Acatistul Preacuviosului Părintelui nostru Petroniu Prodromitul

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

 Crezul:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta. 
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta. 
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. 
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. 
5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit. 
6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. 
7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. 
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 
9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. 
10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. 
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparul

Pe-a Athonului slavă și mare laudă, pe-a României podoabă și al Prodromului stâlp, să-l cinstim cei credincioși, toți, pe Petroniu, cel care-n vremea de acum ca un soare-a strălucit prin semne și prin cuvinte, desăvârșit în nevoință, frumsețe Duhului arătatu-s-a.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. 
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. 
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. 
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. 
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. 
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea. 
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie. 
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite. 
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le. 
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. 
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine. 
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. 
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. 
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta. 
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. 
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. 
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. 
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței. 

Condac 1

Pe iubitorul de nevoinţă al lui Hristos, pe Cuviosul Părintele nostru Petroniu Prodromitul, roada cea bună a neamului românesc, care prin harul lui Dumnezeu s-a învrednicit a dobândi lucrarea rugăciunii curate, şi a biruit uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi, după vrednicie să îl lăudăm: Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Icos 1

Din pruncie ai căutat spre cele înalte, însufleţit de râvna părinţilor tăi întru cele sfinte, care ţi-au sădit în suflet credinţa dătătoare de viaţă şi iubirea pentru Hristos, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, odrasla cea bună a plaiurilor moldovene;

Bucură-te, că de la părinţi ai cules cele bune;

Bucură-te, că ai crescut în rânduială creştinească;

Bucură-te, că te-ai format în biserica strămoşească;

Bucură-te, c-ai fost rânduit spre slujire dumnezeiască;

Bucură-te, că dintru început ai fost evlavios;

Bucură-te, că s-a vădit sufletul tău frumos;

Bucură-te, că te-ai hrănit cu învăţăturile lui Hristos;

Bucură-te, că râvna sfântă te-a făcut luminos;

Bucură-te, că la dragostea dumnezeiască ai râvnit;

Bucură-te, că a fi veşnic lângă Hristos ţi-ai dorit ;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 2

Cuvântul Mântuitorului: Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie, a străfulgerat sufletul tău curat, şi luând drumul Neamţului, cu hotărâre în sfânta mănăstire ai intrat, cântând neîncetat: Aliluia!

Icos 2

Întreaga viaţă ai mulţumit lui Dumnezeu că ţi-a îndrumat paşii spre Lavra Neamţului, unde ai aflat modele vrednice de vieţuire şi slujire, monahi cu viaţă sfântă, acum ştiuţi şi neştiuţi rugători în cer, pentru care cântăm ţie:

Bucură-te, că ai luat crucea şi ai urmat lui Hristos;

Bucură-te, că ai ştiut să alegi cele de folos;

Bucură-te, tânăr înţelept al viretuţilor lucrător;

Bucură-te, suflet curat al tainelor sfinte căutător;

Bucură-te, al nevoinţelor lucrător;

Bucură-te, al celor sfinte râvnitor;

Bucură-te, în rânduieli smerit ascultător;

Bucură-te, al sfaturilor duhovniceşti împlinitor;

Bucură-te, al celor sfinte cugetător;

Bucură-te, în via Domnului lucrător;

Bucură-te, că toate cu dragoste le-ai împlinit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 3

Dragostea Maicii Domnului, harul care se revărsa din icoana sa „Lidianca” şi ajutorul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorii lavrei şi-a celor ce-n ea au vieţuit, ţi-au luminat sufletul, şi paşii ţi-au întărit, pentru care cu mulţumire ai cântat totdeauna: Aliluia!

Icos 3

Râvna ta sfântă şi iubirea neşovăielnică, Apărătorul Cel Mare al Lavrei Neamţului ţi-a primit, şi ca un semn al dragostei Sale, cu schima călugăriei te-a împodobit, pe care PreaCuvioase, ca din mâna Sa cu smerenie ai primit. Pentru aceasta cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, suflet de razele dumnezeieşti luminat;

Bucură-te, că floare aleasă te-ai arătat;

Bucură-te, că în virtuţi ca şi cu o haină te-ai îmbrăcat;

Bucură-te, că ai avut modele vrednice de urmat;

Bucură-te, că lupta duhovnicească neînfricat ai lucrat;

Bucură-te, că în ispite ai luptat netulburat;

Bucură-te, că postul şi rugăciunea, viaţa ţi-a încununat;

Bucură-te, că rânduielilor călugăreşti cu râvnă ai urmat;

Bucură-te, că jugul lui Hristos cu mulţumire l-ai purtat;

Bucură-te, că rugător fierbinte pentru semeni te-ai dovedit;

Bucură-te, că de Născătoarea de Dumnezeu sufletul ţi-ai lipit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 4

Întărit cu puterea Duhului Sfânt, poruncile Evangheliei cu osârdie le-ai împlinit, pentru care slujirea preoţiei şi a duhovniciei ai primit, sub Acoperământul Născătoarei de Dumnezeu, a ocrotitorilor Sfintei Patriarhii şi-a Mănăstirii Antim te-ai adăpostit, şi ascultările toate cu dreaptă socoteală le-ai împlinit. Pentru aceasta n-ai încetat a cânta: Aliluia!

Icos 4

Când vremuri tulburi peste ţară s-au abătut, purtătorule de Duh Sfânt, ca un neînfricat, ispitele de tot felul le-ai trecut, din rugăciune şi cugetare adâncă scut ţi-ai făcut, şi cântând cu proorocul: Aşteptând am aşteptat pe Domnul, şi S-a plecat spre mine. (…) Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei, peste ele ai trecut, pentru care te lăudăm zicând:

Bucură-te, rugător înfocat;

Bucură-te, luptător duhovnicesc neînfricat;

Bucură-te, pildă bună de urmat;

Bucură-te, povăţuitor luminat;

Bucură-te, chivernisitor înzestrat;

Bucură-te, că pe cei încercaţi i-ai cercetat;

Bucură-te, că pacea ai căutat;

Bucură-te, că pe toţi i-ai îmbărbătat;

Bucură-te, că-n toate voii Domnului te-ai predat;

Bucură-te, duhovnic iscusit;

Bucură-te, cel ce candelă aprinsă pentru neam te-ai dovedit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 5

Toate cu smerenie şi răbdare le-ai învins, pentru care pronia mereu lângă alţi mari slujitori te-a dus, şi împreună neputinţele norodului pe umeri v-aţi pus. Părinţii cei vrednici ai neamului, cu mulţi cei neştiuţi, mărturistorii, şi sihaştrii din munţi, care-aţi preţuit clipa şi cu osârdie pentru mântuirea noastră aţi lucrat, cu toţii de binecuvântarea Cerului v-aţi bucurat, şi-n comuniune sfântă până la sfârşit aţi rămas. Pentru aceasta nu vom înceta a cânta: Aliluia!

Icos 5

Nici vremurile, nici ispitele, nici prigonitorii, nici lipsurile, nu te-au despărţit de dragostea ta pentru Hristos, ci întărindu-ţi nevoinţele şi rugăciunea, ţi-ai pus întru totul sufletul şi viaţa pentru El, bine ştiind că milostiv şi îndurat este Domnul (…), că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte; şi celui care bate i se va deschide. Pentru pilda vieţii tale, îţi cântăm cu mulţumire:

Bucură-te, că pildă de îndelungă răbdare te-ai arătat;

Bucură-te, că toate necazurile cu pace le-ai îndurat;

Bucură-te, că scrierile Sfinţilor Părinţi te-au ajutat;

Bucură-te, rugător fierbinte pentru neamul tău;

Bucură-te, vrednic slujitor al tainelor lui Dumnezeu;

Bucură-te, liturghisitor iscusit;

Bucură-te, că minte trează te-ai dovedit;

Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată putere ai dobândit;

Bucură-te, că în lupta nevăzută ca un crin ai înflorit;

Bucură-te, că Născătoarea de Dumnezeu te-a ocrotit;

Bucură-te, că întru tine chipul lui Hristos s-a împlinit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 6

Arzând de dorul după Hristosul tău, pe urmele paşilor Lui ai dorit să păşeşti, jalea norodului pe Drumul Crucii şi tu să trăieşti, lacrimi fierbinţi la Golgota să verşi şi la Mormântul cel de viaţă dătător cu inimă smerită să-ngenunchezi… Iar Domnul, Cunoscătorul inimilor ţi-a rânduit, în vremuri ostile, PreaCuvioase, dorinţa de ţi-a împlinit. Pentru care n-ai încetat a cânta: Aliluia!

