Era o vreme ploioasă şi rece. La colţul unei străzi, în mulţimea grăbită, un domn bine îmbrăcat urmărea din ochi pe un copil sărman, așijderea privea și el, cu milă, la un cerşetor orb cu mâna întinsă la trecători.

Copilul îşi scotoci buzunarul şi scoase repede un ban, pe care îl dădu în ascuns cerşetorului.

Domnul bine îmbrăcat se opri.

Copilul după puțin timp scotoci iarăşi săracul său buzunar şi furişându-se printre trecători, mai dădu un ban cerşetorului.

Pe urmă făcu o mişcare din mâini şi din umeri, ca şi cum ar fi vrut să zică:

“De-acuş nu mai am nici un ban…” – şi vru să plece.

Dar domnul care-l urmărea, îl opri şi-i spuse:

• “De ce ţi-ai dat amândoi gologanii?”

Copilul, naiv îi răspunse:

• “Pentru hainele mele ! ”
• “Cum aşa?” îl întrebă domnul mirat.

Copilul zise:

• “Sora mea Ileana mi-a spus : “Cei săraci sunt servitorii lui Dumnezeu şi dacă le dăm cu dragoste bani ,ei se duc la Dumnezeu şi le spun de ce avem nevoie. Şi eu am nevoie de un rând de haine. De aceea i-am dat bani.”

Cu ochii înrouraţi de lacrimi, domnul acela a zis copilului:

• “Este foarte adevărat ce ţi-a spus sora ta , Ileana!”

Domnul îl duse pe copil într-un magazin de haine și îi cumpără cu drag cele necesare !

 Dumnezeu are ochi care vad , are urechi care aud , are mâini care ajută !
Însă  toate sunt date nouă cu împrumut !!
Știm noi să le folosim ?
Dacă nu le folosim , harul le părăsește si ochii , inima mai ales , mâinile si toate se îmbolnăvesc și apoi mor...

Nu este o poveste !
E un mare adevăr !

 Aprinde candela inimii și simte ce vrea Dumnezeu să asculți azi sau să vezi !

Fii omul lui Dumnezeu și sluga Lui !!