Postul Nașterii Domnului: istorie, tradiție și pregătire duhovnicească
În fiecare an, la 15 noiembrie, Biserica ne cheamă pe un drum de patruzeci de zile către Betleem: Postul Nașterii Domnului, un timp al rugăciunii, al înfrânării, al milosteniei și al pregătirii sufletești.
Dincolo de rânduielile postului, fiecare dintre noi are de răspuns la o întrebare: ce loc Îi mai dăm lui Dumnezeu în viața noastră?
Acum două mii de ani, Pruncul Iisus a fost culcat într-o iesle. Cel pe Care cerurile nu-L pot cuprinde a primit să Se nască în smerenie, departe de bogăția și măreția lumii. Astăzi, când ne pregătim să prăznuim Nașterea Sa, întrebarea rămâne aceeași: găsește oare un loc în inimile noastre?
Vechimea postului
Sărbătoarea Nașterii Domnului și postul care o precedă sunt strâns legate, dar nu s-au format în același timp.
Prăznuirea de la 25 decembrie este atestată la Roma în secolul al IV-lea. În Răsărit, sărbătoarea s-a răspândit treptat, iar unele comunități au prăznuit inițial Nașterea și Arătarea Domnului împreună, la 6 ianuarie. Pe măsură ce Nașterea Domnului a căpătat un loc distinct în calendar, s-a dezvoltat și pregătirea prin post și rugăciune.
În primele veacuri, durata acestei pregătiri nu era aceeași peste tot. În Apus, mărturiile din secolele V–VI arată practici de post înaintea Crăciunului, legate și de tradițiile liturgice din jurul sărbătorii Sfântului Martin de Tours. În Răsărit, rânduiala s-a consolidat treptat în tradiția bizantină. Un reper important este sinodul de la Constantinopol din 1166, din vremea patriarhului Luca Hrisoverghi, asociat cu uniformizarea perioadei de pregătire. Astfel, postul a ajuns la patruzeci de zile, de la 15 noiembrie până la 24 decembrie inclusiv.
Această hotărâre nu a creat postul, ci a fixat și a generalizat o practică mai veche. Cele patruzeci de zile ne amintesc de marile perioade de post din Sfânta Scriptură și ne cheamă la înnoirea vieții. Biserica nu ne dă aceste zile ca să le numărăm, ci ca să ne întrebăm ce s-a schimbat în noi.
Sărbătorile de pe drumul către Betleem
Postul nu este lipsit de bucurie, ci este presărat cu sărbători care ne pregătesc pentru întâmpinarea Mântuitorului:
21 noiembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Ne amintește de pregătirea Fecioarei Maria pentru misiunea ei unică. De aici, cântările liturgice ne îndreaptă tot mai mult spre taina Nașterii.
30 noiembrie, Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul României și vestitor al Evangheliei.
6 decembrie, Sfântul Ierarh Nicolae, chip luminos al milosteniei. Viața lui ne arată că adevărata credință nu se desparte de grija pentru cei aflați în nevoie.
12 decembrie, Sfântul Ierarh Spiridon, păstor smerit și apărător al dreptei credințe.
20 decembrie, Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul. De aici începe pregătirea liturgică imediată pentru praznic.
Rânduiala postului și dezlegările
Postul Nașterii Domnului este unul dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. Rânduiala lui este mai blândă decât a Postului Mare, cu zile de dezlegare la untdelemn și vin și zile de dezlegare la pește.
În 2026, calendarul Patriarhiei Române indică 14 zile cu dezlegare la pește, așezate mai ales în jurul sărbătorilor și al sfârșiturilor de săptămână. Prima este sâmbătă, 21 noiembrie, de praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, iar ultima este sâmbătă, 19 decembrie, înainte de intrarea în perioada mai aspră a postului.
De la 20 decembrie, pregătirea devine mai intensă, iar Ajunul Crăciunului, 24 decembrie, are o rânduială deosebită de înfrânare. Dezlegarea la pește nu întrerupe postul, ci exprimă bucuria unei sărbători trăite în interiorul pregătirii.
