Ultima duminica dinaintea sărbătorii Nașterii Domnului este Duminica Sfinților Părinți dupa trup ai Mântuitorului Iisus Hristos, in care Biserica a randuit sa se citeasca Evanghelia de la Sfantul Apostol si Evanghelist Matei 1, 1-25, unde se prezinta genealogia Mantuitorului sau Cartea neamurilor lui Iisus. Ea cuprinde o pedagogie si o intelepciune divina care impreuna exprima: asteptarea cu speranta a Mantuitorului de-a lungul generatiilor si pregatirea in credinta a oamenilor pentru venirea Domnului Iisus Hristos. Intruparea Fiului vesnic al lui Dumnezeu, adica faptul ca El S-a facut om, nu a fost o intamplare, ci a fost implinirea unui plan al lui Dumnezeu pregatit din vesnicie, planul sau scopul pentru care El a creat lumea. Deci, taina Intruparii Fiului si Cuvantului divin este o taina cunoscuta de Dumnezeu inainte de facerea lumii. Aceasta lucrare de pregatire a omenirii in vederea Intruparii Mantuitorului nostru Iisus Hristos arata cat de mare este iubirea milostiva si rabdatoare a lui Dumnezeu, precum si respectul Lui fata de libertatea persoanelor si a popoarelor, carora le propune mantuirea, dar nu le-o impune. Numai cand ne pregatim indelung pentru a primi un dar, atunci constientizam faptul cat de pretios este acest dar. Dumnezeu lasa pe oameni sa doreasca mai mult mantuirea, dupa ce au constatat ca generatii multe se nasc si apoi mor, una dupa alta, dar ca acest curs nu este unul normal sau conform cu vocatia omului de-a trai vesnic, fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel nemuritor sau vesnic viu. Pe de o parte, constatam ca omenirea merge spre moarte, iar pe de alta parte observam ca in fiecare persoana umana exista dorul de a trai vesnic. Pregatirea generatiilor din poporul evreu sau chiar si din alte popoare este, in acelasi timp, o pedagogie inteleapta a lui Dumnezeu cu oamenii si o lucrare libera a oamenilor credinciosi pentru a implini planul lui Dumnezeu de mantuire a lumii.

