să înţeleagă că pătimirea Ta este de bunăvoie şi să-Ţi cânte aşa: Iisuse, Care de jos ai urcat pe un munte înalt, urcă-ne şi pe noi întru cele de sus, ca să căutăm desfătarea întru cele înalte; Iisuse, Care ai îndepărtat pe Petru şi pe fiii lui Zevedeu de mulţimea grijilor lumeşti, îndepărtează şi mintea noastră de lucrurile pământeşti, ca să învăţăm a ne feri de patimile cele josnice; Iisuse, Care cu multă trudă ai dus pe prietenii Tăi la o înălţime preafrumoasă, învaţă-ne şi pe noi ca prin sudoare şi multă trudă să ne nevoim în toate zilele; Iisuse, Care ai arătat ucenicilor, în tăcerea rugăciunii, Schimbarea Ta la Faţă, învredniceşte-ne acum şi pe noi, credincioşii Tăi, să ne luminăm cu dulceaţa cuvintelor Tale; Iisuse, Care ai arătat trei martori ai slavei Tale în liniştea Taborului, dă-ne şi nouă, celor tăcuţi şi goi, să cugetăm totdeauna la slava Ta; Iisuse, Care pentru numele Tău s-a veselit Taborul şi Ermonul, dă-ne şi nouă, ca prin chemarea preadulcelui Tău nume, să săvârşim urcare la cele înalte; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 3-lea
Aleşii Tăi Apostoli, îmbrăcaţi fiind cu putere de sus, Doamne, i-ai urcat în Tabor, ca să înveţe a cânta cele înalte şi să cugete la cele cereşti, iar nu la cele pământeşti. Îmbracă-ne, dar, şi pe noi cei căzuţi întru cele de jos şi biruiţi totdeauna de neputinţele trupului, cu puterea şi slava Ta, ca puterea Ta să lucreze în neputinţele noastre, şi să-Ţi cântăm Ţie cu dragoste: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Vrând ca înainte de Cruce, de pătimirea cea de bunăvoie, să descoperi în parte slava dumnezeirii Tale, Hristoase, Mântuitorul nostru, ai ales numai trei dintre muritori care să fie martorii acestei slave: pe Petru, care Te-a iubit mai mult decât toţi şi Te-a mărturisit, primul dintre toţi, Fiu al lui Dumnezeu, pe Iacob, care, având nădejdea bunătăţilor viitoare, capul sub sabie şi-a plecat şi, astfel, a pus început mucenicilor Tăi, şi pe Ioan cel feciorelnic, care, mai mult decât toţi păstrând neprihănirea trupului şi a duhului, a primit har deosebit întru vederea unor negrăite descoperiri şi a slavei Tale dumnezeieşti. Împreună cu ei primeşte şi de la noi aceste cântări de laudă: Iisuse, Cel ce de la Petru, mai înainte de Schimbarea la Faţă, ai primit mărturisirea, primeşte şi calda noastră mărturisire; Iisuse, Cel ce aceluiaşi Petru, în Tabor, i-ai dat îndrăzneală să vorbească cu Tine, spune şi inimilor noastre celor paşnice şi bune; Iisuse, Cel ce pe fiii lui Zevedeu, pentru iubirea lor înflăcărată, i-ai numit fiii Tunetului, nu ne birui cu tunetul mâniei Tale; Iisuse, Cel ce aceloraşi ucenici nu le-ai îngăduit să coboare foc din cer asupra samaritenilor, stinge focul patimilor noastre lăuntrice; Iisuse, ridică-ne împreună cu feciorelnicul Ioan în Taborul cel de sus, întru curăţia trupului şi a sufletului; Iisuse, Cel ce ştiai că Iacob va bea întâiul Tău pahar, găteşte-ne şi nouă locuri în rai; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 4-lea
Furtună a fost arătarea dumnezeirii Tale în muntele Sinai, deoarece în tunete şi fulgere ai dat legea slugii Tale Moise; tot aşa şi în Horeb a fost duh de tărie ce despica munţii; vijelie şi foc când Ilie proorocul a vrut să Te vadă. Totuşi nu în vijelie, nici în cutremur şi nici în foc nu a fost Domnul, ci în glas de adiere de vânt Ţi-ai arătat Faţa şi slava dumnezeirii Tale, precum şi în muntele Taborului ai şezut în faţa lor şi cu bucurie Ţi-au cântat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind Moise şi Ilie în Tabor cuvintele Tale, că vei sfârşi la Ierusalim, s-au făcut martori la toată lumea, Doamne, că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl spre mântuirea oamenilor, aşa cum a mărturisit şi glasul Său din cer. Căci Moise a fost chemat din morţi, ca să mărturisească celor ţinuţi în iad venirea Ta în lume. Ilie