Rânduiala trebuie înțeleasă cu discernământ. Pentru bolnavi, vârstnici sau cei aflați în împrejurări deosebite, măsura postului se stabilește împreună cu duhovnicul. Postul nu este o întrecere în asprime și nici o simplă schimbare de meniu, ci un exercițiu al libertății interioare, prin care omul învață să nu mai fie stăpânit de propriile dorințe.
De ce postim, dacă Dumnezeu vine oricum în lume?
Nașterea Domnului este darul iubirii lui Dumnezeu pentru toată omenirea. Fiul lui Dumnezeu Se face om nu pentru că oamenii ar fi fost vrednici, ci pentru că Dumnezeu îi iubește și vrea mântuirea lor. Postul nu este deci un mijloc de a-L convinge să vină. El vine din iubire, iar noi postim ca să învățăm să-L primim.
Prin înfrânare ne eliberăm de stăpânirea dorințelor. Prin rugăciune ne întoarcem mintea și inima spre Dumnezeu. Prin milostenie descoperim că iubirea nu poate rămâne închisă în sine.
Ce folos să ne înfrânăm de la anumite mâncăruri, dacă nu ne înfrânăm de la judecarea aproapelui? Ce folos să pregătim masa de Crăciun, dacă nu găsim timp să ne împăcăm cu cei pe care i-am rănit? Adevăratul post nu ne îndepărtează de oameni, ci ne face mai atenți la suferința, singurătatea și nevoile lor.
Betleemul începe în inima omului
Contrastul este tulburător: Cel Care Se naște este măreț, iar locul în care este primit este smerit. Dumnezeu vine în lume fără nimic din ceea ce oamenii socotesc semn al puterii. Nu caută un tron, ci primește o iesle.
Și totuși, oamenii pot avea case încăpătoare, mese îmbelșugate și sărbători frumos pregătite, fără să mai găsească loc pentru Dumnezeu. Poate că nu lipsa timpului este cea mai mare piedică în viața duhovnicească, ci faptul că am umplut timpul cu atât de multe, încât nu mai rămâne loc pentru esențial.
Postul ne invită la puțină liniște. Să ne rugăm mai mult. Să iertăm o supărare veche. Să cercetăm un om singur. Să oferim ceva celui lipsit. Să ne apropiem de Taina Spovedaniei și, cu pregătirea cuvenită, de Sfânta Împărtășanie. Nu sunt gesturi spectaculoase, dar prin lucruri simple ca acestea inima poate deveni loc de întâlnire cu Dumnezeu.
Un post al bucuriei și al nădejdii
Deși presupune înfrânare și pocăință, postul este străbătut de bucuria apropierii sărbătorii. Bucuria creștină nu înseamnă uitarea necazurilor și nici absența suferinței. Ea vine din încredințarea că Dumnezeu nu a rămas departe de lumea noastră: a venit în mijlocul ei, a primit să împărtășească viața omenească și i-a deschis omului calea către viața veșnică.
De aceea, pregătirea pentru Crăciun nu trebuie să fie apăsătoare, ci plină de nădejde. Nu postim ca să ne întristăm, ci ca să redescoperim o bucurie pe care grijile și obișnuințele o pot acoperi.
Să-I facem loc Pruncului Iisus
În fiecare an, Crăciunul vine cu luminile, pregătirile și obiceiurile lui, iar toate acestea au frumusețea lor. Dar există primejdia de a ne pregăti atât de mult pentru sărbătoare, încât să uităm de Cel sărbătorit. Putem împodobi casa și lăsa inima nepregătită. Putem pregăti daruri pentru cei dragi și uita de omul care nu așteaptă decât un cuvânt bun.
Postul ne dă prilejul să nu trecem grăbiți pe lângă Betleem: să ne oprim, să privim spre iesle, să înțelegem smerenia iubirii dumnezeiești și să-I facem loc lui Hristos în viața noastră.
Pentru că adevărata pregătire a Crăciunului nu începe când aprindem luminile în case, ci când lăsăm lumina lui Hristos să pătrundă în inimile noastre.