Icos 6

Bogăţia ortodoxiei permanent cercetai. Şi precum cerbul, din izvoarele cele limpezi ale munţilor caută să bea, asemenea şi Sfinţia ta, după experienţa părinţilor pustiei athonite însetai. Iar noi, minunându-ne de necontenita râvnă ce aveai, îţi cântăm:

Bucură-te, tainic lucrător al celor cereşti;

Bucură-te, râvnitor al celor dumnezeieşti;

Bucură-te, pildă a celor de pe corabia acestei vieţi;

Bucură-te, că laudă lumii creştine eşti;

Bucură-te, că prin smerenie, de duhul lumii te-ai depărtat;

Bucură-te, că-n dreaptă socoteală ai umblat;

Bucură-te, că vieţii nevoitorilor de demult ai urmat;

Bucură-te, că pentru curăţia inimii tale, plată cerească ai luat;

Bucură-te, cela ce talantul tainic l-ai înmulţit;

Bucură-te, că prin scrierile tale mulţi s-au folosit;

Bucură-te, că PreaSfânta, jertfa şi rugăciunea ţi-a primit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 7

Minunată este lucrarea Maicii Domnului în lume, căreia neobosit te rugai, şi minunată a fost alegerea Sfinţiei tale ca să-i slujeşti, în Vigla Athosului- la Schitul Prodromu, unde pentru totdeauna, Părinte, ai ales să trăieşti. Pentru bucuria pe care PreaSfânta ţi-a făcut-o, n-ai încetat a-i cânta: Aliluia!

Icos 7

Stâlp al credinţei, făclie duhovnicească şi râu nesecat al rugăciunii te-ai dovedit, Părinte, pentru care la vremea rânduită, frâiele conducerii schitului ai primit, pe care, cu nevoitorii obştei l-ai întărit, spre slava lui Dumnezeu, lauda PreaSfintei şi-a Botezătorului Ioan, de-a căror ajutor permanent v-aţi învrednicit. Căci însăşi Maica lui Dumnezeu loc pentru schit în vedenie PreaCuviosului Nifon- primul stareţ al schitului a arătat, căruia după alţii, şi tu cu vrednicie i-ai urmat. Pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, făclie a înfrânării;

Bucură-te, stâlp al răbdării;

Bucură-te, iubitorul privegherii;

Bucură-te, purtătorul crucii;

Bucură-te, mângâierea neputincoşilor;

Bucură-te, povăţuitorul credincioşilor;

Bucură-te, îndrumătorul cuvioşilor;

Bucură-te, lauda sihaştrilor;

Bucură-te, prietenul sfinţilor;

Bucură-te, floarea Athosului;

Bucură-te, că mireasmă a Duhului te-ai dovedit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 8

Om al lui Dumnezeu şi stareţ providenţial pentru schit te-ai dovedit a fi, PreaCuvioase Părinte Petroniu, căci din Sfinţia ta se revărsau roadele dragostei lui Hristos. Pentru aceasta, totdeauna cu bucurie vom cânta: Aliluia!

Icos 8

Şi plinind cu dreaptă socoteală şi aleasă vrednicie toate cele de trebuinţă, te-ai adâncit mai mult în rugăciune, aspră nevoinţă şi cugetare, ca unul ce găsise calea spre Cetatea Dumnezeului Celui viu, unde toţi sunt părtaşi strălucirii celei nepieritoare. Pentru care cântăm:

Bucură-te, călăuză a vieţii duhovniceşti;

Bucură-te, izgonitor al năvălirilor diavoleşti;

Bucură-te, că mână tare la schit te-ai arătat;

Bucură-te, că truda muncii cu privegherile le-ai îmbinat;

Bucură-te, că stareţ al păcii toţi te-au considerat;

Bucură-te, că Maica Domnului obştea schitului a mărit;

Bucură-te, că locaşul sfânt iarăşi a înflorit;

Bucură-te, că prin nevoitori aleşi obştea s-a întărit;

Bucură-te, că nenumăraţi pelerini aici au venit;

Bucură-te, că de sfaturile tale duhovniceşti s-au folosit;

Bucură-te, că binecuvântarea PreaSfântei şi-a Botezătorului Ioan au primit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 9

Dragostea Maicii Domnului, harul care se revărsa din icoana sa „Prodromiţa”, cea nefăcută de mână omenească şi ajutorul Botezătorului Ioan, umplea toate lipsurile, tămăduia toate durerile şi împlinea toate neputinţele nevoitorilor, rugătorilor şi închinătorilor schitului. Pentru aceasta, cu mulţumire şi bucurie sfântă, cântăm Domnului: Aliluia!

Icos 9

Nevoitorii athoniţi şi neamul tău, pustnicii din munţi şi pelerinii veniţi, se bucurau de-aşa vrednic păstor, al Evangheliei smerit plinitor, stareţ al păcii, mare trăitor, pentru semeni adânc rugător şi neobosit veghetor. Iară noi, cu bucurie sfântă îţi cântăm:

Bucură-te, mlădiţă duhovnicească;

Bucură-te, a Moldovei odraslă frumoasă;

Bucură-te, a Athosului floare aleasă;

Bucură-te, a Bisericii făclie luminoasă;

Bucură-te, tărie a credinţei;

Bucură-te, steag al biruinţei;

Bucură-te, vas al bucuriei;

Bucură-te, surpător al vicleniei;

Bucură-te, slujitor ceresc neobosit;

Bucură-te, lucrător al tainelor smerit;

Bucură-te, ca unul care-a dobândit cele ce le-a râvnit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 10

Multe trebuie să pătimească cel ce se sfinţeşte, şi cele bune le împlineşte, pentru care nu ne mirăm că ţi-a rânduit Domnul mai mult să nevoieşti, ca, aşezat în patul neputinţei trupeşti şi retras în sineţi, până la sfârşit să pustniceşti. Celui Care pe toate le ştie şi le rânduieşte, Îi cântăm cu smerenie: Aliluia!

Icos 10

Nici n-ai cârtit, nici nu te-ai tânguit, ci mai mult te-ai smerit, ca unul ce după Împărăţia dragostei nesecate întreaga viaţă ai tânjit. Cu PreaSfânta, cu Îngerii şi Sfinţii vorbind, şi la poarta Împărăţiei Cerului bătând, în rugăciune adâncă pentru lume, mai mult te-ai aprins. Iară noi, mulţumindu-ţi că până la ultima suflare ne-ai purtat în rugăciunile tale, îţi cântăm:

Bucură-te, liman al celor ce se nevoiesc;

Bucură-te, deschizător de drum ceresc;

Bucură-te, luminător al celor ce se ostenesc;

Bucură-te, plugar duhovnicesc;

Bucură-te, povăţuitor al celor ce se mântuiesc;

Bucură-te, al celor încercaţi ajutător;

Bucură-te, al pocăinţei învăţător;

Bucură-te, stareţ de har purtător;

Bucură-te, nădejde de mântuire nevoitorilor;

Bucură-te, al Maicii lui Dumnezeu slujitor;

Bucură-te, că prin cruce te-ai făcut lui Hristos următor;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 11

Golgota nevoinţelor trupeşti, îndelunga-ţi răbdare şi rugăciunea de taină, chip desăvârşit al virtuţilor te-au făcut, de Duh Sfânt întru totul te-ai umplut şi daruri sfinte din belşug peste tine au curs, întocmai precum s-a spus, că: vrednic este lucrătorul de plata sa. Pentru care, Dăruitorului a toate, nu vom înceta a-I cânta: Aliluia!

Icos 11

Din patul smeritei tale chilii, toate le ştiai, căci ochii tăi cei netrupeşti n-aveau oprelişti, nici graniţe lumeşti. Şi toţi se minunau, cum celor de departe, ca fiind de faţă toate le vedeai, şi-n rugăciune îi purtai. Încă şi la geamul unor apropiaţi te-ai arătat, pentru ultima dată de i-ai binecuvântat. Pentru unele ca acestea, slăvind pe Dumnezeu Cel minunat întru Sfinţii Lui, îţi cântăm cu mulţumire:

Bucură-te, că la mijlocirea ta, credincioşii se îndreaptă;

Bucură-te, că pe mulţi i-ai izbăvit de stricăciune sufletească;

Bucură-te, că neputinţe negrăite la semeni ai vindecat;

Bucură-te, că de patima fumatului pe unii ai salvat;

Bucură-te, că de bubele de pe corp pe alţii ai scăpat;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale, mulţi servici şi-au aflat;

Bucură-te, că inimi împietrite, de la distanţă ai înmuiat;

Bucură-te, că inimi întristate, din patul neputinţei ai mângâiat;

Bucură-te, că înfăţişarea unor necunoscuţi, întocmai ai descris;

Bucură-te, că şi despre cele trimise schitului, ucenicului dinainte i-ai vorbit;

Bucură-te, că pe toate le ştiai, dar din smerenie nu le-ai vădit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 12

Lăudat fie Domnul pentu milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor, Care a gătit aleşilor Lui belşug de bucurie în Casa Tatălui Ceresc, unde te-ai învrednicit a te muta, PreaCuvioase Părinte, izbândă pentru care nu vom înceta a cânta: Aliluia!

