Înălțarea Sfintei Cruci — 14 septembrie
Crucea lui Hristos stă în centrul vieții creștine. Ea vorbește despre jertfă și iubire, despre suferință și biruință, despre moarte și Înviere. Prin Cruce, ceea ce părea semn al înfrângerii devine semn al mântuirii și al nădejdii.
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, prăznuită la 14 septembrie, ne amintește că drumul creștinului nu ocolește încercarea, ci o străbate cu Hristos. Crucea nu înseamnă numai suferință, ci și iubirea care se dăruiește, credința care rămâne și nădejdea care privește dincolo de încercările vieții.
Pentru comunitatea noastră, această sărbătoare are o însemnătate aparte. Înălțarea Sfintei Cruci este hramul parohiei, ziua în care comunitatea se adună în jurul Sfântului Altar pentru a mulțumi lui Dumnezeu și pentru a-și întări legătura de credință și comuniune.
Alegerea hramului poartă în ea și istoria unui drum. La 14 septembrie 1993, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, începea slujirea preotului paroh în prima comunitate încredințată lui, care a primit același hram. Mai târziu, odată cu întemeierea parohiei ortodoxe românești din Murcia, Sfânta Cruce a rămas semnul sub care avea să continue acest drum.
De-a lungul anilor, parohia a adunat oameni veniți din locuri diferite, fiecare purtând cu sine credința, amintirea casei și propriul drum. În jurul aceluiași altar, aceste drumuri s-au întâlnit și, treptat, au devenit comunitate. Iar Sfânta Cruce, hramul parohiei, a rămas semnul sub care această comunitate s-a adunat și a crescut.
Astfel, hramul nu este doar numele unei sărbători. El leagă un început de drumul parcurs împreună și amintește că, dincolo de locurile prin care trecem și de anii care se adună, Hristos rămâne centrul comunității.
În fiecare an, la 14 septembrie, ne regăsim înaintea aceleiași Cruci. Iar oriunde ne-ar purta valurile vieții, ea rămâne semnul care ne adună, ne întărește și ne îndreaptă privirea spre Înviere.
„Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.”