“Dumnezeule Nemărginit, Stăpânul timpului şi al veşniciei, vin înaintea Ta în cea din urmă zi a anului acestuia. Cât de mare a fost bunătatea Ta şi cât de multe au fost binefacerile cu care m-ai copleşit în anul acesta!

De la Tine am primit viaţa şi sănătatea; Tu ai dat rod câmpiilor, mi-ai dăruit cele trebuincioase, şi de câte nenorociri m-ai păzit!
Şi dacă ai îngăduit să mi se întâmple ceva rău, tot spre binele meu ai rânduit aceasta, pentru ca, dacă nu Te iubesc când îmi faci bine, să-mi aduc aminte de Tine măcar când mă pedepseşti. Şi totuşi cât de nerecunoscător Ți-am fost, câte păcate am săvârşit, cât de puţin m-am gândit la Tine!
Pătruns acum de gânduri mai bune, iată-mă îngenuncheat înaintea Tronului Tău.

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru binele pe care mi l-ai dăruit; îţi mulţumesc pentru toate darurile iubirii Tale şi chem toată curtea cerească a îngerilor ca să-ţi mulţumească, deoarece mare a fost bunătatea Ta faţă de mine!

Îţi cer iertare, Doamne, pentru toată nerecunoştinţa mea, Îţi cer iertare pentru că nu am împlinit legea Ta, Îţi cer iertate pentru că de atâtea ori am păcătuit şi astfel am răsplătit cu răutate şi nerecunoştinţă milostivirea Ta!

Hotărârea mea bună din aceste clipe, de a nu Te mai supăra pe viitor şi de a-ţi arăta mai multă recunoştinţă, să îmblânzească, Doamne, mânia ta, cea cu dreptate pornită asupra mea, şi dăruiește-mi iertare pentru ca să o pot lua de la început!
Părinte ceresc, Te rog, primește-l pe fiul cel rătăcit care acum îţi cere iertare pentru greşeli; întoarce faţa Ta către un păcătos care se căieşte şi întăreşte-i făgăduinţa de a Te iubi cu statornicie aici pe pământ, ca să se bucure pe veci de vederea strălucirii Tale dumnezeieşti.

Primeşte dorinţa mea de a Te iubi mai mult şi de a îndeplini cu credincioșie voinţa Ta în tot timpul vieţii pe care vei binevoi să mi-l mai dai.
Amin.”