Icos 12

Că precum este scris: Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gătit Domnul celor ce-L iubesc pe El, de care învrednicindu-te, cu inimă plină de bucurie, îţi cântăm:

Bucură-te, împreună cu îngerii vorbitor;

Bucură-te, al Schitului Prodromu ocrotitor;

Bucură-te, pentru neamul românesc rugător;

Bucură-te, al pământului strămoşesc apărător;

Bucură-te, cu nevoitorii athoniţi împreună lucrător;

Bucură-te, pe frontul duhovnicesc cu noi luptător;

Bucură-te, că te chemăm, la pacea lumii să fii veghetor;

Bucură-te, că prin Harul lui Dumnezeu eşti grabnic ajutător;

Bucură-te, cu Soborul Sfinţilor Athoniţi, pentru lume rugător;

Bucură-te, că la Născătoarea de Dumnezeu te avem mijlocitor;

Bucură-te, că părtaş cu cei drepţi la Cina Împărăţiei ai fost primit;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 13

O, vrednicule slujitor al lui Hristos, alesule nevoitor al Maicii Domnului, prietenul Sfinţilor, podoaba Athosului şi comoara Schitului Prodromu, făclie a monahismului românesc, noule stâlp athonit, pe tine te rugăm, ca pe Părintele nostru, ca împreună cu Soborul Sfinţilor Athoniţi în care te-ai învrednicit a intra, să mijlociţi la Domnul şi la PreaSfânta Sa Maică – Împărăteasa şi Stăpâna Athosului şi a lumii întregi, ca să rămână aprinsă până la sfârşit flacăra sfintei noastre credinţe ortodoxe şi în inimile noastre să sălăşluiască Hristos, prin Care să ne mântuim. Aliluia! Aliluia! Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi:

Icos 1

Din pruncie ai căutat spre cele înalte, însufleţit de râvna părinţilor tăi întru cele sfinte, care ţi-au sădit în suflet credinţa dătătoare de viaţă şi iubirea pentru Hristos, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, odrasla cea bună a plaiurilor moldovene;

Bucură-te, că de la părinţi ai cules cele bune;

Bucură-te, că ai crescut în rânduială creştinească;

Bucură-te, că te-ai format în biserica strămoşească;

Bucură-te, c-ai fost rânduit spre slujire dumnezeiască;

Bucură-te, că dintru început ai fost evlavios;

Bucură-te, că s-a vădit sufletul tău frumos;

Bucură-te, că te-ai hrănit cu învăţăturile lui Hristos;

Bucură-te, că râvna sfântă te-a făcut luminos;

Bucură-te, că la dragostea dumnezeiască ai râvnit;

Bucură-te, că a fi veşnic lângă Hristos ţi-ai dorit ;

Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Condac 1

Pe iubitorul de nevoinţă al lui Hristos, pe Cuviosul Părintele nostru Petroniu Prodromitul, roada cea bună a neamului românesc, care prin harul lui Dumnezeu s-a învrednicit a dobândi lucrarea rugăciunii curate, şi a biruit uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi, după vrednicie să îl lăudăm: Bucură-te, PreaCuvioase Părinte Petroniu, chip luminos de monah athonit!

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin. 

Tropar

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Mâine începe Postul Paștelui 2026

În Biserica Ortodoxă, pe 23 februarie 2026, începe Postul Mare, post care precede sărbătoarea Învierii Domnului. Anul acesta, perioada de postire pentru sărbătoarea Sfintelor Paşti este de luni, 23 februarie, până pe 11 aprilie, inclusiv.

Mai multe informaţii despre istoricul şi semnificaţiile Postului Mare în Biserica Ortodoxă aflăm de la Părintele Prof. Dr. Ene Branişte din lucrarea Liturgica Generală apărută la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1993:

Postul Paștelui ,Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe; de aceea în popor e numit, în general, Postul Mare sau Postul prin excelenţă. El a fost orânduit de Biserică pentru cuviincioasa pregătire a catehumenilor de odinioară, care urmau să primească botezul la Paşti şi ca un mijloc de pregătire sufletească a credincioşilor pentru întâmpinarea cu vrednicie a comemorării anuale a Patimilor şi a Învierii Domnului; totodată ne aduce aminte de postul de patruzeci de zile ţinut de Mântuitorul înainte de începerea activităţii Sale mesianice (Luca IV, 1-2) 42, de unde i s-a dat şi denumirea de Păresimi (de la latinescul quadragesima) sau Patruzecime (Τεσσαραϗοτή).

În general, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti privesc acest post ca o instituţie de origine apostolică. Dar în primele trei secole durata şi felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfântului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexandriei ş.a., unii posteau numai o zi (Vinerea Patimilor), alţii două zile, adică Vineri şi Sâmbătă înainte de Paşti, alţii trei zile, alţii o săptămână, iar alţii mai multe zile, chiar până la şase săptămâni înainte de Paşti; la Ierusalim, în sec. IV se postea opt săptămâni înainte de Paşti, pe când în Apus în aceeaşi vreme se postea numai patruzeci de zile.

Începând de pe la sfârşitul secolului al III-lea înainte, postul cel mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu numiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor, având o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, adică din Duminica Floriilor până la cea a Învierii, fiind foarte aspru. Abia în secolul al IV-lea, şi anume după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi, deşi deosebirile dintre Bisericile locale asupra duratei şi modului postirii au persistat şi după această dată. După disciplina ortodoxă, se lasă sec în seara Duminicii izgonirii lui Adam din Rai (a lăsatului sec de brânză, în grec. = Κυριαϗή της τυρινης, adică Duminica brânzei, în slavo-rusă = Nedelia Sîropustnaia sau proşenoe voskresenie, adică Duminica iertării) şi postim până în seara Sâmbetei din săptămână Patimilor, inclusiv.

Precum am văzut, ultima dintre cele şapte săptămâni de post deplin, adică săptămână dintre Florii şi Paşti, pe care noi o numim a Sfintelor Patimi, nu era socotită în postul Păresimilor, ci se socotea aparte, sub denumirea de Săptămână Paştilor, a «Paştilor» în sensul originar al cuvântului, adică Paştile Crucii sau al suferinţei Domnului.

Denumirea de Păresimi sau Patruzecime (Τεσσαραϗοτή, Quadragesima), care se întâlneşte prima oară în canonul 5 al Sinodului I ecumenic, era deci perfect justificată pentru cele şase săptămâni care rămâneau şi care constituiau în vechime Postul cel Mare sau al Păresimilor; el se considera încheiat în Vinerea lui Lazăr (Vinerea dinaintea Floriilor), iar Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor erau socotite praznice aparte.

Durata aceasta de 40 de zile a Postului Paştilor se întemeiază pe o tradiţie vechi-testamentară, de atâtea ori atestată când e vorba de cercetarea şi pregătirea sufletului prin măsuri divine: potopul, care trebuia să spele pământul de păcate, a ţinut 40 de zile şi 40 de nopţi (Facere 7, 11-17); patruzeci de ani au mâncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge în pământul făgăduinţei (Deut. 7, 7 şi 29, 5-6); Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea (Ieşire 34, 28); ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocăi (Iona 3, 4-10); Iisus a postit în munte 40 de zile şi 40 de nopţi înainte de începerea activităţii publice (Matei 4, 1-2 şi Luca 4, 1-2) ş.a.m.d.

Practica aceasta a fost adoptată de Biserică încă dinainte de sec. IV, ca timp de pregătire a catehumenilor pentru botez, adică pentru re-naşterea sau înnoirea spirituală. În creştinismul primar postul quadragesimal prepascal era deci de fapt postul catehumenilor; din sec. IV înainte, caracterul catehumenal al quadragesimei cedează din ce în ce mai mult celui penitenţial; sub influenţa puternică a monahismului, întreaga Biserică creştină devine penitentă. Dar sensul iniţial al postului rămâne acelaşi: urcuşul spre eshatologie. Căci toate patruzecimile – atât cele din tradiţia universală, cât şi cele din tradiţia biblică a Vechiului şi a Noului Legământ – nu sunt decât perioade pregătitoare către «un cer nou şi un pământ nou», etape active către regenerarea omului şi înnoirea universală, anticipată şi chezăşuită de învierea lui Hristos, serbată la Paşti.

Postul Paştilor este nu numai cel mai lung şi mai important, ci şi cel mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.

În sec. IV, de ex., canonul 50 al Sinodului din Laodiceea, osândind obiceiul unora de a întrerupe ajunarea în Joia dinaintea Paştilor, dispune să se ţină post aspru (mâncare uscată) în toată Patruzecimea. Cam în aceeaşi vreme, Constituţiile Apostolice (cartea V, cap. 18) recomandă să se postească, în săptămâna ultimă, astfel: «În zilele Paştilor postiţi începând din ziua a doua (luni) până vineri şi sâmbătă şase zile, întrebuinţând numai pâine şi sare şi legume şi bând apă, iar de vin şi de carne abţineţi-vă în aceste zile, căci sunt zile de întristare, nu de sărbătoare; iar vineri şi sâmbătă să postiţi, cei cărora le stă în putinţă, negustând nimic până la cântatul cocoşului din noapte. Iar de nu poate cineva să ajuneze în şir aceste două zile, să păzească cel puţin sâmbăta, căci zice undeva Domnul, vorbind despre Sine: Când se va lua de la ei Mirele vor posti în zilele acelea». În sec. VII, canonul 56 al Sinodului trulan (692) interzice, sub pedeapsa caterisirii şi excomunicării, consumarea hranei provenite de la animale (carne, ouă, brânză), în timpul Păresimilor, osândind astfel direct obiceiul armenilor şi al apusenilor de a mânca lapte, ouă şi brânză în sâmbetele şi duminicile acestui post. La începutul secolului IX, Can. 48 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului şi Regulile Sfântului Teodor Studitul ne lasă să înţelegem că monahii, în tot postul Paştilor, nu mâncau decât o singură dată pe zi (seara), îngăduindu-se numai celor ce lucrau (fizic) să guste puţină pâine şi la Ceasul IX din zi.