Nașterea dupa trup a Domnului pregătește nașterea dupa Duh a oamenilor

Genealogia pe care ne-o prezinta Evanghelia de astazi ne arata perioada etapizata de pregatire si de asteptare a omenirii intru credinta si speranta pentru venirea lui Mesia-Hristos. In primul rand, Evanghelia ne prezinta pregatirea poporului ales (Israel) pentru ca Fiul ceresc al lui Dumnezeu Cel vesnic sa fie primit in lume ca urmare a pregatirii facute de proorocii si dreptii Vechiului Testament care asteptau in mod activ-duhovnicesc pe Mesia, adica pe Hristos Mantuitorul. Unii drepti ai Vechiului Testament erau chiar prefigurari sau tipologii ale lui Mesia, ca de pilda: Abel, Iosif, Ilie, Iosua Navi, Moise, Aaron, Arhiereul sau Marele Preot.In al doilea rand, invatam din Evanghelie ca nu numai pentru poporul evreu vine Mesia-Hristos in lume, ci pentru toate popoarele care vor crede in El.In al treilea rand, in partea a doua a Evangheliei acestei Duminici, se observa ca nasterea dupa trup a Domnului nu este una obisnuita, adica nu este o nastere rezultata din initiativa barbateasca, nici din pofta trupeasca, ci este una care se realizeaza direct din initiativa lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Pruncul Iisus nascut din Fecioara Maria S-a zamislit de la Duhul Sfant, fara ca ea sa fi avut vreo legatura trupeasca intima cu dreptul Iosif (cf. Matei 1, 18). Intrucat zamislirea si nasterea Mantuitorului Iisus Hristos s-au facut din femeie, ele au o parte care seamana cu zamislirea si nasterea fiecarui om, insa au si o parte care nu este una obisnuita, intrucat Fecioara-Mama nu a cunoscut barbat si, ca atare, Pruncul nu are tata dupa trup. Asadar, Iisus Hristos Se naste ca om din femeie, dupa cum se nasc toti oamenii, dar zamislirea Sa ca om nu provine dintr-o iubire trupeasca intre un barbat si o femeie, ci este lucrare supranaturala (mai presus de fire) a Duhului Sfant in natura umana a Fecioarei Maria din care Se zamisleste si apoi Se naste Pruncul Iisus. Insa prin aceasta dubla lucrare: cereasca si pamanteasca, Dumnezeu a voit ca in insasi nasterea dupa trup a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos sa inceapa nasterea dupa Duhul a oamenilor sau infierea lor prin harul Duhului Sfant (cf. Ioan 1, 12-13 si 3, 5). Intrucat Iisus Hristos Se intrupeaza de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria, El pregateste taina botezului crestin, prin care omul se naste din Duhul Sfant si din apa, pentru a trai o alta viata decat cea biologica, adica viata cereasca vesnica. Deci, Sfanta Evanghelie de astazi ne arata ca lucrarea dumnezeiasca mantuitoare pentru lume incepe cu insasi zamislirea si nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, Cel ce Se naste vesnic din Tatal, fara sa aiba mama, iar pe pamant S-a nascut din mama, fara sa aiba tata. Vedem mai clar acum ca aceasta lucrare de inomenire a Fiului lui Dumnezeu are ca scop indumnezeirea prin har a omului si infierea lui in iubirea lui Dumnezeu Tatal. De remarcat ca Duhul Sfant este prezent si lucrator atat in taina inomenirii Fiului lui Dumnezeu, cat si in taina indumnezeirii prin har a omului. Fiul Cel vesnic Se face om pentru ca oamenii care cred in El si se boteaza in numele Preasfintei Treimi sa devina fii ai lui Dumnezeu dupa har, cum ne spune Sfanta Evanghelie de la Ioan, care precizeaza acest adevar central pentru viata crestina: ‘Şi celor cati L-au primit le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut’ (Ioan 1, 12-13).

Generațiile se pregătesc pentru venirea lui Mesia

Cât privește pregatirea omenirii, mai intai a poporului ales si, intr-o forma mai restransa, a altor popoare, pentru venirea lui Hristos in lume ca Fiu al lui Dumnezeu intrupat sau inomenit, vedem ca Sfantul Evanghelist Matei foloseste o impartire in trei etape sau perioade de pregatire, de la Adam pana la David, de la David pana la stramutarea in Babilon si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos. Fiecare dintre aceste etape sau perioade de pregatire este marcata prin succesiunea a paisprezece neamuri sau generatii. In total, de trei ori cate paisprezece fac patruzeci si doua de generatii. Evanghelia evidentiaza ca cele trei grupari de neamuri sau generatii, adica de trei ori cate paisprezece, subliniaza lucrarea tainica a Sfintei Treimi din generatie in generatie pentru mantuirea neamului omenesc. Faptul ca cifra paisprezece este formata din de doua ori cifra sapte, simbol al perfectiunii pe pamant, ne arata ca pregatirea trebuia sa fie deplina pe doua planuri: credinta vie in Dumnezeu si ascultare smerita de Dumnezeu, vocatie sfanta care s-a realizat desavarsit in Fecioara Maria. Prin urmare, vedem ca in lumea marcata de pacat si moarte exista o lucrare a lui Dumnezeu de ridicare spirituala progresiva a unei parti din Israel si o constientizare a faptului ca omenirea are nevoie de un Mantuitor sau Izbavitor, Care s-o vindece de pacat si moarte, cum ne spune Sfantul Grigorie de Nyssa in Marele cuvant catehetic: bolnavul avea nevoie de vindecare, robul avea nevoie de eliberare, iar cel muritor avea nevoie de inviere si de viata vesnica. Pregatirea aceasta culmineaza cu plinirea vremii (Galateni 4, 4), adica devine constientizare deplina a necesitatii mantuirii lumii de pacat si de moarte, pacatul fiind boala a sufletului si despartire a omului de Dumnezeu, Izvorul vietii vesnice.Pregatirea generatiilor pentru venirea si primirea Mantuitorului in lume se face treptat. Proorocii Vechiului Testament au prevazut si au prezis pe Cel ce urma sa Se intrupeze sau sa Se faca Om, au prezis cu sapte sau opt sute de ani inainte, ca El Se va naste din Fecioara. S-a proorocit chiar si locul nasterii, Betleemul Iudeii, dupa cum citim la proorocul Miheia: ‘Şi tu, Betleeme Efrata, desi esti mic intre miile lui Iuda, din tine va iesi stapanitor peste Israel, iar obarsia Lui este dintru inceput, din zilele vesniciei’ (Miheia 5, 1). Asadar, cu aproape sapte sute de ani inainte de nasterea Mantuitorului, proorocul Miheia a prezis ca originea adevarata a lui Mesia este una vesnica, El exista ca Persoana divina inainte de facerea lumii.

