Orarul liturgic
- ORA 09:00 - Acatistul Domnului
- ORA 10:00 - Sfânta Liturghie
Evanghelia Duminicii
26. Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii.
27. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.
28. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.
29. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.
30. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.
31. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc.
32. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit.
33. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat.
34. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate.
35. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat.
36. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.
37. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.
38. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând:
39. Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus.
De ce trece Hristos marea pentru un singur om?
Meditație la Duminica a XXIII-a după Rusalii – Vindecarea demonizatului din ținutul Gerghesenilor
Luca 8, 26–39
De ce trece Hristos Marea Galileii pentru a vindeca un singur om, într-un ținut în care locuitorii aveau să-I ceară să plece?
Întrebarea aceasta ne descoperă ceva din adâncul iubirii dumnezeiești: cât valorează un singur om înaintea lui Dumnezeu?
Pentru cei din jur, omul chinuit de demoni ajunsese o ființă de temut. Nu mai locuia în casă, ci printre morminte, departe de viața semenilor săi. Dar pentru Hristos el nu era un om uitat, ci un om care trebuia izbăvit.
Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind această minune, arată că purtarea de grijă a lui Dumnezeu nu se îndreaptă numai spre oameni în general, ci și spre fiecare în parte (Omilia a XXVIII-a la Matei, §4).
Iată primul răspuns: Hristos trece marea pentru că înaintea lui Dumnezeu niciun om nu este neînsemnat.
Dar de ce Se întoarce atât de repede? De ce nu rămâne să-i învețe pe locuitorii ținutului?
Evanghelia ne spune că aceștia, cuprinși de frică, L-au rugat să plece. Hristos nu îi silește să-L primească, dar nici nu îi lasă fără mărturia milei Sale.
Omul vindecat dorește să-L urmeze, însă Mântuitorul îi spune:
„Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu.” (Luca 8, 39)
Sfântul Ioan Gură de Aur observă că, atunci când locuitorii acelui ținut L-au alungat pe Hristos, El nu S-a împotrivit, ci le-a lăsat drept învățători pe cei izbăviți de demoni, pentru ca prin ei să afle cele întâmplate (Omilia a XXVIII-a la Matei, §4).
Iată al doilea răspuns: Hristos trece marea pentru a vindeca un om, dar prin acel om deschide calea credinței pentru un întreg ținut.
Cel care trăise departe de oameni este trimis înapoi între ei. Cel care fusese cunoscut prin suferința sa avea să devină mărturisitor al milei dumnezeiești.
Și mai este un amănunt de o mare profunzime: Hristos îi cere să vestească binele pe care i l-a făcut Dumnezeu, iar Evanghelistul spune că omul a plecat vestind ceea ce îi făcuse Iisus. În această corespondență se descoperă, discret, mărturia despre dumnezeirea Mântuitorului.
Nu știm câți dintre cei care l-au ascultat au ajuns să creadă. Știm însă că vestea vindecării a rămas între ei.
Dumnezeu nu ne iubește pentru că suntem mulți, puternici sau însemnați în ochii lumii. Ne iubește pentru că suntem ai Lui. Iar binele săvârșit în viața unui singur om poate deveni începutul binelui pentru mulți alții.
Hristos a trecut marea pentru un om, dar mila Sa nu s-a oprit la acel om.
Hristos a plecat, dar cel vindecat a rămas să-L vestească.
Pr.Ovidiu Hordoan
Locația bisericii
MURCIA