În general, deci, în vechime postul Păresimilor era mult mai aspru decât cum se ţine azi. Toate zilele erau de ajunare, adică abţinere completă de la orice mâncare şi băutură până la. Ceasul IX din zi (spre seară), afară de sâmbete şi duminici, care erau exceptate de la ajunare.

Conform tradiţiei stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se posteşte astfel: în primele două zile (luni şi marţi din săptămâna primă) se recomandă, pentru cei ce pot să ţină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puţină pâine şi bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marţi şi miercuri) şi ultimele două zile (vinerea şi sâmbăta) din Săptămâna Patimilor. Miercuri se ajunează până seara (odinioară până după săvârşirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite), când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn. În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv) se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta şi duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin. Se dezleagă de asemenea la vin şi untdelemn (în orice zi a săptămânii ar cădea), la următoarele sărbători fără ţinere (însemnate în calendar cu cruce neagră): Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie), Sfinţii 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, înainte-serbarea şi după-serbarea Buneivestiri (24 şi 26 martie), precum şi în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii şi în Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) şi în Duminica Floriilor se dezleagă şi la peşte (când însă Bunavestire cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se dezleagă numai la untdelemn şi vin, iar când cade în vinerea sau sâmbăta acestei săptămâni, se dezleagă numai la vin).

Din cele mai vechi timpuri, postul Păresimilor a fost ţinut cu multă rigurozitate (de altfel, până astăzi, postul acesta este încă cel mai mult respectat în creştinătatea ortodoxă). Precum am văzut, Canonul 69 apostolic osândea cu caterisirea pe slujitorii Bisericii şi cu excomunicarea (afurisirea) pe credincioşii laici care n-ar fi respectat postul de miercuri şi de vineri şi pe cel al Păresimilor, neadmiţând excepţii decât în cazuri de boală.

Pentru a trezi sufletele credincioşilor şi a le îndemna la căinţă şi smerenie , Biserica a hotărât, prin canoanele 49 Laodiceea şi 52 trulan, ca în timpul Păresimilor să nu se săvârşească Liturghie decât sâmbăta, duminica şi sărbătoarea Buneivestiri, iar în celelalte zile ale săptămânii (de luni până vineri inclusiv) să se săvârşească numai Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, care e mai potrivită pentru acest timp. Totodată, pentru a păstra caracterul sobru al Păresimilor, Biserica a oprit prăznuirea sărbătorilor martirilor în zilele de rând ale Păresimilor, pomenirile acestora urmând a se face numai în sâmbetele şi duminicile din acest timp. Sunt oprite, de asemenea, nunţile şi serbarea zilelor onomastice în Păresimi, fiindcă acestea se serbează în general cu petreceri şi veselie, care nu cadrează cu atmosfera de smerenie, de sobrietate şi pocăinţă, specifică perioadelor de post. Odinioară chiar şi legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile şi spectacolele din acest timp.

Postul propriu-zis al Păresimilor este precedat de cele trei săptămâni introductive de la începutul perioadei Triodului (începând cu Duminica Vameşului şi a Fariseului), oare pregătesc treptat şi prevestesc postul mai aspru, care începe de la lăsata secului. Ultima dintre acestea face deja trecerea spre postul propriu-zis, pentru că în cursul ei este îngăduit numai consumul laptelui şi al derivatelor lui, lăsându-se mai dinainte sec de carne (în seara duminicii a treia din Triod, adică Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi); de aceea săptămâna aceasta poartă denumirea de Săptămâna brânzei sau săptămâna albă (προνήστιμος sau τυροφάγος εύδομάς, Sedmiţa sîrnaia). Toate serviciile divine din timpul Păresimilor sunt mai sobre decât cele din restul anului şi îndeamnă la smerenie, întristare şi căinţă. De aceea, postul Păresimilor şi întreaga perioadă a Triodului are o importanţă de prim rang nu numai în evlavia monahală, ci şi în spiritualitatea sau viaţa religioasă ortodoxă a credincioşilor mireni în general; este timpul în care se spovedesc cei mai mulţi credincioşi, în vederea împărtăşirii din ziua Paştilor, conform poruncii a patra a Bisericii.

Postul Paştilor e ţinut şi în Biserica Romano-Catolică; el ţine 40 de zile, începând nu luni ca la ortodocşi, ci în miercurea numită a Cenuşii (Dies Ceneris), pentru că în această zi se practică la apuseni presărarea cenuşii pe creştetul capului (rest din ceremonialul penitenţei publice din vechime, moştenit de la evrei). Catolicii dezleagă postul în duminicile Păresimilor, mâncând de dulce.

Sursa: basilica.ro

Săptămâna albă . Începe lunga călătorie a Postului Mare

După îndătinata tradiţie liturgică, înainte de începerea Postului Mare parcurgem o perioadă de trecere, numită în popor săptămâna albă, a brânzei ori a untului. Aceste numiri reprezintă o formulare populară a perioadei de şapte zile dinaintea postului propriu-zis, în care nu se face dezlegare la carne, ci doar la produse din lapte, ouă şi peşte. Se urmăreşte prin aceasta obişnuirea organismului cu alimente mai uşoare, fiind de fapt o etapă de tranziţie de la alimentaţia cu produse din carne la una exclusiv vegetariană. Dacă sufletul este instruit în vederea luptei duhovniceşti din Postul Mare cu două săptămâni în urmă, prin cele două duminici speciale, a Vameşului şi a Fariseului, dar şi cea a Întoarcerii Fiului risipitor, iată că după Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi se alătură şi trupul acestei pregătiri, nu doar prin renunţarea la carne, dar şi prin rânduiala Bisericii din zilele de miercuri şi vineri, când nu se săvârşeşte dumnezeiasca Liturghie, fiind numite zile aliturgice. Programul liturgic al acestor două zile ne înlesneşte accesul în ambianţa Postului Mare. Săvârşirea celor şapte Laude se face după rânduiala din post, cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, „Doamne şi Stăpânul vieţii mele“, însoţită de metanii, familiarizând astfel trupul cu nevoinţa pe care o vom săvârşi pe parcursul întregului post.

Prin aceste rânduieli, Biserica, ca o mamă grijulie, ne oferă binecuvântatul prilej de a ne pregăti mai stăruitor în vederea declanşării şi asumării luptei cu păcatele, asalt duhovnicesc care ne va duce pe cărarea virtuţilor mai aproape de Dumnezeu, nădăjduind astfel că „de vom posti după lege, după dreptate vom fi încununaţi“. Dacă luăm în considerare că duminica dinaintea începerii Postului Mare este numită „a Izgonirii lui Adam din Rai“, înseamnă că săptămâna brânzei aminteşte de şederea protopărinţilor neamului omenesc în rai, unde nu au mâncat carne. De aceea şi noi suntem îndemnaţi să lăsăm bucatele de carne, nădăjduind a câştiga starea lui Adam înainte de a fi izgonit, când îl putea vedea pe Dumnezeu. Însăşi denumirea „albă“ ne sugerează starea de curăţie la care trebuie să ajungem în post, ce se vrea a fi reîntoarcerea noastră la sta-rea paradisiacă pierdută prin păcat. De altfel, învăţăturile Triodului ne spun că Sfinţii Părinţi au statornicit săptămâna albă „ca un fel de curăţire de mai înainte; cu încetul şi treptat îndepărtându-ne de la mâncări grase, să primim frâul postului printr-o mâncare mai uşoară“. Să mai amintim că renunţarea la carne în această săptămână nu este benevolă, ci obligatorie. Sunt prevederi în canoanele Bisericii care fac referire la cei care vor consuma carne în lunea brânzei să se canonisească cu 300 de metanii şi pocanie patru ani.

Spre finalul săptămânii, sâmbătă, Biserica a rânduit proslăvirea tuturor bărbaţilor şi femeilor care s-au nevoit prin viaţă ascetică, post şi rugăciune. Nimic nu este întâmplător în programul liturgic al Bisericii noastre. Această aducere aminte de toţi cuvioşii şi cuvioasele are în vedere, după spusele sinaxarului zilei, următoarea ţintă: „având ca pildă şi călăuză viaţa lor şi dobândind sprijinul şi ajutorul lor, vom putea fi gata pentru luptele cele duhovniceşti, mai cu seamă când ne gândim că şi ei au avut aceeaşi fire ca şi noi. Deci sfinţii purtători de Dumnezeu ne îmbărbătează ca să săvârşim fiecare după putere multele lor virtuţi spre a fi învredniciţi ca şi ei de aceleaşi răsplătiri“.

