Înainte prăznuirea Botezului Domnului. Întru această zi învătătură înainte de Botezul Domnului

Să aveți știre, fraților, că astăzi este postul cel dinaintea Botezului Domnului, să vă adunați, drept aceea, în Biserică, pentru slavoslovia ceasurilor împărătești, ca o intrare în lumina praznicului.

Cunoscut vă este, fraților, ca la vârsta de 30 de ani de viață tăinuită, sfințită prin munca mâinilor sale și prin ascultare, Domnul Iisus vine și se descopere lumii la Iordan, primind Botezul Sfântului Ioan Proorocul. Și sunt două darurile pe care ni le face Domnul, oamenilor și lumii, la botezul Său: pe de o parte, un dar de curățire, de spălare, de ispășire, de pocăință pentru toate păcatele lumii; iar, pe de altă parte, un dar de împărtășire din lumină și din sfințenia Duhului Sfânt. În scurt, un dar de smerenie și de ispășire, pe de o parte, și un dar de preamărire și de ridicare a firii noastre la lumină și la sfințenie, pe de altă parte.

Și, într-adevăr, pe de o parte, Hristos Domnul se smerește la Iordan, că ia asupra Lui păcatele lumii întregi și ale fiecăruia din noi în parte, și le ispășește prin însuși faptul că se smerește și primește botezul păcătoșilor, El Care este fără de păcate. Dar, pe de altă parte, Hristos Domnul e preamărit la Iordan, pentru că, atunci când se deschid cerurile, descoperim că Domnul Hristos e Dumnezeu-Fiul, Cel venit în trup omenesc, plin de har și de adevăr, că El necontenit împarte har și adevăr celor ce cred într-Însul, și că, astfel, El înnoiește, preamărește și ridică necontenit firea noastră la lumină și la sfințenia ei cea dintâi.

Cu adevărat, praznic al mântuirii noastre este praznicul de astăzi. E ca o chemare a Duhului Sfânt, să ne curățim de păcate și, totodată, o chemare să ne ridicăm și să slujim pe Dumnezeu și pe oameni, în credința și pe urmele Domnului nostru Hristos. Înlăuntrul nostru s-a născut, ca o lumină, dorința și căutarea de a crede și de a urma pe Domnul.

Drept aceea, și noi, fraților, având un Stăpân milostiv ca Acesta, să nu ne lenevim, ci în toate zilele să ne rugăm Lui, pentru toate păcatele cele ce le-am făcut, unele cu beții și cu minciuni, altele cu lăcomii și cu hoții, că pentru toate acestea avem a răspunde înaintea lui Dumnezeu, la înfricoșata Judecată a lui Hristos; și robul și cel slobod, și bogatul și săracul, că acolo nu este judecată după miță, nici după față. Nimeni nu poate să ajute altuia, nici tatăl pe fiu, nici maică pe fiică, nici frate pe frate, nici slugă pe stăpân. Ci, pe fiecare faptele sale ori îl vor îndrepta, ori îl vor osândi. Drept aceea, fraților, să nu tăinuim păcatele noastre, ci, mărturisindu-ne duhovniceștilor părinți, să ne pocăim de ele prin curată mărturisire. Ce de le vom tăinui pe ele aici, apoi bucurie mare facem vrăjmașului, iar de le vom mărturisi, apoi plâns facem vrăjmașului, iar lui Dumnezeu, bucurie. Că mai multă bucurie se face în ceruri, zice Domnul, pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți, care n-au nevoie de pocăință. De ce, dar, fraților, nu voim noi să ne pocăim când vreodată cădem în vreun păcat, ci și până la moarte petrecem într-însul, ba și alte păcate încă mai adăugăm? Dar noi, dimpotrivă, să lepădăm păcatele și să ne curățim de ele, mărturisindu-le, strigând lui Dumnezeu și zicând: “Stăpâne, greșit-am la cer și înaintea Ta și nu suntem vrednici a ne numi fii ai Tăi, ci să ne faci pe noi, ca pe unul din argații Tăi, și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertam pe cei ce ne-au greșit nouă.”

Și să nu se îndoiască nimeni din noi de adevărul că ne vom scula din morți și vom răspunde pentru faptele noastre. De vreme ce, ne vom scula toți, fraților, și vom răspunde pentru fapte, pentru gânduri și cuvinte. Că pentru aceasta a venit la noi Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile neprietenului și ne-a arătat nouă calea mântuirii, prin pocăință, și a stricat moartea cu a Să moarte și pururea ne cheamă pe noi, prin Sfintele Scripturi, întru Împărăția Sa. Să nu ne lepădăm, dar de El pentru puțină poftă, pentru că va veni iarăși din cer, întru slava Sa, ca să judece viii și morții și să răsplătească fiecăruia după faptele sale. Să credem, dar, că nu târziu va veni. Că despre ziua aceea Domnul Dumnezeu a hotărât, zicând: “Nimeni nu-L știe pe El când va veni, nici îngerii din cer, ci numai Tatăl singur.” Drept aceea a zis: “Totdeauna lucrând binele, gata să fiți spre răspunsul și întâmpinarea Lui, ca să puteți scăpa în ziua cea rea și să stați înaintea Fiului lui Dumnezeu, nerușinați, slăvind pe Preasfânta Treime, pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea.