În Vinerea săptămânii celei luminate, prăznuim înnoirea Bisericii Preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, care se numeşte izvor de viață dătător. Încă facem pomenirea şi minunilor celor mari şi mai presus de fire ce s-au făcut întru acea Biserică de Maica lui Dumnezeu. Această Biserică mai întâi o a ridicat marele împărat Leon, ce se numeşte şi Marchelie, în anul de la naşterea lui Hristos patru sute cincizeci şi patru. Că acesta fiind om bun şi smerit şi pentru milostivirea ce avea mai-nainte până a nu se sui pe scaunul împărăţiei, umblând pe lângă acel loc, a aflat pe un om orb rătăcind. Şi luându-l pe el de mână, îl povăţuia. Şi ajungând el acolo aproape unde era izvorul acesta, s-a făcut sete orbului şi se ruga lui Leon, ca să-i stingă acea sete cu apă. Acesta mergând înlăuntrul pădurii aceleia, care era plină de copaci deşi şi de alte saduri de mai multe feluri, căuta apă şi neaflând, s-a întors înapoi trist. Şi întorcându-se a auzit glas de sus zicându-i : Nu trebuia, Leone, să te fi ostenit, căci apa este aproape. Deci, întorcându-se iarăşi să caute şi ostenindu-se mult şi neaflând, iarăşi s-a făcut glas ca şi întâi şi i-a zis lui : Împărate Leone, intră în partea cea mai dinlăuntru a acestei păduri dese, că vei afla un loc şi ia dintr-însul cu mâinile tale apă tulbure şi stinge setea orbului şi să ungi cu tină şi ochii lui cei întunecaţi şi îndată vei cunoaşte cine sunt eu, că de multă vreme locuiesc în locul acesta. Deci Leon a făcut precum i-a poruncit lui glasul acela şi îndată a văzut orbul. Şi după proorocia Maicii lui Dumnezeu, peste puţină vreme a stătut Leon împărat. Şi a zidit acolo la acel izvor, el întâi, Biserică cu cheltuiala sa, precum se vede astăzi. Şi deoarece se făceau prea-multe minuni în toate zilele întru acea Biserică, după mulţi ani împăratul Iustinian cel mare, căzând în boala opririi udului, şi pătimind rău de acea boală, a dobândit acolo tămăduirea sa. Şi vrând să aducă mulţumire Maicii Cuvântului a zidit acea Biserică din nou şi a făcut-o mai mare şi mai frumoasă. Dar şi aceasta dărâmându-se de multe cutremure, mai pe urmă împăratul Vasilie Machedon şi fiul său Leon înţeleptul, o a zidit şi o a dres iarăşi. Pe vremea lor această fântână făcea şi mai multe minuni că bubele cele umflate şi opririle udului şi oftica şi alte boli nenumărate a vindecat; şi bubele cele roşii ce le zic carchin sau brâncă şi multe feluri de curgeri de sânge la împărătese şi la alte femei şi feluri de friguri de a treia zi şi de a patra zi şi alte bube cu puroi şi furnicei şi sterpiciuni a dezlegat. Prin Darul izvorului acestuia şi împăratul Constantin Porfirogenitul s-a născut din împărăteasa Zoi. A înviat acest izvor şi pe un mort care era din Tesalia încă mergând acela la acel izvor, a murit pe cale şi când era să moară şi era să-i iasă sufletul, s-a rugat corăbierilor să-l ducă acolo la Biserica izvorului şi să toarne trei ciuturi de apă dintru acel izvor peste dânsul, când vor vrea să-l îngroape; şi a făcut corăbierii aşa şi după ce au turnat apa, a înviat mortul. Iar după mulţi ani, când era să cadă acea Biserică mare, s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu şi o a ţinut până ce s-a strecurat poporul de a ieşit afară. Feluri de draci apa aceea a gonit de acolo şi pe mulţi legaţi din temniţă i-a dezlegat şi pe împăratul Leon cel înţelept de piatră l-a vindecat şi femeii lui, Teofana, nişte friguri foarte cumplite le-a stins; şi pe fratele său Ştefan Patriarhul l-a scăpat de oftică. Şi lui Ioan Patriarhul Ierusalimului i-a vindecat auzul ce se stricase. Vindecat-a şi pe Tarasie Patriciul de nişte friguri foarte cumplite. Şi pe mama lui, Magistrisa, şi pe feciorul lui Stelian l-a vindecat de oprirea udului şi pe oarecare femeie anume Shizina o a izbăvit de boala de pântece. Şi împăratul Roman, care era din Lacapa, s-a vindecat de încuierea stomacului, tot cu acea apă; asemenea şi împărăteasa lui. În Haldeea pe monahul Perperin şi pe ucenicul lui i-a vindecat Maica lui Dumnezeu prin chemare; asemenea şi pe monahul Matei şi Meletie care erau pârâţi la împăratul. Şi patricii şi protospătarii şi alţii nenumăraţi, a căror nume cine-i va mai putea spune ! Alătură-se încă şi vindecarea ce s-a făcut la un Ishiot şi la un Ştefan. Şi ce limbă va putea spune, câte minuni a făcut şi face acea apă până astăzi ! Mai mult decât picăturile ploii şi decât stelele şi decât frunzele mulţime de minuni, care şi noi în vremile noastre am văzut; că, cangrene şi otrăvile cele aducătoare de moarte şi negi şi brânca şi leprele şi gubăviile, mai presus de fire le-a vindecat, şi alte umflături a vindecat şi durerile ochilor şi albeţele şi curgerile lacrimilor; încă şi boala de idropică a unui Ioan Varag, şi pe alt Varag l-a vindecat de nişte furnicei cumpliţi şi pe un Marcu ieromonahul de o umflătură ce se ivise în obraz şi pe o jupâneasă ce zăcuse cincisprezece ani o a sculat. Între acestea şi pe un monah Macarie l-a vindecat de piatră; altele multe, pe care a le spune cu cuvântul nu este cu putinţă, care a făcut şi face şi niciodată nu încetează. 

Pentru rugăciunile Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi, Amin.