Cu alte cuvinte, în urcuşul duhovnicesc al postului nu suntem singuri, ci avem alături pe sfinţii cuvioşi şi cuvioase, care sunt modele de urmat, călăuzitori în dificila luptă cu patimile având ca scut asceza şi pocăinţa. Cinstirea sfinţilor nevoitori nu vizează doar pe monahi, ci şi pe laici. Ce trebuie să înţeleagă mirenii din această sărbătoare? Că lunga călătorie a Postului Mare cheamă şi pe ei să devină „călugări după fire“, adică să se îndeletnicească mai stăruitor cu rugăciunea şi postul, chiar dacă nu sunt vieţuitori în mănăstiri, ci într-o lume clocotind de agitaţie. Răsplata va fi pe măsură!

Ultimul răgaz duhovnicesc dinaintea începerii Sfântului şi Marelui Post îl constituie duminica izgonirii lui Adam din Rai sau a iertării. Ni se cere în mod expres să iertăm tot ce avem asupra cuiva: „de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile voastre“ (Matei 6, 14-15). De ce trebuie să le cerem iertare şi să-i iertăm pe semenii noştri? Ca şi Domnul să ne ierte şi nouă păcatele. Cutremurător! Nu primim iertare dacă ne dovedim incapabili s-o dăm. În măsura în care ne place să avem vrăjmaşi, Îi cerem lui Dumnezeu să ni Se arate duşman. Sunt cuvinte grele, dar veridice, căci Mântuitorul Hristos nu glumea, nici nu arunca vorbe în vânt. Şi totuşi, din ce pricină Domnul a condiţionat iertarea Lui de cea acordată de noi celor care ne-au făcut vreun rău voit sau inconştient? Răspunsul ni-l oferă Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Mila lui Dumnezeu se ascunde în milostivirea noastră faţă de aproapele“. Aşa stând lucrurile, vom fi motivaţi să rostim mai uşor către cei din preajmă: „Iartă-mă!“

sursa:ziarullumina.ro

Soborul Sfintelor Femei Românce

Proclamarea generală a canonizării celor 16 Sfinte Femei Românce

Vineri 6 februarie a avut loc la Catedrala Patriarhală proclamarea generală a canonizării celor 16 Sfinte Femei Românce.

Aceste sfinte sunt:

Doamna Maria Brâncoveanu (1661-1729), soția Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, cu titulatura de Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu și cu cinstire în data de 16 august;

Schimonahia Filofteia Antonescu de la Mănăstirea Pasărea (jumătatea sec. al XVIII-lea – 1833), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și cu cinstire în data de 12 aprilie;

Monahia muceniță Evloghia Țârlea de la Mănăstirea Samurcășești-Ciorogârla (1908-1949), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești și cu cinstire în data de 19 decembrie;

Schimonahia Elisabeta Lazăr de la Mănăstirea Pasărea (1970-2014), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea și cu cinstire în data de 5 iunie;

Monahia Platonida (1487-1554), soția Sfântului Voievod Neagoe Basarab, cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș (fostă Despina Milița, soția voievodului) și cu cinstire în data de 26 septembrie;

Măndălina Cătălinici (1895-1962) cu titulatura de Sfânta Magdalena de la Mălainița și cu cinstire în data de 15 octombrie;

Schimonahia Mavra de pe muntele Ceahlău (sec. XVII-XVIII) cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău și cu cinstire în data de 4 mai;

Schimonahia Nazaria, prima stareță a Mănăstirii Văratic (1697-1814), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratic și cu cinstire în data de 17 august;

Schimonahia Olimpiada, ctitora Mănăstirii Varatic (1757-1842), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Olimpiada de la Văratic și cu cinstire în data de 17 august;

Olimpia Tănase (1880-1967), mama Cuviosului Petroniu de la Prodromu, cu titulatura de Sfânta Olimpia din Fărcașa și cu cinstire în data de 4 iulie;

Blandina Gobjila (1906-1971), învățătoare, 15 ani deportată în Siberia, cu titulatura de Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași și cu cinstire în data de 24 mai;

Monahia Elisabeta (Safta) Brâncoveanu (1776-1857), cu titulatura deSfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu și cu cinstire în data de 17 august;

Anastasia Șaguna (1785-1836), mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, cu titulatura de Sfânta Anastasia Șaguna, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna și cu cinstire în data de 1 decembrie;

Monahia Filotimia Manolache de la Mănăstirea Râmeț (1896-1989), mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv și cu cinstire în data de 6 iulie;

Monahia Antonina Diaconu de la Mănăstirea Tismana (1923-2011), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana și cu cinstire în data de 23 decembrie;

Monahia Matrona Ciupelea, stareța Mănăstirii Hurezi (1852-1935), cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi și cu cinstire în data de 5 mai.

sursa:basilica.ro

Acatistul Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă…, și acum…, Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condacul 1

Cei ce cununi ați dobândit prin nevoințe mari, lucrând răbdarea și smerenia în suflete, Cuvioșilor Paisie și Cleopa, voi luminii neapuse v-ați făcut părtași, la lumina pocăinței aducând pe toți cei ce vă laudă, cântând: Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Icosul 1

Îngerilor ați urmat cu viețuirea voastră, slăviților Paisie și Cleopa, că, Domnului slujind, cu osârdie ați împlinit pururea poruncile Lui; pentru aceea, vă cântăm acestea:
Bucură-te, odrăslire spre slava Domnului; 
Bucură-te, colț de taină al Raiului;
Bucură-te, Paisie, cel de trei ori fericit; 
Bucură-te, Cleopa cel insuflat de Duhul Sfânt; 
Bucură-te, munte cu două culmi al purtării cerești;
Bucură-te, mir de mare preț al obștilor românești;
Bucură-te, a Sihăstriei veselie îndoită; 
Bucură-te, adunare de Dumnezeu rânduită;
Bucură-te, lauda și cinstea monahilor;
Bucură-te, înfrumusețarea sihaștrilor;
Bucură-te, lumina a toată Bucovina;
Bucură-te, slava a toată Biserica;
Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Condacul 2

Voia dumnezeiască în toate căutând-o, pe calea cea îngustă ați pornit și în Cetatea de sus ați ajuns, unde, primind moștenirea cea nestricăcioasă, cu ceata Cuvioșilor cântați lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Om care ține cu Domnul – cum zicea a ta maică – te-ai făcut, Sfinte Paisie, și, ca un pom sădit lângă izvor, ai adus, întru Hristos, roadele de care se îndulcesc sufletele noastre, ale celor ce îți strigăm acestea:
Bucură-te, vlăstar al bunei cinstiri;
Bucură-te, odor al sfintei viețuiri;
Bucură-te, umblător pe cărarea spre cer;
Bucură-te, al cetății cerești locuitor;
Bucură-te, chip al blândeții, în tristeți mângâietor;
Bucură-te, grâu ales al Domnului, de virtute roditor;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, sfeșnic al luminii necreate;
Bucură-te, că din pruncie liniștirea ai iubit;
Bucură-te, că viețuirea Sfântului Sava ai râvnit;
Bucură-te, sălaș al tainelor Duhului;
Bucură-te, aleasă floare a Raiului;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 3

Viața pustnicească ai dorit-o cu râvnă de tânăr, Paisie slăvite, iar în război pe tine te-ai legat ca, de vei scăpa, să urmezi nevoința monahilor și pururea cu îngerii să cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Cuvioase Cleopa, maica ta din pruncie te-a încredințat Născătoarei de Dumnezeu, prin care, de la moarte scăpând, te-ai arătat dorit Fiului ei, Căruia cu totul te-ai dăruit; pentru aceasta, toți îți cântăm:
Bucură-te, lăstar al Viței-Hristos;
Bucură-te, plăcut al Maicii-Fecioare;
Bucură-te, că de prunc te-a ales Ziditorul tău;
Bucură-te, că de El te-ai lipit cu tot cugetul;
Bucură-te, vas al Duhului, cu totul minunat;
Bucură-te, cel cu duhul lui Ilie, după nume însemnat;
Bucură-te, că de la frați ai învățat rugăciunea;
Bucură-te, că în noapte te îndulceai cu aceasta;
Bucură-te, lăcaș al venirii harului;
Bucură-te, noian al apelor Duhului;
Bucură-te, de-Duh-purtătoare sămânță;
Bucură-te, a neamului nostru mlădiță;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 4

Din rădăcină curată ca o stâlpare aleasă ai odrăslit, fericite Cleopa, și drept te-ai înălțat spre Hristos, ca un falnic chiparos, nicicum plecându-te de vântul strâmtorărilor, ci lui Hristos pururea cântând: Aliluia!