însă a fost chemat din rai, ca să spună lui Enoh despre slava Ta, văzută în Schimbarea Ta la Faţă. Iar noi, mirându-ne de taina arătării proorocilor Tăi în Tabor, cu umilinţă îţi cântăm: Iisuse, Cel ce ai vrut ca văzătorul de Dumnezeu Moise să-Ţi privească Faţa Ta, arată-ne şi nouă, în veacul ce va să vie, dulceaţa cea dorită a Feţei Tale; Iisuse, Cel ce de demult lui Moise i-ai arătat strălucirea slavei Tale, arată-ne şi nouă, întru Împărăţia Ta, Faţă către faţă, bunătatea cea nespusă a privirii Tale; Iisuse, Cel ce în linişte şi în glas de adiere de vânt lin l-ai învăţat pe Ilie descoperirea Ta, învaţă-ne şi pe noi, în chip minunat şi în linişte, nepătimirea dumnezeiască; Iisuse, Cel ce l-ai adus pe robul Tău Ilie în rai, în car de foc nearzător, ridică-ne şi pe noi, în chip minunat, la înălţimea desăvârşitei vieţuiri; Iisuse, Cel ce de demult în multe chipuri ai grăit proorocilor, iar în Tabor le-ai vestit moartea Ta, hrăneşte cu cuvintele vieţii veşnice şi sufletele noastre cele flămânde; Iisuse, Cel ce prin gura a doi martori ai descoperit ucenicilor taina Schimbării Tale la Faţă, aprinde şi credinţa noastră cea rece cu adierile cele negrăite ale Duhului Sfânt; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 5-lea
Stelei celei izvorâtoare din Dumnezeu Te-ai asemănat prin strălucirea negrăită a Preacuratului Tău Trup, Dătătorule de Lumină, Doamne, când, apropiindu-Te de ucenicii Tăi care dormeau, ai înălţat Tatălui Tău, pe înălţimea muntelui, rugăciunea Ta de împăcare. Atunci s-a luminat Faţa Ta ca soarele şi îmbrăcămintea s-a făcut mai albă decât zăpada. Apostolii, trezindu-se, au văzut slava Ta, a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr, şi stând cu frică Ţi-au cântat: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzându-Te Apostolii Tăi în Tabor, având chip de om şi Schimbându-Te la Faţă întru slava dumnezeiască şi vorbind cu Moise şi cu Ilie despre sfârşitul Tău, au înţeles puterea Ta cea pururea fiitoare şi dumnezeirea ascunsă sub acoperământul trupului, s-au înspăimântat auzind cele grăite şi s-au desfătat de vederea dumnezeieştii Tale slave. Dar numai atât au văzut cât a putut să încapă vederea ochilor trupeşti, iar noi împreună cu dânşii Îţi cântăm: Iisuse, Cel ce ai strălucit ucenicilor Tăi dumnezeiasca şi nespusa Ta slavă, străluceşte în inimile noastre Lumina Ta cea pururea fiitoare; Iisuse, Cel ce ai împărtăşit pe întâistătătorii Legii şi harului cu lumina Ta cea mai presus de lume, prin acea împărtăşire adună mintea noastră ce rătăceşte pururea; Iisuse, Cel ce în Tabor ai dezgolit puţin fulgerul dumnezeirii Tale, ascuns în trup, dezvăluie căderile în păcat, ascunse în conştiinţa noastră cea ticăloasă; Iisuse, Cel ce cu razele Luminii celei necreate ale Trupului Tău ai luminat muntele sfânt, luminează cu lumina poruncilor Tale şi sufletele noastre cele întunecate; Iisuse, Cel ce prin Schimbarea la Faţă ai luminat marginile lumii, luminează-ne şi ne înfrumuseţează şi pe noi cei întunecaţi; Iisuse, Cel ce prin strălucirea luminii Tale din Tabor ai curăţat precum zăpada pe ucenicii Tăi, curăţeşte-ne şi ne înnoieşte şi pe noi cei întunecaţi; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 6-lea
Văzând binecuvântata şi mântuitoarea Ta grăire, Hristoase, Dumnezeul nostru, împreună cu Moise şi cu Ilie pe muntele Taborului, ucenicii Tăi Petru, Iacob şi Ioan s-au bucurat foarte. Petru, având glasul plin de iubire dumnezeiască, a zis: „Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una”. Noi însă, nevrednicii, nu cutezăm a Te întreba, ci cu smerenie Te rugăm pentru milă şi cu glas tremurând Îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Nor luminos a strălucit în Tabor spre însemnare la toată lumea. Petru vorbea despre colibe, glasul Părintelui vestea descoperirea şi venirea Duhului Sfânt i-a umbrit pe Apostoli şi vârful muntelui