Pr.Ovidiu Hordoan
Pastorală la Învierea Domnului 2026
Loading Viewer...
Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Nașterii Domnului 2022
Loading Viewer...
Astăzi începem Postul Mare – 2022
Astăzi am intrat în Postul Mare, vremea potrivită pocăinţei. Biserica în ansamblul ei îmbracă o haină cernită ce trimite la aspectul penitenţial al vieţii liturgice și duhovnicești. Suntem chemaţi la călătoria postului, prin rânduieli şi slujbe speciale, dar şi prin autentică viețuire în Hristos. Să cerem şi să dăm iertare tuturor şi să ne îndreptăm cu paşii rugăciunii către sărbătoarea Învierii Domnului!
Cu Duminica Vameşului şi a Fariseului a debutat perioada liturgică a Triodului. De atunci a început să se prefigureze postul şi am început să ne pregătim cum se cuvine pentru această călătorie. Hotarul dintre perioada pregătitoare a postului şi postul propriu-zis îl constituie Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. De aceea, prima săptămână este o vreme de ajunare completă, de post aspru, cu zile aliturgice (luni și marți), în care predomină asceza şi rugăciunea.
Duminica de ieri a fost numită de Sfinţii Părinţi şi Duminica iertării, pentru a ne arăta că nimeni nu poate intra cum se cuvine în rânduiala postului dacă nu este în pace cu semenii, pentru că de multe ori e uşor să iertăm cu buzele, superficial, dar e destul de greu să iertăm adevărat, din tot sufletul, dând întâietate întru toate fraţilor noştri: „Să-i mulţumeşti fratelui care te-a ocărât sau te-a întristat căci prin el ţi-ai cunoscut boala; să te rogi pentru el şi să primeşti cele ce-ţi vin de la el ca pe nişte leacuri date de Însuşi Domnul. Dacă însă te vei mâhni, e ca şi cum I-ai spune lui Iisus: nu voiesc leacurile Tale” (Sfântul Ioan Casian). Cântările Vecerniei acestei duminici au anunțat începutul postului, iar la sfârşitul ei cei prezenţi și-au cerut iertare unii de la alţii, într-o rânduială emoţionantă, întâlnită mai ales în mănăstiri. Imnologia liturgică a Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai însumează, într-adevăr, întreaga pregătire pentru post. Aflăm din cântări şi din toate stihurile citite că omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoaşterea lui Dumnezeu, pentru comuniunea harică cu El, iar nu pentru păcat şi pentru depărtarea de la cele sfinte şi sfinţitoare: „Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasă, locaşul cel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfârşită şi desfătare, mărirea drepţilor, frumuseţea profeţilor şi sălăşluirea sfinţilor, cu sunetul frunzelor tale roagă pe Ziditorul tuturor să-mi deschidă uşile pe care cu neascultare le-am închis şi să mă învrednicesc a mă împărtăşi de pomul vieţii şi al bucuriei cu care mai înainte întru tine m-am desfătat” (Imn în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai).
Istoria mântuirii omului cuprinsă în perioada Postului Mare
Biserica recuperează întreaga istorie în Postul Mare începând cu izgonirea lui Adam din Rai şi sfârşind cu Răstignirea, Moartea şi Învierea lui Hristos Dumnezeu. Perioada în care ne aflăm evocă postul de patruzeci de zile al Mântuitorului Iisus Hristos în pustie pentru a ne învăța smerenia și lupta duhovnicească, lepădarea păcatelor și neputințelor noastre, și unirea cu Dumnezeu. În post suntem îndemnați la răstignirea patimilor egoiste pentru a dobândi învierea sau ridicarea sufletului din păcat și bucuria împărtășirii cu Hristos Cel răstignit și înviat. Postul Sfintelor Paști este menționat prima dată ca fiind o practică obișnuită a Bisericii în canonul 5 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea din anul 325.