Icosul 4

Grabnic făgăduința împlinindu-ți, ai intrat, Cuvioase Părinte Paisie, în Schitul Cozancea, în care, ascultare făcând, ți-ai câștigat ca bogăție smerenia, treptele virtuților suindu-le; pentru care și auzi acestea:
Bucură-te, făclie a rugăciunii curate;
Bucură-te, văpaie ce arzi tot păcatul;
Bucură-te, lucrător al trezviei și al postirii;
Bucură-te, culme a pătrunderii în adâncul gândirii;
Bucură-te, mare a smereniei, pe toți întru ea curățind;
Bucură-te, zare a sfințeniei, tuturor strălucind;
Bucură-te, al străvederii luminos luceafăr;
Bucură-te, a privegherii nesurpată cetate;
Bucură-te, pahar plin cu vinul cunoașterii;
Bucură-te, părinte al nădejdii și al dragostei;
Bucură-te, cămară a toată virtutea;
Bucură-te, comoară a cereștilor daruri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 5

Râvnă dumnezeiască și cuprindere mare, Cuvioase Paisie, văzând în Părintele Cleopa, ai vrut să-l ai totdeauna aproape; și cu făgăduință v-ați legat amândoi să fiți nedespărțiți în veci și să înălțați lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul 5

Fraților tăi urmat-ai, înțelepte Părinte Cleopa, rănindu-te cu dorul ceresc, și, în schitul Sihăstriei intrând, îngerescul chip ai luat, spre Cel dorit pe calea nevoințelor pășind; pentru aceasta, te lăudăm:
Bucură-te, ostaș neplecat la cuget;
Bucură-te, ales al nunții de taină;
Bucură-te, lucrător neobosit al poruncilor;
Bucură-te, suitor pe scara virtuților;
Bucură-te, fiu al ascultării, că în pom trei zile ai lovit;
Bucură-te, stâlp mare al răbdării, prin care ai biruit;
Bucură-te, cel ce nume de apostol ai primit;
Bucură-te, cel ce lucrarea acestuia ai râvnit;
Bucură-te, spic de taină pregătit pentru prescură;
Bucură-te, vistiernic ce hrănești cu învățătură;
Bucură-te, cel prin care Hristos se slăvește;
Bucură-te, cel prin care vrăjmașul se rănește;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 6

Străin ai viețuit, priveghind lângă turme, de lume înstrăinându-te cu totul; că tainele zidirii pricepând și luminările dumnezeiești primind, pe muntele virtuților ai suit, Părinte Cleopa, și lui Hristos ai cântat: Aliluia!

Icosul 6

Glas și cântare îngerească auzind, Cuvioase Paisie, făcutu-ți-ai schit în poiană, și, în post și rugăciuni stăruind, cu sfințenie te-ai liniștit, pășind pe urmele sihaștrilor; iar, în ceata lor ajungând, auzi acestea:
Bucură-te, tainic ostenitor;
Bucură-te, al păcii împlinitor;
Bucură-te, iubitor de singurătate;
Bucură-te, povățuitor al cugetării la moarte;
Bucură-te, cunoscător al sufletelor omenești;
Bucură-te, vestitor al tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce ai urmat sărăciei Domnului;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut oglindire dragostei Lui; 
Bucură-te, frumusețe a cetei monahilor;
Bucură-te, strălucire a nevoințelor;
Bucură-te, potir îndestulat al blândeții;
Bucură-te, lăcaș luminat al Treimii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 7

Înțelepciune duhovnicească ai dobândit, dascăl al ascultării fiind, Sfinte Paisie, și, în osteneli neîncetat aflându-te, duhovnic mângâietor al monahilor te-ai arătat și tuturor celor ce cântă: Aliluia!

Icosul 7

Nou David, Sfinte Cleopa, Ziditorul arătându-te, te-a chemat de la turme, și păstor înțelept și vrednic Sihăstriei te-a așezat, călăuzind, cu toiagul dragostei, obștea care cu mulțumire îți glăsuiește:
Bucură-te, făclie sfântă la icoană așezată; 
Bucură-te, că aceasta nu se stinge niciodată;
Bucură-te, al monahilor păstor încercat;
Bucură-te, vas al alegerii preaminunat;
Bucură-te, trâmbiță a cuvintelor insuflaților Părinți;
Bucură-te, pom al Raiului, plin de rod dumnezeiesc;
Bucură-te, nerătăcită cale de mântuire;
Bucură-te, neclătinată cetate de izbăvire;
Bucură-te, dreptar al isihiei;
Bucură-te, povățuitor al multor obști;
Bucură-te, iubitor al numelui lui Iisus;
Bucură-te, văzător al celor de sus;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 8

Schitului Sihăstriei rânduială punându-i, Sfinte Cleopa, l-ai făcut grădină înflorită, și mulți, precum albinele, venind la învățătura ta plină de har, obștile și numărul sihaștrilor au sporit, pe toți învățându-i să cânte: Aliluia!

Icosul 8

Pustnicii călăuză și dreptar te au, Sfinte Paisie, și obștile Moldovei scăpare, că, prin a ta nerăutate și smerenie, ai întors cugetul cumplitului prigonitor; pentru aceasta, toți cu mulțumire îți cântă:
Bucură-te, cărare nerătăcită;
Bucură-te, prin care aflăm pe Tatăl;
Bucură-te, iscusitule doctor de suflete;
Bucură-te, al monahilor bunule sfetnic;
Bucură-te, leacul bolilor trupești și sufletești;
Bucură-te, sprijinul bătrânilor și al celor în nevoi;
Bucură-te, cel ce harul Duhului l-ai chemat peste oameni;
Bucură-te, cel ce mii de suflete ai adus către Domnul;
Bucură-te, olar iscusit de suflete ziditor;
Bucură-te, al dreptății și al milei bun cumpănitor;
Bucură-te, cel ce ești al Sihăstriei păzitor;
Bucură-te, cel ce ești tuturor ajutător;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 9

Al răbdării stâlp, al isihiei vas, Părinte Paisie, de Domnul slăvite, cum vom izbuti a-ți vesti negrăitele daruri cerești și mulțimea minunilor? Că, prin acestea, pe toți îi îndemni să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Arcul și-au încordat păcătoșii împotriva credinței, iar tu, fericite Părinte Cleopa, întru Hristos îndrăznind, ca un viteaz ai răbdat săgețile lor și, toate biruindu-le, auzi acum de la noi acestea:
Bucură-te, viteaz întărit de Domnul;
Bucură-te, cel ce grăiești adevărul;
Bucură-te, păzitor al credinței creștinilor;
Bucură-te, văditor al minciunii ateilor;
Bucură-te, că de-al tău suflet neînfricat toți ne-am minunat;
Bucură-te, cel ce cursele vrăjmașilor le-ai sfărâmat;
Bucură-te, întăritor al turmei celei slăbite;
Bucură-te, învățător minunat al răbdării;
Bucură-te, părtaș al Pătimirii Domnului;
Bucură-te, biruitor al necredincioșilor;
Bucură-te, văpaie ce arzi rătăcirile toate;
Bucură-te, strălucire a credinței curate;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 10

Multa ta îndrăzneală în cuvânt, o, Părinte Cleopa, voind a o opri împotrivitorii credinței, prigoană asupra ta au adus, dar tu, fugind în munți ca o pasăre, de lațul lor te-ai păzit, cântând: Aliluia!

Icosul 10

Dragoste părintească ne arăți tuturor, Paisie, Părintele nostru, că, nevoindu-te, în preadoritul Rai ai ajuns, și, har primind și facerea de minuni, auzi la arătare acestea:
Bucură-te, al Raiului rod preadulce;
Bucură-te, a noastră comoară mare;
Bucură-te, om ceresc și înger pământesc;
Bucură-te, rai înțelegător și grădina virtuților;
Bucură-te, cel ce povara sufletească ne-o ridici;
Bucură-te, alesule al Părintelui ceresc;
Bucură-te, ploaie a binecuvântării din ceruri;
Bucură-te, lacrimă care ne speli tot păcatul;
Bucură-te, cunună a nevoitorilor;
Bucură-te, arvună a milelor Domnului;
Bucură-te, spre noi revărsare de daruri;
Bucură-te, a noastră solire la Domnul;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie!

Condacul 11

Viu ești și după moarte și te rogi pentru lume, Paisie, Părinte înțelepte, că și mai mult din cer ne ajuți, mijlocind pentru noi pururea și calea netezindu-ne spre Împărăție, ca să cântăm cu tine: Aliluia!

Icosul 11

Vas al cereștilor daruri te-ai făcut, Părinte Cleopa, primind dumnezeiasca știință, pe care, ca un nou Moise, ai adus-o lumii, minunat scriind-o în cărți și în inima celor ce îți cântă acestea:
Bucură-te, năvod al înțelepciunii;
Bucură-te, izvod al învățăturii;
Bucură-te, al vieții cerești vestitorule;
Bucură-te, de preabune nădejdi dătătorule;
Bucură-te, vultur al vederilor din dumnezeiescul nor;
Bucură-te, susur al cuvintelor din duhovnicescul dor;
Bucură-te, cel ce ai alungat nălucirea drăcească;
Bucură-te, cel ce uneltirile lui le-ai surpat de îndată;
Bucură-te, condei al gurii Cuvântului;
Bucură-te, temei al vieții creștinilor.
Bucură-te, fântână a apei credinței;
Bucură-te, pârâu curat al minunii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Cleopa!

