Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi sa ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

După care, Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-i nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi s-au arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).

Apoi troparele acestea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, milostiveşte-te spre noi şi ne ajută; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tai în deşert, că numai pe tine te avem ajutătoare. (de două ori)

Slavă… Şi acum…

Niciodată nu vom tăcea noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu, că de nu ai fi stătut tu rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să fiu îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată intru fărădelegi m-am zămîslit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Cântarea 1-a

Irmosul:

Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu

şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă

S-a preaslăvit. (de două ori)

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele celei ticăloase? Ce începere voi

pune Hristoase, acestei tânguiri de acum? Ci, ca un Milostiv, dă-mi iertare

greșelilor.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturisește la Ziditorul

tuturor. Şi îndepărtează-te de acum de nebunia cea mai dinainte şi adu lui

Dumnezeu lacrimi de pocăință.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Râvnind neascultării lui Adam celui întâi-zidit, m-am cunoscut pe mine

dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăție și de fericirea cea veșnică, pentru

păcatele mele.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Vai, ticăloase suflete! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi? Că ai privit rău

şi te-ai rănit amar și te-ai atins de pom şi ai gustat cu îndrăzneală mâncarea cea

nechibzuită.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

În locul Evei celei trupești, s-a făcut mie Evă înțelegătoare gândul cel cu poftă

trupească, arătându-mi cele plăcute şi gustând pururi din băutura cea amară.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

După dreptate a fost lepădat Adam din Eden, nepăzind singura Ta poruncă,

Mântuitorule. Dar eu, care am nesocotit totdeauna cuvintele Tale cele

dătătoare de viaţă, ce voi pătimi?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Treime mai presus de fiinţă, Căreia ne închinăm într-o Unime, ridică de la mine

lanţul cel greu al păcatului şi, ca o Milostivă, dă-mi lacrimi de umilinţă.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi ocrotirea celor ce te laudă, ridică de la

mine lanţul cel greu al păcatului şi, ca o Stăpână, Curată, primește-mă pe

mine, cel ce mă pocăiesc.

Din nou Irmosul:

Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu

şi-L voi slăvi pe El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă

S-a preaslăvit.

Cântarea a 2-a

Irmosul:

Ia aminte, cerule, şi voi grăi; şi voi lăuda pe Hristos, Care a venit din Fecioară cu

trup. (de două ori)

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Ia aminte cerule şi voi grăi; pământule, ascultă glasul celui ce se pocăieşte faţă

de Dumnezeu şi-L laudă pe El.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul Tău cel blând şi primește

mărturisirea mea cea plină de căldură.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Mai mult decât toţi oamenii, eu însumi am greşit Ție; dar milostivește-Te,

Mântuitorule, ca un Dumnezeu, spre făptura Ta.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Făcându-mi chip urâțenia patimilor mele, prin pofte iubitoare de plăceri, mi-

am stricat frumuseţea minţii.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Viforul răutăţilor m-a cuprins, Milostive Doamne; dar, ca lui Petru, întinde-mi şi

mie mâna Ta.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Pătat-am haina trupului meu şi am întinat cu totul podoaba cea după chipul şi

după asemănarea Ta, Mântuitorule.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu plăcerile poftelor şi toată mintea

ţărână mi-am făcut-o.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Ruptu-mi-am acum veşmântul cel dintâi, pe care mi l-ai ţesut dintru început,

Ziditorule, şi, pentru aceasta, zac acum gol.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Îmbrăcatu-m-am acum în haină ruptă, pe care mi-a ţesut-o șarpele cu

sfătuirea, şi mă rușinez.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Lacrimile desfrânatei şi eu le vărs înaintea Ta, Milostive; milostivește-Te spre

mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Căutat-am la frumuseţea pomului şi mi s-a amăgit mintea; de aceea zac gol şi

mă rușinez.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Lucrat-au pe spatele meu toţi mai-marii răutăţilor, întinzând asupra mea

fărădelegea lor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Tine, Dumnezeul tuturor, unul în trei Ipostasuri, Te laud: pe Tatăl şi pe Fiul şi

pe Sfântul Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Curată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce numai tu eşti prealăudată,

roagă-te stăruitor ca să ne mântuim.