Perioada cea mai profundă a Triodului este o vreme de participare mistică la Pătimirile lui Hristos, alcătuită din şase popasuri duminicale până în ziua Măritei Învieri. Duminicile din Postul Mare sunt trepte duhovniceşti ale smeritului nostru urcuş către Golgota. Slujbele sunt deosebite, multe dintre ele sunt unice, specifice numai acestei perioade. Ele sunt mai lungi, metaniile se înmulţesc, hrana se împuţinează, postul cunoaşte o asprime şi aduce după sine şi rugăciune multă. Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Pavecerniţa Mare, Deniile sunt unele din slujbele specifice care dau frumuseţe cultului şi ne îndeamnă la trăire duhovnicească şi liniştire sufletească. Cântări de o frumuseţe rară şi cunoscute mai de toţi creştinii: „Cu noi este Dumnezeu…”, „Doamne al puterilor…”, „Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi?…”, ne fac să fim cu sufletul plin de bucurie pentru această perioadă a anului.
Liturghie specială, care se oficiază numai în Postul Mare
Pentru împărtășirea euharistică mai deasă a celor care se nevoiesc pe această cale pregătitoare spre Înviere s-a rânduit săvârșirea Liturghiei Darurilor înainte sfințite în timpul săptămânii, de luni până vineri, conform canonului 49 Laodiceea și 52 Trulan. Sâmbăta se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în primele cinci duminici ale acestui post Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Spre finalul călătoriei, în săptămâna Sfintelor Pătimiri, slujbele se caracterizează prin cântări de tânguire ce evidenţiază pocăinţa şi durerea sufletească, printr-un dramatism prezent şi în rânduiala slujbelor, şi în sufletele credincioşilor. Acum ni se cere să arătăm roadele faptelor din timpul „alergării celor 40 de zile” şi să primim pe Hristos la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii.
Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului începe în Duminica Floriilor, seara, la Denie, iar Constituţiile Apostolice, precum şi Sfinţii Părinţi poruncesc să postim în această săptămână gustând numai pâine, sare, legume şi apă. Se dezleagă la untdelemn şi vin numai în Sfânta şi Marea Joi. În Vinerea Mare, dacă sănătatea îngăduie, nu se va gusta nimic până seara. Pentru cei neputincioşi sau prea bătrâni care nu pot posti atât de aspru se recomandă să ţină post după putere, potrivit sfatului duhovnicului.
În toată perioada de postire până la ziua slăvitei Învieri facem un exerciţiu de autocontrol, foarte bine-venit. Este un exerciţiu de verificare şi de întărire a puterii noastre, de stăpânire a dorinţelor, a poftelor trupului și a tuturor celorlalte care ne țin legați de cele ale lumii.
O nouă șansă acordată omului
Acum, la început de post, trebuie să ne propunem să nu pierdem noua șansă ce o avem înainte spre a ne cerceta cugetul cum se cuvine, spre a ne regăsi adevărata noastră identitate de fii ai lui Dumnezeu. Întreaga perioadă a Postului Sfintelor Paști ne ajută să ne subțiem firea și să dobândim vederea lucrurilor duhovnicești. Asftel, ajungem să înţelegem că a exista nu înseamnă numai a ne hrăni organismul cu cele necesare vieţii biologice, ci existenţa poate fi dusă la un nivel mult mai ridicat, pe care îl numim spiritual sau duhovnicesc.
Astăzi, în pragul noului început duhovnicesc să ne rugăm Mântuitorului Hristos să ne dăruiască ploaiede lacrimi ca să plângem și să ne curățim întinăciunea trupului și a sufletului, sârguindu-ne a smeri trupul și a ne îndulci viața cu bucuria rugăciunii. „Venit-a postul, maica curăției, cea care învinovățește păcatul și este vestitoarea pocăinței, purtarea îngerilor și mântuirea oamenilor; să strigăm credincioșii: Dumnezeule, miluiește-ne pe noi!” (Stihiră de la Stihoavna Utreniei de luni, prima săptămână a Postului Mare)
sursa:ziarullumina.ro
Ziua Națională a României este un simbol al unității de neam și de credință
1 decembrie este Ziua Naţională a României. Această zi marchează unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, în anul 1918, și reprezintă un simbol al unității de neam și de credință.