Condacul 12

Zid ești creștinilor, Cuvioase Cleopa, și mult ajutător în necazuri; pentru aceasta, și sfintele tale moaște izvorăsc har îmbelșugat și apele minunilor celor ce cântă cu credință: Aliluia!

Icosul 12

Viața voastră cântând-o, mulțumire aducem Treimii celei de o ființă; că, întru voi făcându-Și lăcaș, fericiților Paisie și Cleopa, v-a sfințit, v-a slăvit și ne-a îndemnat pe toți să zicem:
Bucură-te, doime care cinstești Sfânta Treime;
Bucură-te, în Domnul sfântă unime;
Bucură-te, Cuvioase Paisie, bunule;
Bucură-te, Părinte Cleopa, slăvitule;
Bucură-te, praștia cu două strune a Prorocului David;
Bucură-te, paloș cu două tăișuri ce tai cetele drăcești;
Bucură-te, dumnezeiască izvorâre de daruri;
Bucură-te, lui Dumnezeu bineplăcută însoțire;
Bucură-te, tăria dreptcredincioșilor;
Bucură-te, surparea rău-cinstitorilor.
Bucură-te, cetate cu două turnuri;
Bucură-te, comoară cu multe daruri;
Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Condacul 13

O, cinstită și sfântă doime de sihaștri, slăviților Paisie și Cleopa, cântarea cea smerită primind, izbăviți-ne de toate uneltirile urâtorului de suflet, ca, împreună, cu mulțumire să cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

 Icosul 1

Îngerilor ați urmat cu viețuirea voastră, slăviților Paisie și Cleopa, că, Domnului slujind, cu osârdie ați împlinit pururea poruncile Lui; pentru aceea, vă cântăm acestea:
Bucură-te, odrăslire spre slava Domnului; 
Bucură-te, colț de taină al Raiului;
Bucură-te, Paisie, cel de trei ori fericit; 
Bucură-te, Cleopa cel insuflat de Duhul Sfânt; 
Bucură-te, munte cu două culmi al purtării cerești;
Bucură-te, mir de mare preț al obștilor românești;
Bucură-te, a Sihăstriei veselie îndoită; 
Bucură-te, adunare de Dumnezeu rânduită;
Bucură-te, lauda și cinstea monahilor;
Bucură-te, înfrumusețarea sihaștrilor;
Bucură-te, lumina a toată Bucovina;
Bucură-te, slava a toată Biserica;
Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Condacul 1

Cei ce cununi ați dobândit prin nevoințe mari, lucrând răbdarea și smerenia în suflete, Cuvioșilor Paisie și Cleopa, voi luminii neapuse v-ați făcut părtași, la lumina pocăinței aducând pe toți cei ce vă laudă, cântând: Bucurați-vă, Părinți rugători ai Moldovei!

Rugăciune

O, Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri, Paisie și Cleopa, cei ce din tinerețe Crucea ca jugul pe umeri ați luat și, întru ascultare, cu plugul nevoințelor sihăstrești v-ați brăzdat țarina sufletelor, cu frică și cu cutremur lucrând mântuirea voastră; o, mlădițe ale Viței celei adevărate, Hristos, cei ce întru El ați rămas și pe care Însuși Lucrătorul, Dumnezeu-Tatăl, le-a curățit, ca, aducătoare de multă roadă făcându-vă, Însuși să Se slăvească întru voi; o, bunilor lucrători ai Stăpânului, care sămânța cea curată a Evangheliei ați sădit-o în suflete și roadă însutită ați adus-o, înțelepților nevoitori, care v-ați arătat sălaș minunat al Sfintei Treimii și v-ați făcut vase de bun folos, umplându-vă de înțelepciune și întreagă cunoștință, de tot darul duhovnicesc și de lucrările minunilor; o, ucenici adevărați și slujitori credincioși ai Stăpânului, care în cămările cerești ale Împărăției astăzi vă bucurați ca niște bineplăcuți și prieteni ai Lui, ascultați rugăciunea noastră, pe care cu evlavie și cu suflet umilit o aducem, plecându-ne genunchii la icoana voastră și la cinstitele voastre moaște purtătoarele de har și izvorâtoare de minuni. Nu treceți cu vederea strigarea noastră, ci întâmpinați-ne pe noi, cei ce cu dragoste alergăm la voi, ajutătorii noștri calzi și păzitorii noștri buni, depărtând de la noi toată lucrarea cea rea a vrăjmașului, toată tulburarea și neputința trupească și sufletească, prin minunata voastră mijlocire la atotînduratul Dumnezeu; ca, întru milostivirea Lui, să ne pocăim de fărădelegile noastre şi să fim vouă următori, precum și voi ați fost lui Hristos, să pășim cu credință pe calea pe care Însuși El, ca un milostiv, ne-a arătat-o, și pe care voi, preaînțelepților, ați umblat. 

Preablânde și mult-nevoitorule Părinte Paisie, de suflete îndreptătorule mult-iscusite, învățătorule al smereniei și al isihiei iubitorule, rugătorule cu inimă curată către Dumnezeu pentru tot sufletul cel necăjit și întristat, la tine venim și noi, cerând ca, prin rugăciunile tale fierbinți către Dumnezeu, să ne întărești a pune început bun pocăinței noastre, trimițând ochilor noștri lacrimi, care să ne spele noroaiele patimilor noastre și ale păcatelor, pentru a birui toate ispitele ce ne vin de la trup, de la lume și de la diavol. Și precum pe toți îi primeai, toate ale lor binecuvântându-le – și masa, și casa –, așa și acum binecuvintează-ne din înălțimea slavei la care te-a înălțat Dumnezeu, trimițând asupră-ne îmbelșugatele revărsări ale darurilor și ale mijlocirilor tale.

Asemenea și tu, minunate Părinte Cleopa, cel cu nume și râvnă de apostol, care pe Hristos neîncetat L-ai vestit și prigoniri ai răbdat pentru numele Lui, rătăcind prin munți și prin peșteri; cel ce tuturor, ca o făclie în sfeșnic, lumina dumnezeieștilor porunci ai strălucit, cu razele nevoințelor tale sihăstrești mai presus de fire și cu fulgerele cuvântului tău celui tunător; apărător neînfricat al dreptei-credințe și propovăduitor al viețuirii după voia lui Dumnezeu; povățuitor minunat al obștilor Moldovei, care mulțimile la apa curată a credinței le-ai călăuzit, însuți și acum, prin rugăciunile tale fierbinți către Dumnezeu, pe noi, cei ce venim la tine, ajută-ne să ducem viață curată, bineplăcută Stăpânului, și întărește-ne să călcăm toate cursele viclenilor demoni și fără de frică să mărturisim pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Slăviților Părinți Paisie și Cleopa, ne rugăm cu credință să mijlociți la Dumnezeu să ne ierte și să ne păzească de venirea altor neamuri asupra noastră, de cutremur, de foc, de secetă și tot necazul care cu dreptate ne amenință pentru păcatele noastre. Și, precum oarecând doreați a se face toți locuitori ai Raiului, așa și acum faceți-ne pe noi părtași, prin mijlocirile voastre, unui colțișor de Rai; ca dimpreună cu voi și cu toți sfinții – deși suntem nevrednici – să lăudăm și noi și să slăvim preacinstitul și de mare cuviință nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop

Troparul Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop

Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, mărturisitorul dreptei credințe, povățuitor înțelept al credincioșilor pe cărarea împărăției, și de minuni făcătorule cel ce în vremuri grele ai strălucit, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. 

Canonul

Glasul al 2-lea

Cântarea 1

Irmosul: Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Voind să lăudăm pomenirea ta, Cuvioase Părinte Arsenie, te rugăm să ne fii mijlocitor către Dumnezeu, ca să lumineze cugetele noastre întunecate de patimi și fărădelegi și, după vrednicie, să rămânem în veci întru iubirea Lui.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ca un înțelept cugetător, văzând înclinarea firii spre cele rele, te-ai ostenit să păstrezi sufletul curat, în lumina lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Hristos-Domnul te-a primit în ceata cuvioșilor Lui mărturisitori.

Slavă…

Trupul tău supunându-l la osteneli, ai înlăturat ispitele și ai biruit păcatul, ajungând la starea de nepătimire și la înălțimea cugetării de Dumnezeu.

Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Fără de sămânță, cu voia Tatălui, de la dumnezeiescul Duh, ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu și ai născut cu trup pe Cel ieșit din Tatăl fără de mamă mai înainte de toți vecii.

Catavasie: Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul, şi cu veselie, lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit.
 

Cântarea a 3-a

Irmosul: Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine. 

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pe cărările lui Hristos cu statornicie ai umblat, ridicând pe umeri Crucea rânduită ție, pe care întru răbdare ai purtat-o, Părinte Arsenie Cuvioase. Astfel, ai ajuns la vârsta bărbatului desăvârșit, mulțumind lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Trupul, mintea și sufletul le-ai păzit curate, Părinte Arsenie, devenind acoperământ celor credincioși, bolnavilor vindecător, întru primejdii apărător, întru necazuri izbăvitor, iar în ceruri rugător pentru sufletele noastre.