Prin credinta, proorocii au vazut mai dinainte taina Intruparii Fiului lui Dumnezeu

Sfanta Evanghelie dupa Matei care relateaza genealogia Mantuitorului se intelege mai bine prin citirea atenta a Apostolului de astazi, al carui text este ales din Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel, capitolul 11, unde se vorbeste despre credinta si puterea ei. Lectura pericopei apostolice din aceasta Duminica incepe cu evocarea persoanei lui Avraam care prin credinta a parasit tara sa, locul natal, Urul Caldeii si a mers spre o tara fagaduita de Dumnezeu, necunoscuta lui. Prin credinta a iesit din tara sa proprie si s-a indreptat spre un loc necunoscut lui, spre Canaan. Credinta este, deci, o vedere dincolo de vederea fizica, este o vedere a unei realitati nevazute, dar promise, fagaduite. Prin credinta, proorocii au vazut mai dinainte si au binevestit taina Intruparii Fiului lui Dumnezeu. Prin credinta, ei au prevazut si prezis coborarea din slava cereasca a Fiului lui Dumnezeu, Intruparea Lui smerita din Fecioara, rastignirea, moartea, invierea si inaltarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia, care a prevestit cu aproape opt sute de ani inainte ca: ‘Fecioara va lua in pantece si va naste un Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste cu noi este Dumnezeu’ (Isaia 7, 14). Aceasta putere a credintei profetilor ca inainte vedere a celor ce urmau sa se implineasca este pregatirea cea mai profunda si plina de speranta a generatiilor succesive pentru venirea Mantuitorului Iisus Hristos in lume.

Nașterea Mântuitorului unește timpul cu veșnicia

Sfanta Evanghelie dupa Matei ne mai arata si modul in care s-a savarsit zamislirea Mantuitorului Hristos si nasterea Sa, si anume ingerul il instiinteaza pe dreptul Iosif ca ceea ce s-a zamislit in pantecele Fecioarei Maria este de la Duhul Sfant. De fapt, ingerul ii spune lui Iosif, logodnicul Mariei, ceea ce i-a spus si Mariei in Evanghelia dupa Luca, capitolul 1, 31, si anume ca Pruncul care Se va naste din ea va purta un nume stabilit de Dumnezeu, si anume Iisus, o transpunere a cuvantul ebraic Iesua, care inseamna Dumnezeu mantuieste. Deci, Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul Care mantuieste omenirea de pacate si de moarte, daruindu-i iertare si viata vesnica. Vedem, asadar, ca Iisus Hristos este Dumnezeu si Om. In El se unesc dumnezeirea necreata si umanitatea creata; se unesc cerul si pământul , veșnicia si timpul, pentru ca oamenilor pământeni viețuitori in timp sa le dăruiască viață cereasca veșnică.

Toate neamurile sunt chemate la mântuire 

Pregatirea pentru venirea in lume a Mantuitorului Hristos se face in suferinta si in speranta. Pregatirea se face in suferinta, pentru ca foarte adesea proorocii au fost persecutati, chinuiti sau chiar ucisi. Lumea pacatului, care are nevoie de mantuire, este, adesea, ostila sfinteniei. Pregatirea se face si in speranta, pentru ca Dumnezeu isi mentine fagaduinta Sa, dincolo de nestatornicia si slabiciunile oamenilor. Astfel, luminate de credinta, generatii de-a randul au asteptat in mod activ pe Mesia, prin rugaciune, prin nevointa, prin viata sfanta, prin veghere duhovniceasca. Uneori ‘ratacind in pustii si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului’ (Evrei 11, 38), alteori ‘pribegind in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti’ (Evrei 11, 37), au trait intens cu speranta ca-L vor vedea cu ochii lor trupesti pe Mesia. Aceasta pregatire nu era o simpla asteptare pasiva, ci era o lupta duhovniceasca pentru idealul cel mai sfant: mantuirea sau viata vesnica, era o tensiune a sufletului spre Cel ce va sa vina. ‘Asteptand am asteptat pe Domnul’ (Psalmul 39, 1) poate fi fraza care rezuma asteptarea activa a omenirii, dorinta puternica de a vedea pe Hristos Mantuitorul, dorinta vie care cere pregatire duhovniceasca pentru a dobandi viata vesnica. Toti acestia, desi nu-L vedeau pe Mesia in trup, Il simteau prezent in Duhul Care le sporea credinta, speranta si dorinta de a-L cauta.Din Evanghelia de astazi mai invatam ca printre neamurile sau generatiile enumerate de Sfantul Apostol Matei se afla si femei, nu doar barbati, desi, la evrei, genealogia se alcatuia pe linie paterna, barbateasca. In mod surprinzator, enumerarea generatiilor pe linie barbateasca, la un moment dat, include sipomenirea a patru femei. Ele ne surprind si prin faptul ca nu sunt evreice, ci sunt de neam strain. Astfel, Tamara si Rahab sunt cananeience, Rut este moabiteanca, iar Batseeba este hitita.Prin aceasta, Sfanta Evanghelie ne arata ca nu numai poporul evreu este chemat la mantuire, ci si popoarele de alta etnie. De asemenea, prezenta femeilor in genealogia Mantuitorului ne arata ca nu numai barbatii au valoare in fata lui Dumnezeu si in lucrarea Lui mantuitoare, ci si femeile. Mai mult, Iisus Hristos, Cel Unul Sfant, cheama la sfintenie barbati si femei, fara deosebire, iar Sfanta Biserica a lui Hristos cinsteste deopotriva pe sfinti si pe sfinte.Astfel, vedem ca Sfanta Evanghelie rupe unele bariere mentale, pentru ca fiecare om sa inteleaga ca Dumnezeu iubeste pe toti oamenii, desi Israel a fost cel dintai popor ales, pentru ca sa-I slujeasca Lui pentru binele umanitatii intregi. Dumnezeu iubeste si pretuieste deopotriva pe barbati si pe femei, pentru ca atat barbatul, cat si femeia au fost creati dupa chipul lui Dumnezeu. El a creat prima familie umana, pentru a spori mereu numarul persoanelor umane care se bucura de iubirea Persoanelor divine din Sfanta Treime. Asadar, Sfanta Evanghelie de astazi ne cheama si pe noi la pregatire duhovniceasca in timpul care ne-a mai ramas pana la Crăciun, ca sa-L primim pe Hristos Domnul in sufletele noastre, in casele noastre, vazand ca Dumnezeu Se face om, pentru ca noi oamenii sa dobandim Imparatia cerurilor, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin!

PF DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

sursa:ziarullumina.ro