Sfântul Isaac Sirul, episcop de Ninive, a trăit în secolul al șaselea. El și fratele său au intrat în mănăstirea ascetului Matei lângă Ninive și au primit tunsoarea monahală. Învățătura sa, virtuțile și modul de viață ascetic au atras atenția fraților și aceștia i-au propus să conducă treburile mănăstirii. Sfântul Isaac nu voia o asemenea povară asupra lui, preferând să trăiască în singurătate, de aceea a părăsit mănăstirea pentru a viețui în pustiu.
Fratele său a insistat de mai multe ori pe lângă el să se întoarcă la mănăstire dar nu a acceptat. Cu toate acestea, când renumele sfințeniei vieții sale s-a răspândit, a fost făcut Episcop de Ninive. Văzând cruzimea și neascultarea locuitorilor cetății, sfântul a simțit că era peste puterile lui să le fie conducător și cu atât mai mult plângea de dorul singurătății. Odată, doi creștini au venit la el, cerându-i să le judece o pricină. Unul confirma că datora bani celuilalt, dar cerea să i se mai dea puțin răgaz. Cel care îl împrumutase îl amenința că îl va duce la judecată pentru a-l forța să plătească. Sfântul Isaac, cu un citat din Evanghelie, îi ceru să fie milos și să îi mai lase datornicului ceva timp până să plătească. Omul îi spuse : “Mai lasă-mă cu Evanghelia ta!”. Sfântul Isaac îi răspunse : “Dacă nu te supui poruncilor Domnului din Evanghelie, ce mai vrei de la mine?” După numai cinci luni ca Episcop, Sfântul Isaac s-a retras din funcție și a plecat în munți să trăiască împreună cu pustnicii. Mai târziu, s-a dus la mănăstirea din Rabban Shabur, unde a trăit până la moarte, ajungând la un înalt nivel de desăvârșire spirituală.
De la începutul secolului al optulea și până la începutul secolului al optsprezecelea, în Europa nu s-a știut nimic despre Sfântul Isaac Sirul, cu excepția numelui său și a lucrărilor sale.
Abia în 1719 o biografie a sfântului a fost publicată la Roma, alcătuită de un autor arab anonim. În 1896, mai multe informații despre Sfântul Isaac au fost date la iveală. Învățatul soteriolog francez, abatele Chabot, a publicat mai multe lucrări din secolul al optulea despre istoria Siriei scrise de Iezudena, episcop de Barsa, unde a fost găsită istoria Sfântului Isaac Sirul.