Data de 1 decembrie a fost adoptată ca Zi națională în anul 1990 și reprezintă evenimentul principal din istoria României, atunci când Marea Adunare de la Alba-Iulia a adoptat o rezoluţie prin care atesta unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu România. Legea Unirii a fost ratificată ulterior prin decret de lege, în 11 decembrie 1918 de regele Ferdinand, fiind votată de Adunarea Deputaţilor în şedința din 29 decembrie 1919.
Proiectul Unirii a fost susținut cu dăruire de Biserica Ortodoxă Română, care a constituit un liant atât prin promovarea unității cât și prin fapte concrete sprijinind actele eroice care au dus la realizarea acestui ideal.
„Realizarea marilor idealuri ale unității şi demnității naționale ale românilor, cum a fost şi Marea Unire de la 1918, au fost posibile şi prin contribuția deosebită a Bisericii Ortodoxe Române”, a specificat în repetate rânduri Părintele Patriarh Daniel.
„Prin rugăciune, prin cuvânt rostit, prin cărți tipărite, prin prezența personală şi fapta concretă a slujitorilor ei, Biserica a fost activă în lucrarea de unire a poporului român într-un stat român unitar”.
Idealul de unire a fost sprijinit în Biserică nu doar la nivel de instituție, ci și prin implicarea concretă a credincioșilor:
„Biserica s-a implicat în realizarea acestui ideal prin ierarhi cărturari, preoţi şi diaconi patrioţi, profesori de teologie şi studenți în teologie, aceștia având talent oratoric, putere de convingere şi de mobilizare, dar şi prin călugări sau călugărițe care au îngrijit soldații răniți, prin mănăstiri şi parohii care au organizat colecte de bani şi de alimente, toţi împreună încurajând moral şi ajutând material pe luptătorii români pentru libertate şi unitate națională”, a subliniat Patriarhul Daniel.
Astăzi, „toți cetățenii României, toate instituțiile statului şi toate cultele religioase avem datoria să păstrăm şi să cultivăm darul unității naţionale ca fiind un simbol al demnității poporului român, obținut cu multe jertfe de vieți omenești şi multe eforturi spirituale şi materiale, spre binele României şi bucuria românilor de pretutindeni”.
1 decembrie nu este prima zi naţională a României. Între anii 1866-1947, 10 mai a fost considerată sărbătoarea şi ziua naţională a României, deoarece Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, Carol a proclamat în faţa parlamentului independenţa României.
După abdicarea regelui Mihai I, în 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară Română și a fost adoptată drept sărbătoare naţională ziua de 24 august.
Anul acesta, atât la București, cât și la Alba Iulia ceremoniile militare de 1 Decembrie vor fi mult mai restrânse și fără public din cauza restricțiilor cauzate de pandemie. La Catedrala Patriarhală va fi oficiată cu acest prilej o slujbă de Te Deum, începând cu ora 12:00.
Sursa:basilica.ro
Îndrumările Permanenței Consiliului Eparhial, privind slujbele de Florii, din Săptămâna Patimilor şi de Sfintele Paşti, în condiţiile stării de alarmă
Întrucât slujbele de Florii, slujbele din Săptămâna patimilor şi de Sfintele Paşti vor fi săvârşite anul acesta, în majoritatea parohiilor doar de slujitorii bisericeşti, cu o participare limitată a credincioşilor mireni, sau în casele preoților, acolo unde nu le este permis preoților să slujească în biserici, pentru a diminua riscul unor manifestări necontrolate, având în vedere restricțiile impuse de autoritățile competente din țările în care trăim și care sunt ușor diferite de acele din România, parohiile din Episcopia noastră vor proceda după cum urmează:
1. În Duminica Floriilor Sfânta Liturghie se va săvârși în biserică, în privat, cu o participare limitată: doar preotul slujitor și un număr foarte restrâns de credincioși necesari pentru a se asigura slujirea liturgică în condiții canonice (de regulă, preotul împreună cu cântărețul și paraclisierul). După terminarea Sfintei Liturghii, acolo unde este posibil, credincioșii vor putea merge la biserică doar pentru nevoi ce nu suferă amânare, solicitând telefonic acest lucru, în prealabil, după un orar stabilit de comun acord cu preotul paroh, respectând cu strictețe normele de protecție impuse de autorități (mască, mănuși, etc.). La timpul potrivit, preotul slujitor va binecuvânta stâlpările. Credincioșii care participă de acasă la slujbă sunt rugați să-și pregătească din timp câte o stâlpare pe membru de familie, iar în momentul în care preotul binecuvântează stâlpările în biserică, capul familiei, sau în lipsa acestuia unul din membrii familiei, cu frică de Dumnezeu și evlavie, stropește cu agheasmă stâlpările.
