O, Preacurată, ceea ce porți cununa tuturor binecuvântărilor cerești, Oglinda întru care ochii îngerești contemplă cu uimire slava cea neapusă a Treimii, Hotarul netrecut al înțelepciunii, Vasul întru care s-au gătit râuri de minuni, Acoperământul rugăciunii nebiruite de furtuna ispitelor, către Tine întindem gândul nostru cel neputincios, voind a cuprinde între hotarele minții noastre nepricepute frumusețea Ta netâlcuită nici de îngeri. Din rânduială dumnezeiască fost-a trimis prea minunatul Arhanghel Gavriil către ucenicul cel ce se osârduia la rugăciune, ca din mâini îngerești să primească testamentul laudelor Tale. Prin îngerul cel binevestitor a strălucit în lume lauda Ta cea mai presus de minte omenească care îndulcește și auzul inimilor noastre.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim și să Te mărim pe Tine, ceea ce ești Înălțime neajunsă a fecioriei și Potir al sfințeniei neapropiate tuturor Sfinților lui Hristos. Bucură-Te, Veselia fecioarelor și Trâmbița Cea înțelegătoare Ce cheamă pe toți pe muntele slavei spre a auzi glasul cel dulce al chemării Tatălui întru acoperământul aripilor Duhului ce înalță gândul nostru către Hristos. Vrednică ești cu adevărat de toată lauda lumii, însă nevrednicia noastră nu poate să Te cânte pe Tine după măsura desăvârșirii Tale.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim și să Te mărim pe Tine, ceea ce ești Pacea Ce potolește valurile necazurilor noastre și ne întraripează mintea spre suișul duhovnicesc. Bucură-Te, că ești Vistierie a darurilor lui Hristos Ce se revarsă prin mila Sa și asupra nevredniciei noastre, Comoara Cea nesecată a înțelepciunii dumnezeiești. Vrednică ești a purta toate cununile laudelor serafimilor și a primi glasurile heruvimilor ca mulțumire căci ai purtat în pântecele Tău pe Cel Ce șade pe scaun prea-înalt. Primește cu îngăduință neputința noastră de a lăuda după datorie înălțimea slavei Tale.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim și să Te mărim pe Tine, ceea ce ești Carte a rugăciunii întru care se scriu cererile credincioșilor spre înfățișare Cuvântului. Bucură-Te, Brațul milei dumnezeiești prin care ni se dau nouă, nevrednicilor, darurile cele preaslăvite ale Duhului, Privighetoare a înălțimilor dumnezeiești neapropiate nici serafimilor. Vrednică ești de toată buna viersuire a Arhanghelilor, însă primește ca un gângurit de prunci întru cele duhovnicești și lauda noastră. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim și să Te mărim pe Tine, ceea ce ești Scaunul Cel Preaînalt al Cuvântului împodobit cu toate pietrele strălucitoare ale virtuților. Bucură-Te, Raiule al slavei întru Care se odihnesc miresmele tuturor cântărilor îngerești ce laudă adâncimea nemăsurată a desăvârșirii Tale. Vrednică ești a primi stâlpările de gând ale Domniilor, ca Una Ce stăpânești marginile lumii cu toiagul rugăciunii, însă nu zdrobi neputincioasele noastre cuvinte, ci ne întinde mână de ajutor întru necazuri.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim și să Te mărim pe Tine, ceea ce ești Maica Cea mult milostivă a cetelor creștinești, primind în brațele rugăciunii Tale pe toți cei triști și lepădați și dobândind iertare pentru toți cei împovărați de păcate. Bucură-Te, Izvorul mângâierii noastre, ce cu rugăciunile Tale îndulcești neputințele noastre și reverși din destul mirul darurilor dumnezeiești. Vrednică ești de toată podoaba cântărilor Stăpâniilor, însă nu uita și florile cele smerite ale laudelor noastre. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim și să Te mărim pe Tine, ceea ce ești Doamna Stăpâniilor și Lumina înțelepciunii heruvimilor, arătându-te ca O icoană prea minunată a darurilor Treimii. Bucură-Te, că cu sfatul Vieții trimiți în ajutorul nostru cete de îngeri ca să ne apere pe calea mântuirii de toată năvala potrivnicilor noștri nevăzuți. Vrednică ești a primi slujirea smerită a cetelor îngerești, ca Una Ce firea femeiască cea smerită ai ridicat-o la înălțime neajunsă nici de mintea serafimilor. Nu ne uita nici pe noi, cei ce cu cântări de laudă prăznuim mai înainte Adormirea Ta cea preacinstită.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim și să Te mărim pe Tine, ceea ce ești Bucuria îngerilor și Nădejdea mântuirii oamenilor, Podul suirii noastre către Dumnezeu. Bucură-Te, Imnul cel preaslăvit al doririi serafimilor și Lauda ce îndulcește inimile muritorilor, Icoana cea neapropiată a frumuseții fecioriei. Vrednică ești de ale îngerilor cunune de laudă, însă nu-ți întoarce prea milostivă fața Ta nici dinspre glasul gândurilor noastre smerite.

O, Preacurată, Preabinecuvântată, maica Dumnezeului nostru primește aceste nevrednice cântări de laudă aduse din prisosul inimii și adapă inima noastră otrăvită de amărăciunea patimilor cu dulceața cântărilor Tale îngerești, ca să aducem veșnică mulțumire și laudă Treimii Celei de viață Făcătoare, Care a binevoit să ne strălucească nouă prin Tine mulțimea darurilor Sale, căci Aceleia I Se cuvine slavă și cinste totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.