Mulțumesc Ție că Te-ai făcut un singur duh cu mine, 
neamestecat, neschimbat, fără de schimbare, Dumnezeu mai presus de toate 
Și Însuți Tu Te-ai făcut tuturor toate pentru mine, 
Hrană negrăită și necheltuită, 
vărsându-Se veșnic pe buzele sufletului meu 
și izvorând în izvorul inimii mele, 
haină fulgerând și arzând pe demoni, 
curățire care prin nestricăcioase și sfinte lacrimi 
mă speli pe mine, 
a Căruia venire se dăruiește 
celor cărora li Te arăți.

Îți mulțumesc Ție că îmi ești lumină neînserată 
și soare neapus, 
neavând unde să Te ascunzi, Tu, Cel ce umpli de slava Ta toate. 
Căci niciodată nu Te-ai ascuns de cineva, 
Ci noi pururea ne ascundem de Tine, nevoind să venim la Tine. 
Căci unde Te vei și ascunde Cel ce nu ai nicăieri loc de odihnă? 
Sau pentru ce Te-ai ascunde, Tu, Cel ce niciodată nu Te-ai scârbit de cineva, 
nici nu Te-ai întors de la cineva?

Acum, așadar, sălășluiește Stăpâne întru mine și locuiește și rămâi neîncetat, nedespărțit, până la sfârșit întru mine, robul Tău, ca și eu să mă aflu la ieșirea mea și după ieșirea mea, întru Tine, Bunule, și să împărățesc împreună cu Tine, Dumnezeu, Cel mai presus de toate!