In primele cinci duminici din Postul Sfintelor Pasti se oficiaza Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. Aceasta Liturghie se mai oficiaza si in Ajunul Craciunului si in cel al Bobotezei, in ziua de praznuire a Sfantului Vasile cel Mare, pe 1 ianuarie, in Joia Mare si in Sambata Mare. Asadar, Liturghia SfAntului Vasile cel Mare se slujeste numai de zece ori pe an.

Forma Sfintei Liturghii nu a fost de la inceput asa cum o cunoastem noi astazi. Ca o expresie a lucrarii Duhului Sfant in Biserica, forma originara a Liturghiei a evoluat de-a lungul secolelor. Factori cum sunt contributia personala a marilor liturgisti si ierarhi, adaptari locale, accentuarea anumitor amanunte etc., au dus, in diferite regiuni, la conturarea unor variante in slujirea Sfintei Liturghii. Aceste variante s-au individualizat treptat in rituri liturgice, adica in forme particulare, distincte, de actualizare a jertfei Mantuitorului in Liturghie.

Patriarhul Proclu al Constantinopolului marturiseste in lucrarea “Despre predania dumnezeiestii Liturghii”, ca Sfantul Vasile cel Mare a prelucrat si prescurtat Liturghia intrebuintata in vremea lui in Cezareea Capadociei, slujba care provenea de la Sfantul Apostol Iacov. Ceea ce apartine Sfantului Vasile din formularul actual al Liturghiei este partea cuprinzand rugaciunile citite in taina de catre preot pentru sfintirea darurilor “Cu vrednicie si cu dreptate… “pana la cuvintele: “Si ne da noua cu o gura si cu o inima…” , care alcatuiesc anaforaua euharistica, partea cea mai veche si centrala a Liturghiei.

Liturghiile ritului bizantin

Liturghiile ritului bizantin au fost alcatuite de Sfintii Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur si Grigorie Dialogul. Unii liturgisti considera ca Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, atribuita Sfantului Grigorie Dialogul, nu este de fapt o Liturghie deoarece in cadrul ei nu se aduce Sfanta Jertfa si nu se sfintesc darurile. Potrivit acestora ea este un ritual solemn de impartasire cu Sfintele Taine sfintite la una din Liturghiile propriu-zise.

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare – vechime si autenticitate

Sfantul Vasile cel Mare (+379), Arhiepiscop al Cezareei Capadociei, mare teolog si pastor al Bisericii, a redactat pe baza traditiei capadociene o Liturghie care a fost adoptata si la Constantinopol. Dintre Liturghiile ritului bizantin, Liturghia Sfantului Vasile cel Mare este cea mai veche. In forma ei initiala, urmeaza intru totul randuiala Liturghiei Sfantului Iacob, fata de care are insa unele rugaciuni mai scurte. Vechimea si autenticitatea acestei Liturghii sunt confirmate de numeroase marturii.

Sfantul Grigorie de Nazianz considera aceasta Liturghie ca fiind cea mai de seama realizare a Sfantului Vasile in planul reformei liturgice pe care a intreprins-o preot fiind in Cezareea Capadociei.

In biografia Sfantului Vasile, atribuita lui Amfilohie, episcop de Iconiu, ni se relateaza ca la hirotonia sa de episcop, Sfantul Vasile s-a rugat lui Dumnezeu sase zile in sir sa-l invredniceasca sa-I aduca jertfa cea nesangeroasa cu propriile sale cuvinte, adica sa compuna un formular propriu al anaforalei liturgice, cum era uzul pe atunci. In a saptea zi, i s-a aratat Mantuitorul in vis, implinindu-i dorinta. Sfantul Vasile a inceput a vorbi si a scrie inspirat: “Sa se umple gura mea de lauda ca sa cant slava ta, Doamne…” si celelalte rugaciuni din randuiala Liturghiei.

De la Leontiu de Bizant, care l-a mustrat pe Teodor de Mopsuestia pentru faptul ca a inlocuit ritualul traditional al Bisericii cu o Anafora scrisa de el, aflam ca Sf. Vasile este autorul Liturghiei care ii poarta numele.

