Sâmbătă 27 Aprilie – Sâmbăta lui Lazăr – Pomenirea morților
Când
|
27 abril, 2024 09:00 - 11:30 |
Unde
|
TORRE DE LA HORADADA |
Comentarii la Pericopa Evanghelică de sâmbătă din Săptămâna a şasea din Postul Mare
Astăzi ne amintim despre învierea lui Lazăr, fratele Mariei şi al Martei din Betania. De astăzi am început cea mai tristă săptămână din istoria mântuirii neamului omenesc. Citind cuvintele Sfintelor Evanghelii retrăim, fie chiar şi numai mental, suferinţele Domnului Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Izbăvitorul lumii, va fi condamnat şi crucificat. Timp de o săptămână sentimentele şi trăirile noastre vor fi împărţite între bucuria învierii lui Lazăr şi tristeţea răstignirii Domnului Hristos. Putem spune că Săptămâna sfintelor pătimiri începe cu această zi, deoarece, după învierea lui Lazăr, conducătorii iudei au hotărât să îşi pună în aplicare planul de prindere şi condamnare a lui Iisus Hristos.
Au hotărât să curme şi viaţa lui Lazăr, deoarece sim- pla lui prezenţă era o mărturie a puterii divine a Domnului Hristos. Deşi Mântuitorul a aflat de moartea lui Lazăr, nu a mers imediat în Betania. În întârzierea Sa a arătat mulţimilor că moartea şi, mai târziu, învierea lui Lazăr au fost depline; nu au fost ceva închipuit. A fost o minune! În versetul 35 din capitolul 11, Sfântul Ioan Evanghelistul ne spune că Mântuitorul a lăcrimat. Este cel mai scurt verset din Noul Testament semnificând şi aceea că adevărata suferinţă se trăieşte, nu se comentează.
Domnul Hristos văzând sfâşietoarea dramă a celor două surori Marta şi Maria le-a întărit zicând: „Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25). Iată cel mai puternic argument al credinţei noastre în învierea sufletelor şi dăinuirea lor în veşnicia divină.
Porunca Mântuitorului la învierea lui Lazăr a fost: „Lazare, vino afară!” (Ioan 11, 43). Locul lui Lazăr nu era în moarte, ci în viaţă, între cei vii.
Când Lazăr a murit, Domnul Hristos a lăcrimat. Când Mântuitorul este crucificat, omenirea întreagă suspină şi lăcrimează.
Sfântul Atanasie cel Mare spunea aşa: „Pentru drepţi nu există moarte, ci doar o trecere în viaţa veşnică!”
Comments
No comments