l-a înconjurat. Aceştia şi mai mult s-au înfricoşat şi, intrând cu frică în nor, au simţit nepătrunsa Ta dumnezeire şi cu multă îndrăzneală Ţi-au cântat unele ca acestea: Iisuse, Cel ce pe Israel de demult în pustie l-ai condus cu stâlpul de nor, Însuţi şi acum arată-ne calea în Împărăţia Ta; Iisuse, Cel ce pe Apostolii Tăi, în Tabor, cu nor luminos i-ai învăluit, acoperă-ne şi pe noi cu roua Duhului Tău Cel Sfânt; Iisuse, Cel ce locuieşti în ceruri, în Biserica nefăcută de mâini, arată-ne şi nouă biserica dătătoare de lumină şi umbra preacurată a dumnezeirii Tale; Iisuse, Cel ce nu ai vrut pe pământ corturi făcute de mâini, zideşte-ne cortul cel lăuntric, cu bun chip, al Duhului Sfânt, cu care să mergem la ceruri; Iisuse, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, îmbracă-ne şi pe noi cei dezbrăcaţi cu haina ţesăturii dumnezeieşti a neprihănirii şi curăţiei; Iisuse, Cel ce ai întins cerul ca o piele, îmbracă-ne şi pe noi cei răniţi în haina luminoasă ca zăpada a cereştii Tale frumuseţi; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 7-lea
Vrând să descopere taina cea din veac ascunsă a dumnezeirii Tale, Hristoase, Părintele Tău Ceresc, acum, iarăşi, precum la Iordan, în timpul Botezului, a vestit că Tu eşti Fiul Lui, şi astfel, cu glas, din nor, a mărturisit zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta să-L ascultaţi”. Iar Apostolii, înfricoşându-se, au căzut cu faţa la pământ, cântându-Ţi: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Nouă şi preaslăvită descoperire s-a făcut în Tabor, Stăpâne Doamne, când Apostolii înşişi, văzători şi slugi, auzind glasul Părintelui şi tunet din nori, s-au înspăimântat şi o nouă revărsare de lumină deodată i-a luminat şi, privindu-se unul pe altul, s-au mirat şi, căzând cu faţa la pământ, Ţie, Stăpâne, închinându-se, Ţi-au adus aceste laude: Iisuse, Cel ce eşti Chipul Prealuminat al Ipostasului Părintesc, schimbă viaţa noastră cea întunecată şi necurată; Iisuse, Cel ce eşti strălucirea slavei Părinteşti, luminează sufletele noastre cele căzute şi afundate în întuneric; Iisuse, Cel ce eşti minunat şi înfricoşător în slava dumnezeirii Tale, înnoieşte vederea noastră cea duhovnicească stricată prin păcat; Iisuse, Prealine, Cel ce eşti plin de iubire, prin strălucirea cea nespusă a Trupului Tău, toată necurăţia sufletelor noastre fă-o mai albă decât zăpada; Iisuse, Lumină fără început, în Lumina Ta din Tabor arată-ne şi nouă Lumina Tatălui; Iisuse, Lumina cea neschimbată în lumina cea nevăzută a Împărăţiei Tale, arată-ne şi nouă lumina Duhului; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 8-lea
În chip minunat şi străin, Ţi s-au arătat Moise şi Ilie în Tabor, Stăpâne Doamne, văzând închipuirea Ipostasului dumnezeiesc şi vorbind despre pătimirea Ta cea de bunăvoie ce îţi stătea înainte. Acoperindu-i pe ei norul cel luminos şi încetând glasul din cer, slava Domnului s-a luat de la ucenicii Tăi, iar ei Ţi-au cântat: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul ai fost întru cele de sus, Cuvinte al lui Dumnezeu, când Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor, dar nici de cele de jos nu Te-ai despărţit. Iar când proorocii au plecat şi vederea dumnezeiască s-a sfârşit, Tu Te-ai apropiat de ucenicii Tăi, ce căzuseră de spaimă la pământ şi, atingându-i cu mâna le-ai zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi”. Iar ucenicii, deschizând ochii şi nevăzând pe nimeni, afară de Tine, s-au bucurat foarte şi, mulţumind lui Dumnezeu, Ţi-au cântat aşa: Iisuse, Cel ce ai cuvintele vieţii veşnice, fii totdeauna cu noi în călătoria pământească; Iisuse, Cel ce ne-ai săturat pe noi cu privirea dumnezeirii Tale, nu ne lăsa pe noi singuri întru slujirea Ta; Iisuse, Cel ce mai înainte de Cruce ne-ai lămurit taina pătimirilor Tale de voie, dă-ne nouă totdeauna să ne amintim de pătimirea Ta; Iisuse, Cel ce ne-ai arătat, mai înainte de moarte, slava Ta, dă-ne nouă să înţelegem totdeauna îndumnezeirea Trupului Tău; Iisuse, Chipul cel neschimbat al Celui ce Este, înnoieşte în sufletele noastre privirea Chipului şi asemănării Tale; Iisuse, Cel ce eşti pecetea cea asemenea Tatălui, însemnează în trupurile noastre bunătatea cea nespusă a Chipului Tău; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 9-lea
Toată firea s-a înfricoşat, văzând preaslăvita Schimbare la Faţă în Tabor, Hristoase Mântuitorule: îngerii stând nevăzut cu frică şi cu cutremur Ţi-au slujit Ţie, cerurile s-au înspăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând slava Domnului. Muntele Tabor, care până atunci era întunecat şi fumegând, s-a acoperit cu un nor luminos, pentru că pe el au stat Preacuratele Tale picioare. Iar ucenicii Tăi, Doamne, neputând suferi să vadă Faţa Ta, au căzut la pământ, acoperindu-şi feţele, până când, sfârşindu-se vedenia, Tu Însuţi i-ai ridicat şi ei Ţi-au cântat: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii cei deşerţi de înţelepciune, nefiind luminaţi de har, nu pot pricepe taina preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă. Pentru aceasta, când ai coborât cu ucenicii din munte, ai poruncit prietenilor Tăi nimănui să nu spună din ceea ce au văzut, până când Fiul Omului nu Se va scula a treia zi din mormânt. Şi ei tăcând nu au spus nimănui nimic în acele zile, din cele ce au văzut şi au auzit, dar în inima lor Ţi-au cântat aşa: Iisuse, Cel ce pe nor de foc ai fost purtat, izbăveşte-ne cu lumina Ta de toată întinăciunea sufletească; Iisuse, Cel ce Te-ai îmbrăcat în întregul Adam, luminează firea noastră cea întunecată; Iisuse, Cel ce ai desfătat pe ucenicii Tăi cu strălucirea dumnezeirii Tale, desfătează-ne şi pe noi totdeauna cu învăţăturile Tale; Iisuse, Cel ce ai luminat pe ucenicii Tăi prin norul dătător de rouă, luminează-ne şi pe noi totdeauna cu razele preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă; Iisuse, Cel ce ai sfinţit Taborul cu Preacuratele Tale picioare, îndreptează picioarele noastre spre a sluji Ţie pururea; Iisuse, Cel ce cu nevinovatele Tale mâini ai arătat ucenicilor să urce în muntele Tău, îndreptează şi mâinile noastre în lucrarea faptelor celor bune; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 10-lea
Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor pentru noi, Doamne, ca să ne faci vrednici de slava Ta cerească şi să schimbi trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea slavei Tale la învierea cea de obşte şi în Împărăţia Ta cea veşnică, pe care ai gătit-o, de la facerea lumii, celor ce Te iubesc pe Tine, de care să ne învredniceşti şi pe noi, precum pe Moise şi pe Ilie i-ai învrednicit în Tabor să Te vadă Faţă către faţă şi să-Ţi cântăm cu toţi sfinţii cântarea veşnică: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Împărate Preaveşnic, toate le-ai făcut spre mântuirea noastră. Pentru noi ai primit Preacuratul trup din Preasfânta Fecioară Maria şi ai venit în lumea aceasta având chip de rob. Tot aşa Te-ai Schimbat la Faţă pe muntele cel sfânt, ca să luminezi întunericul dinlăuntrul nostru, al celor ce stăm în întunericul şi în umbra morţii şi să ne faci pe noi, din fii ai mâniei, fiii Tăi preaiubiţi. Pentru aceasta cu mulţumire Îţi cântăm: Iisuse, pe Tabor chipul robului l-ai schimbat, ca pe noi să ne faci din robi ai păcatului fiii lui Dumnezeu; Iisuse, chiar trupul Tău l-ai dat la moarte, ca firea noastră cea căzută să o prefaci prin Tine; Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat frumuseţea cea negrăită a Împărăţiei Tale, întăreşte în noi pacea şi adevărul Duhului Sfânt; Iisuse, Cel ce prin strălucirea dumnezeiască a Trupului Tău toată făptura ai îndumnezeit-o, înnoieşte-ne şi pe noi prin îndumnezeirea trupului la a doua Ta venire; Iisuse, Cel ce în Tabor ai arătat focul dumnezeirii Tale, arde cu foc nematerialnic şi păcatele noastre; Iisuse, Cel ce ai hrănit acolo cu preadulcele Tale cuvinte pe ucenicii Tăi, sfinţeşte şi sufletele noastre cele flămânde cu Sfintele Tale Taine; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 11-lea