Irmosul:

Ia aminte, cerule, şi voi grăi; şi voi lăuda pe Hristos, Care a venit din Fecioară cu

trup.

Cântarea a 3-a

Irmosul:

Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta. (de

două ori)

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Foc de la Domnul plouând oarecând, a ars Domnul de demult pământul

Sodomei.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

În munte scapă, suflete, ca Lot oarecând şi mergi de te izbăveşte în Sigor.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Fugi de aprindere, o, suflete! Fugi de arderea Sodomei! Fugi de pieirea cea din

dumnezeiasca văpaie!

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Păcătuit-am Ţie, eu singur, păcătuit-am mai mult decât toţi; Hristoase

Mântuitorule, nu mă trece cu vederea.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Tu eşti Păstorul cel bun; caută-mă pe mine, mielul, şi, rătăcit fiind eu, nu mă

trece cu vederea.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru Tine, Mântuitorule, mă voi

îndrepta.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Mărturisesc înaintea Ta, Mântuitorule: Păcătuit-am, păcătuit-am Ţie fără de

măsură; dar lasă-mi, iartă-mi, ca un Milostiv.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, Treime-Unime, Dumnezeule, mântuieşte-ne pe noi de înșelăciune şi de

ispite şi de primejdii!

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, pântece primitor de Dumnezeu! Bucură-te, tronul Domnului!

Bucură-te, Maica vieţii noastre!

Irmosul:

Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că aveai să Te naști din

Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut.

Slavă puterii Tale, Doamne. (de două ori)

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o părăsi, Drepte

Judecătorule; chiar dacă am păcătuit nu doar ca un om, ci mai mult decât toţi

oamenii, Iubitorule de oameni, dar ai putere, ca un Domn al tuturor, a ierta

păcatele.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Se apropie, suflete, sfârşitul, se apropie şi nu te îngrijești, nu te pregăteşti;

vremea se scurtează, deșteaptă-te; aproape, lângă uși, este Judecătorul; ca un

vis, ca o floare trece vremea vieţii. Pentru ce în deșert ne tulburăm?

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Deșteaptă-te, o, suflete al meu! Ia seama la faptele tale pe care le-ai făcut, şi

adu-le la vedere; varsă picături de lacrimi; spune cu îndrăzneală lui Hristos

faptele şi cugetele tale şi te îndreptează.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

N-a fost în viaţă păcat, nici fărădelege, nici răutate, pe care să nu le fi săvârşit

eu, Mântuitorule, cu mintea şi cu cuvântul, cu voința şi cu gândul, cu ştiinţa şi

cu fapta păcătuind, ca nimeni altul nici odinioară.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

De acesta am fost judecat, de acesta am fost osândit, eu, ticălosul, adică de

cugetul meu, faţă de care în lume nimic nu este mai puternic; Judecătorule,

Mântuitorule şi Cunoscătorul meu, cruță-mă, izbăvește-mă şi mă mântuieşte

pe mine, robul Tău.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Scara pe care a văzut-o de demult marele între patriarhi, suflete al meu, este

arătarea sporirii prin lucrare şi a înălțării prin cunoaștere; deci, de voiești să

viețuiești în lucrare, cunoștință şi vedere duhovnicească, înnoiește-te.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Arșița zilei a răbdat-o patriarhul Iacob pentru lipsă şi frigul nopții l-a suferit,

făcând câștig, în toate zilele păstorind, trudindu-se şi slujind, ca să-şi ia

amândouă femeile.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Prin cele două femei, înțelege fapta şi cunoașterea cea din vedere

duhovnicească; prin Lia, fapta, ca una ce a fost cu mulţi copii; iar prin Rahila,

cunoașterea, ca una pentru care s-a făcut multă osteneală. Că fără de osteneli,

nici fapta, nici vederea nu se vor săvârși, suflete.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nedespărțită în fiinţă, neamestecată în Fețe, Te teologhisesc pe Tine,

Dumnezeire una în Treime, Ceea ce ești întocmai cu împărăţia şi întocmai cu

tronul; strigând Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit în cele de sus.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Şi ai născut, şi eşti fecioară, şi ai rămas întru amândouă, cu firea, Fecioară. Cel

ce S-a născut înnoiește legile firii, iar pântecele a născut fără să simtă dureri.

Unde Dumnezeu voiește, se biruiește rânduiala firii; că El face câte voiește.

Irmosul:

Auzit-a prorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că aveai să Te naști din

Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut.

Slavă puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a

Irmosul:

Dis-de-dimineață, Iubitorule de oameni, mă rog, luminează-mă şi mă îndreaptă

la poruncile Tale, şi mă învață, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori)

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

În noapte viaţa mi-am petrecut-o pururi, că întuneric s-a făcut mie şi negură

adâncă noaptea păcatului; ci ca pe un fiu al zilei arată-mă pe mine,

Mântuitorule.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Lui Ruben asemănându-mă eu, ticălosul, făcut-am sfat necuvios şi călcător de

lege asupra lui Dumnezeu Celui preaînalt, întinându-mi patul meu, precum

acela pe al tatălui său.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Mărturisesc Ţie, Hristoase, Împărate: păcătuit-am, păcătuit-am, ca mai înainte

fraţii lui Iosif, vânzând rodul curăţiei şi al înţelepciunii.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

De cei de un sânge a fost dat, a fost vândut în robie dulcele suflet, cel drept,

spre închipuirea Domnului; iar tu, suflete, cu totul te-ai vândut răutăţilor tale.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Lui Iosif celui drept şi minţii lui celei curate urmează, ticăloase şi neiscusite

suflete, şi nu te desfrâna cu pornirile cele nebunești, făcând fărădelege pururi.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Deşi s-a sălăşluit în groapă oarecând Iosif, Stăpâne Doamne, dar spre

închipuirea îngropării şi a Învierii Tale a fost aceasta; iar eu ce-Ţi voi aduce Ţie

în acest chip vreodată?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Tine, Treime, Te slăvim, pe Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Părinte,

Fiule şi Duhule, Fiinţă neîmpărțită, Unime, Căreia pururi ne închinăm.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Din tine S-a îmbrăcat întru a mea frământătură Dumnezeu, Cel ce a zidit

veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti neîntinată şi nu ştii de bărbat, şi a unit

cu Sine firea omenească.

Irmosul:

Dis-de-dimineață, Iubitorule de oameni, mă rog, luminează-mă şi mă îndreaptă

la poruncile Tale, şi mă învață, Mântuitorule să fac voia Ta.

Cântarea a 6-a

Irmosul:

Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul

cel mai de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea.(de două ori)

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Lacrimi din ochii mei, Mântuitorule, şi suspine din adânc curat Îți aduc, strigând

Ţie din inimă: Dumnezeule, păcătuit-am Ţie, milostivește-Te spre mine.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Înstrăinatu-te-ai, suflete, de Domnul Tău, ca Datan şi ca Aviron; dar din toată

inima strigă: Iartă-mă!, ca să nu te împresoare prăpastia pământului.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Ca o junincă sălbatică, te-ai asemănat, suflete, lui Efrem; ca o căprioară,

păzeşte-ţi viaţa de curse, întraripându-te cu lucrarea, cu gândirea şi cu vederea

duhovnicească.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Mâna lui Moise ne va face să credem, suflete, cum că Dumnezeu poate să

albească şi să curețe viaţa cea leproasă; nu te deznădăjdui, dar, cu toate că eşti

lepros.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

„Treime sunt neamestecată, nedespărțită; despărțită după Fețe, şi Unime sunt

din Fire unită“, zice Tatăl, şi Fiul, şi dumnezeiescul Duh.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Pântecele tău ne-a născut nouă pe Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci, ca pe

un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca, prin rugăciunile

tale, să ne îndreptăm.

Irmosul:

Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul

cel mai de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea.

Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește!

CONDACUL, glasul al 6-lea:

Alcătuire a Sfântului Roman Melodul

Suflete al meu, suflete al meu, scoală-te! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie

şi te vei tulbura. Deșteaptă-te, dar, ca să se milostivească spre tine Hristos

Dumnezeu, Cel ce pretutindeni este şi toate le plinește.

Cântarea a 7-a

Irmosul:

Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit,

nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; dar nu ne părăsi pe noi până în

sfârşit, Dumnezeul părinţilor. (de două ori)

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Păcătuit-am, greşit-am şi am călcat porunca Ta; că întru păcate am fost zămislit

şi am adăugat rănilor mele rană. Dar Tu mă miluieşte, ca un Îndurător,

Dumnezeul părinţilor.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Cele ascunse ale inimii mele le-am mărturisit Ţie, Judecătorul meu. Vezi

smerenia mea, vezi şi necazul meu şi ia aminte acum la judecata mea; şi Tu mă

miluieşte, ca un Îndurător, Dumnezeul părinţilor.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Saul, oarecând, dacă a pierdut asinele tatălui său, suflete, degrabă a aflat în

schimb împărăția; dar păzeşte-te să nu greșești, alegând mai degrabă poftele

tale cele dobitocești, decât împărăţia lui Hristos.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

David, dumnezeiescul părinte, de a şi greşit oarecând îndoit, suflete al meu, cu

săgeata desfrâului săgetându-se şi cu sulița robindu-se pentru pedeapsa

uciderii; dar tu cu mai grele lucruri bolești, din pornirile cele de voia ta.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat desfrâul

cu uciderea; dar, îndată, îndoită pocăință a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene

lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

David oarecând a însemnat cântarea, scriind-o ca într-o icoană, prin care îşi

mustra fapta săvârșită, strigând: Miluieşte-mă, că Ţie unuia am greşit,

Dumnezeului tuturor; Însuţi mă curăţeşte!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Treime neamestecată, nedespărțită, de o fiinţă şi o fire; Lumini şi Lumină, şi

trei sfinte şi Unul sfânt, este lăudat Dumnezeu-Treimea. Deci, laudă şi slăveşte,

suflete, Viaţă şi Vieți, pe Dumnezeul tuturor.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Te lăudăm, te binecuvântăm și ne închinăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, că ai

născut pe Unul din Treimea cea nedespărțită, pe Fiul şi Dumnezeu; şi tu însăți

ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cereşti.

Irmosul:

Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit,

nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; dar nu ne părăsi pe noi până în

sfârşit, Dumnezeul părinţilor.

Cântarea a 8-a

Irmosul:

Pe Cel pe Care-L slăvesc oştile cereşti şi de Care se cutremură Heruvimii şi

Serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălțați

întru toţi vecii. (de două ori)

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Miluieşte-mă pe mine, cel ce am păcătuit, Mântuitorule; ridică-mi mintea mea

spre întoarcere. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc; miluieşte-mă pe

mine, cel ce strig: Greşit-am Ţie, mântuieşte-mă; nelegiuit-am, miluieşte-mă.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Ilie, cel ce a fost purtat în car, suindu-se în carul virtuților, s-a înălţat ca spre

ceruri oarecând, mai presus de cele pământeşti; deci la suirea acestuia cugetă,

suflete al meu.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Elisei, luând oarecând cojocul lui Ilie, a primit de la Domnul har îndoit; iar tu, o

suflete al meu, de acest har nu te-ai împărtășit, pentru neînfrânare.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Curgerea Iordanului, oarecând, a stat de o parte şi de alta, prin lovirea cu

cojocul lui Ilie de către Elisei; iar tu, o, suflete al meu, acestui dar nu te-ai

învrednicit, din pricina neînfrânării.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Sunamiteanca, oarecând, a primit pe cel drept cu gând bun; iar tu, o, suflete, n-

ai adus în casa ta nici străin, nici călător. Pentru aceasta, tu vei fi lepădat afară

din cămară, tânguindu-te.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.