Slavă…

Calea Împărăției ai urmat, hrănindu-te cu psalmi și cu cântări duhovnicești. Având rugăciunea în minte și pe Hristos în inimă, ai urcat în raiul desfătării, unde ai fost așezat în corturile sfinților.

Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Tu singură, Maica lui Dumnezeu, te-ai făcut dătătoare a bunătăților celor mai presus de fire celor de pe pământ, pentru aceea, cântăm ție: Bucură-te!
 

Sedealna

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Sărăcia Domnului de bună voie urmând, cu ea ai câștigat Împărăția cea veșnică. Dumnezeu te-a învrednicit de darul facerii de minuni și al înainte-vederii în Duhul Sfânt. De aceea, în trup fiind, ai primit de la Hristos să vezi dinainte Împărăția cea veșnică.

Slavă…

Ca un luceafăr luminos ai răsărit în Biserica dreptmăritoare, trimis fiind de Dumnezeu în vremuri de cumpănă; nu ne lăsa în rătăcire, ci ne îndreptează pe calea pocăinței, ca să dobândim și noi veșnica fericire.

Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Tulburarea patimilor mele alină-mi, Stăpână, și cârmuiește-mi viața, Preasfântă, ceea ce ai născut pe Hristos, întru Care s-a întărit inima mea; deci, roagă-te Fiului tău, Preacurată, să mă învrednicească de har și de cereștile bunătăți.
 

Cântarea a 4-a

Irmosul: Te laud şi am auzit, Doamne şi m-am înspăimântat, că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea proslăvesc smerenia Ta cea multă către mine, Mult Milostive. 

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Trăindu-ți viața după poruncile lui Dumnezeu, Cuvioase Părinte Arsenie, ai înțeles ce înseamnă cuvântul marelui Pavel: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” Așadar, prin nevoință, multora ai arătat Cărarea Împărăției.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fugind de ispitele lumii întru dorința isihiei, te-ai îmbrăcat cu lumina cea neînserată și te-ai făcut povățuitor al neamului românesc. Luminează și a noastră inimă, ca să-ți cântăm cu credință: Cuvioase Arsenie, de Dumnezeu înțelepte, bucură-te, fericite Părinte!

Slavă…

Cuvioase Părinte, nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până nu ai dobândit starea de nepătimire, devenind credincioșilor și monahilor pildă de viață duhovnicească.

Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Neispitită de nuntă, o, Fecioară, ai născut și, după naștere, te-ai arătat iarăși fecioară. Pentru aceea cu glasuri fără de tăcere strigăm ție cu credință neîndoielnică: Stăpână, bucură-te!
 

Cântarea a 5-a

Irmosul: Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru Lumina Poruncilor Tale îndreptează-ne pe noi, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Următ-ai Sfântului Ștefan cel Nou cu buna râvnă viețuind și cinstind icoana lui Hristos, dar ai și suferit, asemeni lui, clevetiri și prigoană, pentru care ai primit și slava cerească împreună cu el.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ostenindu-te, Cuvioase Părinte, ca și cei de demult, te-ai arătat, în zilele cele de pe urmă ale viețuirii tale pe pământ, mare lucrător al virtuților. Bucură-te, îți cântăm cu evlavie!

Slavă…

Veniți, o, iubitorilor de prăznuire, să cinstim cu credință pe cuviosul Arsenie, care ne binecuvintează prin sfintele sale moaște din Mănăstirea Prislopului și ajută pe cei ce cu evlavie cinstesc sfânta pomenirea lui.

Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Pe tine armă nezdrobită împotriva vrăjmașului te punem înainte, pe tine te avem ancoră și nădejde a mântuirii noastre, Mireasă dumnezeiască.

Cântarea a 6-a

Irmosul: Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Aducându-ne aminte de frumoasa ta viețuire pe pământ, toți care cinstim numele tău, Cuvioase Părinte, ne sporim nădejdea și ne întărim credința spre a dobândi iubirea cea milostivă a lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Te lăudăm, fericite Părinte, că, fugind de calea cea largă a pierzării, ai urmat din tinerețile tale calea cea strâmtă a pocăinței, pe care bine-plăcând lui Dumnezeu, împreună cu sfinții te-a arătat.

Slavă…

Nicidecum nu vom tăcea a spune din faptele și minunile tale, Părinte. Fiind acum în lumina cea neînserată a Preasfintei Treimi, primește cântarea noastră, a celor ce cu râvnă prăznuim pomenirea ta.

Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

O, minune mai nouă decât toate minunile, că, fecioară fiind, și zămislind în pântece, neispitită de bărbat, pe Cel ce poartă grijă de toate nu L-ai strâmtorat.

Condac

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă…

Îngerește pe pământ viețuind și prin iubire strălucind, Cuvioase Arsenie, te-ai arătat mare povățuitor al monahilor, credincios călăuzitor spre viața sfântă și grabnic ajutător celor în nevoi și necazuri. Pentru aceasta, strigăm ție: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, călăuzitor pe Cărarea Împărăției!
 

Icos

Mulțimea florilor recunoștinței împodobește mormântul tău și candelele luminează sufletele celor care vin cu credință la Sfânta Mănăstire Prislop. Pentru aceasta, mulțimea de preoți, monahi și credincioși evlavioși, lăudându-L pe Dumnezeu cel minunat întru sfinții Săi, îți cântă unele ca acestea:
Bucură-te, cel prea slăvit de Dumnezeu în ceruri și cinstit de oameni pe pământ!
Bucură-te, candelă aprinsă din lumina Duhului Sfânt!
Bucură-te, cel ce ajuți călugărilor râvnitori să-și sporească untdelemnul faptelor bune!
Bucură-te, prieten și casnic al lui Hristos!
Bucură-te, monah smerit și laudă a credincioșilor!
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, călăuzitor pe Cărarea Împărăției!

Cântarea a 7-a

Irmosul: Chipul cel de aur în câmpul Deiera cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Stăruind în rugăciune, Părinte, ți-ai luminat sufletul cu strălucirea cerească și trupul  cu înfrânarea, ca să dobândești Împărăția cerurilor, unde te rogi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Făcându-te sălaș al Duhului Sfânt, când a binevoit Dumnezeu să te arate ales al Bisericii Sale, râuri de minuni ai izvorât credincioșilor evlavioși. Pentru aceea te-au cinstit cu adevărată numire: „Sfântul Ardealului”.

Slavă…

Cântare de laudă îți aducem astăzi, Părinte Arsenie, Cuvioase, și cu evlavie cinstim sfintele tale moaște, și ne închinăm icoanei tale. Nu înceta a purta rugăciunile noastre înaintea Tronului Preasfintei Treimi.

Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Cort dumnezeiesc sfințit al Celui Preaînalt, bucură-te, căci prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată ești tu între femei, preanevinovată Stăpână!
 

Cântarea a 8-a

Irmosul: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Hristos ți-a arătat calea către cer și te-a întărit să calci peste șerpi, peste scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului. Pentru aceasta, se cuvine să zicem: Slavă lui Dumnezeu, Cel ce te-a ridicat din sânul evlaviosului popor român.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Praznuim cu toții cinstita pomenirea ta, Sfinte Arsenie, și cu bucurie ne închinăm și într-un glas îți zicem: Bucură-te, al Ardealului și al Țării rugător!

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Arătatu-s-a prilej de bucurie duhovnicească mutarea ta la Domnul, Preacuvioase, iar sfințita ta pomenire o cinstim după cuviință. Cu sfintele tale rugăciuni ocrotește-ne pe toți, ca să cântăm: Cinstită este înaintea Domnului, moartea cuvioșilor Lui!

Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Tu singură în toate neamurile, Fecioară Preacurată, te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu, tu singură te-ai făcut sălaș al Dumnezeirii, preanevinovată, nefiind arsă de focul luminii celei neapropiate. Pentru aceea, toți te binecuvântăm, Marie, Mireasa lui Dumnezeu.
 

Cântarea a 9-a

Irmosul: Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău întru stricăciune prin mâncare, din Sfânta Fecioară negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim. 

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Îndulcindu-te de frumusețile cerești și luminându-te cu strălucirea Duhului, de stricăciunea patimilor izbăvește-ne pe noi, cei ce cu credință cinstim pomenirea ta cea purtătoare de lumină și de nădejde lucrătoare, Cuvioase Arsenie, înțelepte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Te veselești în ceruri cu cetele netrupești, cel ce ai petrecut pe pământ și ai îndemnat pe toți să fie asemenea îngerilor. Roagă-L pentru noi, Părinte, pe Hristos-Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre!

Slavă…

Fiind părtaș al vieții celei fără de sfârșit, te-ai numărat cu cetele cuvioșilor și, cu toți sfinții, te veselești neîncetat în lumina lui Hristos, Căruia te rogi pentru cei ce te cinstesc și cu dragoste săvârșesc sfântă pomenirea ta.

Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Ca să te slăvesc, Fecioară, pe tine, ceea ce ești cu adevărat slăvită, izbăvește-mă de toată întinăciunea păcatului și fă-mă părtaș slavei celei cerești pe mine, cel ce scap la mila ta.