Cântare de umilinţă aducem Ţie noi nevrednicii, pentru Schimbarea Ta la Faţă, şi strigăm: Dă-ne nouă, robilor Tăi, înălţimea vieţuirii cereşti şi strălucirea slavei dumnezeieşti celei pururi fiitoare, iar cu inimă curată învredniceşte-ne, în chip gândit, să ieşim la muntele Tău cel sfânt şi să vedem cu ochii minţii preaslăvita Schimbare la Faţă, ca să-Ţi cântăm în chip luminos: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Fiind Lumina Nepătrunsă şi Dătător de Lumină, Iisuse, Lumina cea pururea fiitoare şi fără de început, Lumina Ta ai adus-o în lume, pentru că ai urcat cu Preacuratul Tău Trup în muntele Taborului şi acolo ai arătat ucenicilor Tăi lumina cea necreată şi dumnezeiască şi chipul slavei Părinteşti. Acestei lumini, mai presus de fire, să ne faci şi pe noi părtaşi, ca să-Ţi cântăm din adâncul sufletului unele ca acestea: Iisuse Hristoase, Lumina cea adevărată, întăreşte sufletele noastre, cu cugete bune, în toate zilele călătoriei noastre pământeşti; Iisuse, Împărate, Lumina cea fără început, aprinde din nou făclia cea stinsă a sufletului până în ziua sfârşitului nostru; Iisuse, Lumina Lină, Care dai viaţă, trimite sufletelor noastre lumină şi viaţă în ceasul cel înfricoşător al morţii noastre; Iisuse, Lumina Sfântă, Care luminezi şi arzi, scoate-ne atunci din bezna întunericului; Iisuse, Lumina Preadulce şi Preasfântă, însoţeşte-ne către lumina palatului Tău ceresc printre vămile amare ale văzduhului; Iisuse, Lumina cea mai luminoasă decât orice soare, luminează-ne în strălucirea sfinţilor Tăi, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 12-lea
Dăruieşte-ne, Doamne Iisuse, harul Tău, pe care în Tabor l-ai dat aleşilor Tăi ucenici Petru, Iacob şi Ioan, şi ne primeşte pe noi ca şi pe aceia, ca îmbrăcaţi cu putere de sus şi luminaţi de Duhul Sfânt, având inima curată şi duhul înnoit, să urcăm în Taborul cel gândit, mergând din putere în putere, nevoindu-ne mai mult în post şi rugăciune şi petrecând întru neprihănire, să-Ţi cântăm cu vrednicie: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând Preacurata Schimbare la Faţă preaslăvim dumnezeiasca Ta slavă arătată în Tabor, ne închinăm dumnezeirii şi puterii Tale şi credem cu Petru că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi şi cântăm împreună cu Apostolii, din adâncul sufletului: bine este să fim noi aici împreună cu Tine. Pentru aceasta nu ne ruşina pe noi, cei neputincioşi şi învechiţi în trup, care credem întru Tine, ci ne acoperă cu lumina dumnezeieştii Tale străluciri pe cei ce cu dragoste Îţi cântăm: Iisuse, Soarele cel neapus, Care ai răsărit în Tabor, luminează-ne cu dumnezeiasca Ta strălucire; Iisuse, Lumina cea neajunsă, Care Te-ai arătat întru Schimbarea Ta la Faţă, încălzeşte-ne cu împărtăşirea harului Tău; Iisuse, Biserica Veşnică a Ierusalimului Ceresc, sălăşluieşte-ne în cortul Tău dumnezeiesc; Iisuse, Floarea cea binemirositoare a raiului, înmiresmează-ne şi pe noi cu aromatele sfinţeniei şi ale curăţiei; Iisuse, Focul cel curăţitor, Care ai vrut să curăţeşti cerul şi pământul de orice întinăciune, curăţeşte-ne şi pe noi de toată întinăciunea trupului şi a duhului; Iisuse, Piatra cea preţioasă, Care ai luminat Sionul cel de sus cu frumuseţe dumnezeiască, învredniceşte-ne şi pe noi să vedem această frumuseţe; Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul al 13-lea
O, Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce în Tabor ai strălucit cu slava dumnezeiască, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit în muntele cel sfânt închinarea ucenicilor Tăi, aşa şi pe noi învredniceşte-ne să ne închinăm preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă, ca strălucind în lumina faptelor bune, să se lumineze prin Tine întunericul păcatului ce locuieşte în noi şi să ne arătăm vrednici moştenitori ai Împărăţiei Tale celei veşnice, unde cu toţi sfinţii să-Ţi cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icosul 1
Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au înspăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina Întrupării Tale şi au cântat aşa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale; Iisuse, Dumnezeul cel Bun şi Puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului; Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului; Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe noi în lăcaşurile raiului; Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi, cei ce stăm în întuneric; Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii pe noi, cei ce dormim în umbra morţii; Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Condacul 1
Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi pământenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii, aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău!
Rugăciune
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care locuieşti întru Lumina cea nepătrunsă, şi eşti Strălucire Slavei Tatălui şi Chip al Ipostasului Său! La plinirea vremii ai venit, Tu, pentru mila cea nespusă faţă de neamul omenesc cel căzut, Te-ai micşorat, chip de rob luând, Te-ai smerit pe sine, ascultător fiind chiar până la moarte. Totuşi, înainte de Cruce şi de pătimirea cea de bunăvoie, în muntele Taborului, Te-ai Schimbat la Faţă, întru slava Ta dumnezeiască, înaintea sfinţilor Tăi ucenici şi Apostoli, ca atunci când Te vor vedea răstignit şi dat morţii să priceapă că pătimirea este de bunăvoie şi dumnezeiască. Învredniceşte-ne şi pe noi, pe toţi, să prăznuim Preacurata Schimbare la Faţă cu inimă curată şi cu minte neîntinată, să urcăm în muntele Tău cel sfânt, în sălaşul sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce prăznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, împreună cu sfinţii, Faţă către faţă, să vedem slava Ta, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale şi să preaslăvim Preasfânt Numele Tău, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește. (de 3 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.Amin.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.
Gestionar el consentimiento de las cookies
Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența dumneavoastră pe acest site. Prin continuarea navigării în această pagină confirmați acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie.
Funcional
Mereu activ
El almacenamiento o acceso técnico es estrictamente necesario para el propósito legítimo de permitir el uso de un servicio específico explícitamente solicitado por el abonado o usuario, o con el único propósito de llevar a cabo la transmisión de una comunicación a través de una red de comunicaciones electrónicas.
Preferencias
El almacenamiento o acceso técnico es necesario para la finalidad legítima de almacenar preferencias no solicitadas por el abonado o usuario.
Estadísticas
El almacenamiento o acceso técnico que es utilizado exclusivamente con fines estadísticos.El almacenamiento o acceso técnico que se utiliza exclusivamente con fines estadísticos anónimos. Sin un requerimiento, el cumplimiento voluntario por parte de tu proveedor de servicios de Internet, o los registros adicionales de un tercero, la información almacenada o recuperada sólo para este propósito no se puede utilizar para identificarte.
Marketing
El almacenamiento o acceso técnico es necesario para crear perfiles de usuario para enviar publicidad, o para rastrear al usuario en una web o en varias web con fines de marketing similares.
