Această Marie, numită Magdalena, a fost ucenică și mironosiță a lui Hristos, cea dintâi și cea mai mare dintre toate ucenicele și purtătoarele de mir. Era din Galilea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria, de unde și numele ei de Magdalena.

Fiind bântuită de patimi și de necurate duhuri, ea ducea o viață de desfrâu și de ticăloșie. Auzind, însă, de Hristos și de puterea propovăduirii Lui, cea aducătoare de mântuire, pentru tot neamul omenesc, în sufletul ei s-a născut, ca o flacără sfioasă nădejdea că va fi izbăvită de Iisus. Deci, mergând El, s-a învrednicit de milostivirea Lui și El a tămăduit-o de toată stricăciunea luminându-i cugetul cu lumina unei noi vieți, din dumnezeiască dragoste. Din clipa aceea, Măria s-a făcut ucenică și următoare a lui Hristos și, împreună cu alte sfinte femei, a slujit Domnul pe tot drumul greu al vieții Lui. O tradiție spune că Maria Magdalena ar fi păcătoasă, care a uns cu mir picioarele Domnului, în casa lui Simon Leprosul, și că era una și aceeași persoană cu Măria, sora lui Lazăr. În clipa cea mai grea, a răstignirii, când Apostolii erau departe, Măria a rămas lângă crucea Mântuitorului ei și al nostru. Iar atunci când Sfântul trup al Domnului a fost așezat în mormânt, Maria Magdalena l-a uns cu miresme, vărsând multe lacrimi. În sufletul ei ardea puternic dorința de a fi lângă Hristos, de a-I arăta, și după moarte, dragostea și recunoștința ei neclintită, împlinind toate datinile și rânduielile ce se făceau pe atunci morților. Cu nerăbdare a așteptat trecerea sâmbetei. Pentru multă ei credință, Măria Magdalena s-a învrednicit a fi cea dintâi, care a primit de la înger veste învierii Domnului. Și tot ea a fost cea dintâi ființă omenească, care L-a văzut pe Hristos, după dumnezeiasca Lui înviere din morți. Ea este cea dintâi vestitoare a învierii și cel dintâi martor al deplinei noastre mântuiri prin înviere.

După înălțarea la cer a Domnului, Măria Magdalena a pornit alături de Sfinții Apostoli în lupta plină de primejdii, pentru răspândirea credinței semănând în suflete cuvântul dumnezeiesc, pe care-l auzise din însăși gura lui Hristos. O tradiție ne spune că în apostoleasca ei strădanie, Magdalena ar fi ajuns până la Roma, unde l-ar fi luminat și pe împăratul Tiberiu despre Domnul Iisus, iar în drumul ei de întoarcere de la Roma s-ar fi oprit la Efes, slujind Sfântului Apostol Ioan, în ostenelile lui de răspânditor al cuvântului lui Dumnezeu. Și așa, nevoindu-se aici, a adormit în Domnul.