Mă închin, Doamne, tronului măreției Tale eu, care sunt pulbere și cenușă [Facerea 18, 27] și drojdia omenirii; Ție, Căruia

Îmi plec genunchii, Dumnezeule, înaintea măreției Tale și mă plec până la pământ înaintea Ta; căci fără să fi cerut

Sfântul Isaac Sirul, episcop de Ninive, a trăit în secolul al șaselea. El și fratele său au intrat în mănăstirea

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert

Minunatul Efrem a răsărit din pămîntul sirienilor. Și fapta bună din pruncie alegînd-o, se silea de-a pururea a fugi de

O, Maică Prealăudată, Cerească Împarateasă și Stăpână, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea Ce ai născut pe Cuvântul mai Sfânt decât