2. Deniile din Săptămâna Patimilor se vor oficia în biserică, în privat, cu o participare limitată: doar preotul slujitor și un număr foarte restrâns de credincioși mireni necesari pentru a se asigura slujirea liturgică în condiții canonice (de regulă, preotul împreună cu cântărețul și paraclisierul). Acestea vor începe cel târziu la orele 17.00 pentru a se termina înainte de orele 21.00.
În Joia patimilor, Sfânta Liturghie se va săvârșii în condițiile specificate maisus, pentru a se scoate Sfântul Agneț pentru împărtășirea bolnavilor pe parcursul anului. (recomandăm, ca acolo unde Sfânta Liturghie se săvârșește în casa preotului, sau unde nu există posibilități de a se păstra acesta în condițiile cerute de sfintele canoane, să nu se scoată Sfântul Agneț pentru bolnavi.)
3. Sfânta Liturghie din Sâmbăta Mare se va săvârși dimineața în condițiile specificate la Duminica Floriilor.
Acolo unde preotul se poate organiza, biserica se va deschide după terminarea Sfintei Liturghii pentru acei credincioși care doresc și pot să meargă la biserică pentru a se împărtăși cu Sfintele taine. Acest lucru se va desfășura după un orar stabilit de comun acord cu preotul paroh, respectând-se cu strictețe normele de protecție impuse de autorități (mască, mănuși, etc.).
4. Utrenia Învierii se va săvârși sâmbătă seara nu mai târziu de orele 17.00.
Credincioșii mireni care participă de acasă la slujbă sunt rugați să-și pregătească din timp câte o lumânare, iar în momentul în care preotul rostește îndemnul „Veniți de primiți lumină!” fiecare membru al familiei să-și aprindă lumânarea de la candela aflată la icoană, de preferat Icoana Pogorârii la iad a Mântuitorului (Icoana Învierii), sau de la o lumânare aprinsă pusă într-un sfeșnic la icoană. Pâinea binecuvântată, numită „Paşti”, va fi sfinţită în biserică, în cadrul Slujbei Utreniei Învierii, după cântarea „Ziua învierii, să ne veselim popoare …”. Credincioșii mireni, care participă de acasă la slujbă, sunt rugați să-și pregătească din timp într-un bol pâine tăiată mărunt și o sticluță cu vin. Când preotul va binecuvânta pâinea și vinul pregătite în biserică, capul familiei sau în lipsa acestuia unul din membrii familiei, cu frică de Dumnezeu și cu evlavie, va stropi cu agheasmă pâinea pregătită și vinul. La fel se va proceda și cu binecuvântarea, ouălor, a brânzei și a cărnurilor. Pentru consolarea credincioșilor, rânduiala de binecuvântare a pâinii, numită „Paşti”, se va repeta în biserică în Duminica de după Înjumătățirea Praznicului (17 mai) sau în Duminica de dinaintea Odovaniei Praznicului Învierii Domnului (24 mai), în funcție de ridicarea restricțiilor impuse de către autoritățile civile.
5. Sfânta Liturghie din prima zi de Paști, Prima Duminică de după Sfintele Paști, care de regulă se săvârșește duminica noaptea după Utrenia Învierii, se va săvârși duminica dimineața în condițiile specificate la Duminica Floriilor. Acolo unde preotul se poate organiza, biserica se va deschide după terminarea Sfintei Liturghii, pentru ca acei credincioși care doresc și pot să meargă la biserică, să aibă posibilitatea de a se împărtăși cu Sfintele Taine. Acest lucru se va desfășura după un orar stabilit de comun acord cu preotul paroh, respectându-se cu strictețe normele de protecție impuse de autorități (mască, mănuși, etc.).
