Orarul liturgic
- Ora 09:30 - Sfânta Liturghie
- Ora 10:30 - Parastas
Evanghelia Duminicii
24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.
25. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia.
26. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine;
27. Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.
28. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29. Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.
30. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
Pomenirea celor adormiți este una dintre cele mai frumoase mărturii ale iubirii creștine. Moartea desparte oamenii pentru o vreme, dar nu poate desființa comuniunea lor în Hristos.
În această zi, Biserica ne adună în rugăciune, pe noi toți, pentru părinții, bunicii, strămoșii, rudele, prietenii, binefăcătorii și pe toți cei care au trecut la Domnul.
Moșii de toamnă ne amintesc că iubirea nu se sfârșește odată cu moartea. Cei plecați dintre noi rămân în inimile noastre și în rugăciunea Bisericii, în lumina credinței și a nădejdii în Înviere.
Trei înțelesuri duhovnicești ale Parastasului
◊ Pomenirea este iubire
Nu îi pomenim pe cei adormiți numai pentru că ne este dor de ei, ci pentru că iubirea noastră continuă să se exprime prin rugăciune. Când ne rugăm, pentru cei plecați la cele veșnice , înaintea lui Dumnezeu mărturisim că legătura sufletească dintre noi nu a fost stinsă de moarte.
◊ Coliva este mărturisirea Învierii
Precum bobul de grâu este pus în pământ și rodește viață nouă, tot astfel trupul omului este încredințat pământului în nădejdea învierii.
Mântuitorul Hristos ne spune: „Dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă” (Ioan 12, 24).
Coliva devine astfel nu doar un dar adus la pomenire, ci și o mărturisire a credinței noastre în viața veșnică (I Corinteni 15, 42–44).
◊ Milostenia prelungește iubirea în fapte
Darurile împărțite în amintirea celor adormiți nu cumpără iertarea păcatelor, ci sunt expresia credinței, a rugăciunii și a dragostei față de aproapele.
Prin milostenie, pomenirea devine și o faptă bună, iar amintirea celor plecați se transformă în binecuvântare pentru cei rămași.
Rugăciunea care ne unește
Prin Sfânta Liturghie și slujba Parastasului, Biserica se roagă pentru iertarea păcatelor și odihna sufletelor celor adormiți.
Îi îndemnăm pe credincioși să participe la slujba de pomenire, să aducă pomelnice cu numele celor adormiți, colivă și, după posibilitate, daruri pentru milostenie.
Dincolo de toate obiceiurile și tradițiile acestei zile, cel mai de preț dar pe care îl putem aduce celor plecați dintre noi rămâne rugăciunea sinceră, izvorâtă din credință și iubire.
Un gând pentru această pomenire
Într-o zi, cei care ne-au ținut de mână au plecat din lumea aceasta. Dar mâinile care ne-au binecuvântat, ne-au crescut și ne-au mângâiat au lăsat în sufletele noastre ceva ce timpul nu poate șterge.
Astăzi nu le mai putem întoarce dragostea printr-o îmbrățișare, dar le-o putem întoarce printr-o rugăciune.
Când cei dragi pleacă din viața noastră, nu trebuie să plece și din rugăciunea noastră.
Să ne rugăm ca Milostivul Dumnezeu să odihnească sufletele tuturor celor adormiți în loc luminat, în loc de verdeață, în loc de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea.
Veșnica lor pomenire!
Locația bisericii
TORRE DE LA HORADADA