Minţii celei întinate a lui Ghiezi pururea te-ai asemănat, ticăloase suflete; a

cărui iubire de argint leapăd-o măcar la bătrânețe. Fugi de focul gheenei,

depărtându-te de răutățile tale.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Părinte fără de început, Fiule cel împreună fără de început, Mângâietorule cel

bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvântul, Cuvinte al

Tatălui Celui fără de început, Duhule cel viu şi făcător; Treime-Unime,

miluieşte-mă.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Ca din porfiră s-a ţesut trupul lui Emanuel înăuntru în pântecele tău,

Preacurată, ceea ce eşti porfiră înțelegătoare; pentru aceasta, Născătoare de

Dumnezeu, cu adevărat pe tine te cinstim.

Irmosul:

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi

preaînălţându-L întru toţi vecii.

Pe Cel pe Care-L slăvesc oştile cereşti şi de Care se cutremură Heruvimii şi

Serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălțați

întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmosul:

Naşterea din zămislire fără de sămânţă este netâlcuită; Rodul Maicii celei fără

de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru

aceasta, pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu

dreaptă credinţă te mărim. (de două ori)

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul bolește; cuvântul a slăbit, viaţa s-a

omorât, sfârşitul este lângă uși. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face

când va veni Judecătorul să cerceteze faptele tale?

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Adusu-ţi-am aminte, suflete, de la Moise facerea lumii şi toată Scriptura cea

așezată de acela; care îţi spune ţie despre cei drepţi şi despre cei nedrepți;

dintre care celor de al doilea, adică celor nedrepți, ai urmat, o, suflete,

păcătuind lui Dumnezeu, iar nu celor dintâi.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Legea a slăbit, Evanghelia nu lucrează, şi toată Scriptura în tine nu este luată în

seamă; prorocii au slăbit, şi tot cuvântul Celui Drept. Şi rănile tale, o, suflete al

meu, s-au înmulțit, nefiind doctor care să te vindece.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Pildele Scripturii celei noi ţi le aduc ţie, ca să te ducă pe tine, suflete, spre

umilinţă; râvnește, așadar, drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă, şi înduplecă pe

Hristos prin rugăciunile tale, prin post, prin curăție şi prin smerenie.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Hristos S-a făcut Prunc, asemenea mie făcându-Se după trup, şi toate, câte

sunt ale firii, cu voia le-a săvârşit, afară de păcat, arătându-ţi ţie, o, suflete,

pilda şi chipul smereniei Sale.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Hristos S-a făcut om, chemând la pocăință pe tâlhari şi pe desfrânate. Suflete,

pocăieşte-te, că s-a deschis uşa Împărăţiei acum, iar fariseii şi vameșii şi

desfrânații merg mai înainte, pocăindu-se.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Hristos pe magi i-a mântuit, pe păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor a făcut-o

mucenici, pe bătrânul l-a slăvit, şi pe văduva cea bătrână; cărora n-ai râvnit,

suflete, nici faptelor, nici vieţii; dar vai ţie, când vei fi judecat!

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Postind Domnul patruzeci de zile în pustiu, mai pe urmă a flămânzit, arătând

firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi; de va năvăli asupra ta vrăjmașul

alungă-l, prin rugăciuni şi prin postire, departe de la picioarele tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Tatăl să-L lăudăm, pe Fiul să-L preaînălţăm, dumnezeiescului Duh cu

credinţă să ne închinăm, Treimii nedespărțite, Unimii după fiinţă, ca Uneia ce

este Lumină şi Lumini, Viaţă şi Vieți, făcătoare de viaţă şi luminătoare a

marginilor lumii.

Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că în tine aceasta

cu credinţă împărățind, în tine se şi întăreşte şi, prin tine biruind, înfrânge

toată încercarea, robește pe vrăjmaşi şi îndreptează pe supușii ei.

Stih: Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Andrei cinstite şi Părinte de trei ori fericite, păstorul Cretei, nu înceta rugându-

te pentru cei ce te laudă ca să fie păziţi de toată mânia, necazul şi stricăciunea;

şi să fim izbăviți de greşeli, noi, cei ce pururi cinstim pomenirea ta cu credință.

Irmosul:

Naşterea cea din zămislire fără de sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii celei

fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru

aceasta, pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu

dreaptă credinţă te mărim.