Tot în prima zi de Paşti, slujba Vecerniei sau „A doua Înviere”, se va săvârşi în biserici, acolo unde se poate, începând cu ora 17.00, în condițiile specificate mai sus.
În sfintele mănăstiri slujbele vor fi oficiate conform tipicului bisericesc. Preacucernicii părinți, care slujesc în biserici, pentru menținerea credincioşilor mireni în comuniune liturgică cu preotul lor paroh, vor folosi toate metodele pe care le au la dispoziție pentru a transmite în direct sfintele slujbe pe internet. Credincioșii mireni, care urmăresc de acasă sfintele slujbe, sunt rugați să participe activ, cântând împreună cu preotul slujitor Denia Prohodului Domnului, Canonul Învierii, Hristos a Înviat, cântările de la Sfintele Liturghii, precum și orice cântare pe care o cunosc, ținând în mâini lumânări aprinse. Acei părinți care nu au posibilitatea de a transmite sfintele slujbe în direct, precum și aceia care nu au posibilități tehnice necesare, sau slujesc în casele proprii și nu au condiții pentru a sluji după toate rânduielile tipiconale și liturgice, vor îndruma credincioșii mireni să participe la sfintele slujbe care vor fi oficiate la Centrul eparhial de la Mânăstirea Cenicientos, și care vor fi transmise în direct pe facebook Frăția NEPSIS și Obispado Ortodoxo, după următorul program:
Sâmbăta lui Lazăr 09.00 Sfânta Liturghie și parastas 18.00 Vecernia cu litie. Duminica Floriilor 09.00 Utrenia 10.00 Sfânta Liturghie Luni, Marți și Miercuri în Săptămâna Patimilor 11.00 Liturghia Darurilor mai înainte sfințite 18.00 Slujba deniei Joia din Săptămâna Patimilor 10.00 Sfânta Liturghie 17.00 Denia celor 12 Evanghelii Vinerea din Săptămâna Patimilor 09.00 Ceasurile Împărătești 13.00 Vecernia și scoaterea Sfântul Epitaf 17.00 Denia Prohodului Domnului Sâmbăta din Săptămâna Patimilor 10.00 Sfânta Liturghie a Învierii 23.30 Canonul Sâmbetei Mari 00.00 Utrenia Învierii și Sfânta Liturghie Prima duminică după Învierea Domnului – prima zi de Paști 12.00 slujba Vecerniei sau „A doua Înviere”
Să ne rugăm Mântuitorului Hristos, Cel mort și înviat, Preacuratei Maicii Sale şi tuturor sfinţilor, ca întristarea cauzată de încercarea prin care trece acum toată lumea să înceteze cât mai curând și să se transforme în bucurie.
Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența dumneavoastră pe acest site. Prin continuarea navigării în această pagină confirmați acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie.
Funcional
Mereu activ
El almacenamiento o acceso técnico es estrictamente necesario para el propósito legítimo de permitir el uso de un servicio específico explícitamente solicitado por el abonado o usuario, o con el único propósito de llevar a cabo la transmisión de una comunicación a través de una red de comunicaciones electrónicas.
Preferencias
El almacenamiento o acceso técnico es necesario para la finalidad legítima de almacenar preferencias no solicitadas por el abonado o usuario.
Estadísticas
El almacenamiento o acceso técnico que es utilizado exclusivamente con fines estadísticos.El almacenamiento o acceso técnico que se utiliza exclusivamente con fines estadísticos anónimos. Sin un requerimiento, el cumplimiento voluntario por parte de tu proveedor de servicios de Internet, o los registros adicionales de un tercero, la información almacenada o recuperada sólo para este propósito no se puede utilizar para identificarte.
Marketing
El almacenamiento o acceso técnico es necesario para crear perfiles de usuario para enviar publicidad, o para rastrear al usuario en una web o en varias web con fines de marketing similares.