Liturghia Sfantului Vasile este pomenita si in canonul 32 al Sinodului trulan (692) apoi de Sfantul Ioan Damaschinul si de parintii Sinodului al VII-lea ecumenic (Niceea 787) . Numele Sfantului Vasile se gaseste in titlul Liturghiei lui in cele mai vechi manuscrise care ne transmit textul Liturghiilor bizantine, incepand cu Codicele Barberini, din secolul VIII.

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare – intrebuintarea in cursul anului bisericesc

Liturghia Sfantului Vasile a fost la inceput Liturghia normala sau obisnuita in Biserica Ortodoxa, fapt dovedit de asezarea ei in manuscrise, inaintea Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur. Incepand cu secolele IX-X, din pricina lungimii excesive a anaforalei ei, a fost inlocuita treptat cu Liturghia, mai scurta, a Sfantului Ioan Gura de Aur. Savarsirea ei a fost limitata la un numar restrans de zile, din cursul anului bisericesc.

In prezent Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se savarseste numai de 10 ori pe an, si anume:

– in primele cinci duminici ale Postului Mare;
– in ziua Sfantului Vasile (1 ianuarie);
– in Joia si Sambata din Saptamana Patimilor;
– in ajunul Craciunului (24 dec.) si in ajunul Bobotezei (5 ian.).

Atat in Joia si in Sambata Patimilor, cat si in cele doua ajunuri, Liturghia Sfantului Vasile se face unita cu Vecernia (adica se da binecuvantarea ca pentru Liturghie, dar incepem cu Vecernia pana dupa Paremii sau Vohodul cu Evanghelia, dupa care urmeaza Liturghia, de la “Sfinte Dumnezeule” inainte). Cand insa cele doua ajunuri cad sambata sau duminica, atunci in ziua ajunului se oficiaza Liturghia Sfantului Ioan, iar Liturghia Sfantului Vasile se face in zilele Praznicelor (al Nasterii si al Bobotezei), fara sa se mai combine cu Vecernia.

Raportul dintre Liturghia Sfantului Vasile si cea a Sfantului Ioan Gura de Aur

Cele doua Liturghii bizantine (a Sfantului Vasile si cea a Sfantului Ioan) sunt amandoua prelucrari ale Liturghiei Sfantului Iacob. Ele s-au format aproximativ in acelasi timp; cea dintai reprezinta probabil varianta capadociana, iar cea de-a doua, varianta constantinopolitana a vechii Liturghii, care se intrebuinta in secolele IV-V, in tot Orientul crestin. Deosebirile esentiale dintre Liturghia Sfantului Vasile cel Mare si cea a Sfantului Ioan Gura de Aur constau in continutul rugaciunilor rostite de preot si, mai ales, al rugaciunii centrale prin care se aduce Sfanta Jertfa numita anaforaua liturgica. Randuiala lor insa este aproape identica.

Parintele Ene Braniste afirma ca si in Bisericile ortodoxe de rit bizantin se oficiaza de fapt o singura (randuiala de) Liturghie, cu doua anaforale de schimb, asa precum este uzul in toate celelalte Biserici rasaritene (necalcedoniene), in care numarul anaforalelor inca folosite astazi variaza.

Din vremea Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur nu provine decat partea din Liturghie cuprinsa intre lecturile biblice (Apostol si Evanghelie) si rugaciunea amvonului. Partea de la inceput si cea de la sfarsit, precum si unele piese din cadrul Liturghiei noastre (ca Heruvicul, Crezul, Axionul) au fost adaugate ulterior epocii celor doi Sfinti Parinti fiind dezvoltari proprii ritului bizantin. Deoarece rugaciunea centrala a Liturghiei sau Anaforaua Liturgica este mai lunga decat in cazul Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur si cantarile liturgice ce insotesc acest moment sunt mai lungi, mai bogat ornamentate.

Sursa: CrestinOrtodox.ro