Biserica Ortodoxă îi cinsteşte în mod special pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel rânduind o perioadă de pregătire duhovnicească care începe imediat după Duminica Tuturor Sfinţilor. Postul Sfinţilor Petru şi Pavel  amintește de pregătirea Sfinților Apostoli pentru primirea Duhului Sfânt la Cincizecime, dar și de râvna cu care ei au slujit Biserica, ducând cuvântul Evangheliei până la marginile lumii. 

Postul Sfinţilor Apostoli este legat în mod special de sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, prăznuită la 50 de zile de la Învierea Domnului, pentru că este o cinstire a Duhului Sfânt care s-a revărsat peste Sfinţii Apostoli. Apoi, este o pregătire şi o cerere ca darurile Sfântului Duh să se coboare şi peste creştinii de astăzi în Biserică. Tradiția care stă la baza acestui post se întemeiază pe cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile când se va lua mirele de la ei şi atunci vor posti în acele zile” (Marcu 2, 19-20). Deși acest text se referă la evenimentele dramatice din viața Mântuitorului: Răstignirea, Moartea și Îngroparea, totuși textul are rezonanță privitoare și la ce s-a întâmplat după Învierea Mântuitorului, când Domnul Hristos S-a înălțat la cer și le-a făgăduit Apostolilor Duhul Sfânt. Sfinții Apostoli au postit și înainte de Pogorârea Duhului Sfânt și după, când au început să propovăduiască Evanghelia mântuirii în toată lumea. Acest lucru este întărit de mărturia biblică, unde se spune că după Pogorârea Duhului Sfânt membrii primei comunități a Bisericii „stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”, apoi, în continuare, „şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii” (Fapte 2, 42, 46). Astăzi, această purtare a primilor creştini, nevoinţa de a se păstra curaţi pentru ca darurile Duhului Sfânt să nu se ia de la ei şi să rodească, este exprimată de prezenţa acestui post închinat Sfinţilor Apostoli. În vechime, acest post era numit şi postul Cincizecimii, pentru că aminteşte de darurile Duhului Sfânt revărsate în Biserică. Zilele în care Domnul Hristos a spus că nu va mai fi văzut cu ucenicii săi reprezintă perioada istorică a Bisericii, când Mântuitorul Hristos este înălţat de-a dreapta Tatălui. Teologia Ortodoxă învață că Hristos nu este absent din Biserică. El este Capul ei nevăzut, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, şi este prezent permanent prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi înţelegem că Mirele nu mai este prezent trupeşte, nu mai poate fi văzut cum a fost pe vremea Apostolilor, dar ne rugăm şi postim pentru ca Duhul să aducă o nouă prezenţă a lui Hristos, interioară și duhovnicească.

Dovezi istorice despre existența postului Sfinților Apostoli

Postul Sfinților Apostoli este o practică veche a Bisericii, care datează din epoca primară. Despre el au vorbit Sfinții Atanasie cel Mare, Ambrozie al Milanului și Leon cel Mare.

Atanasie cel Mare (373), trimițând o scrisoare împăratului Constantin cel Mare și expunând situația creștinilor persecutați de arieni,  spunea: „În timpul săptămânii de după Cincizecime, oamenii care posteau au ieșit în cimitir să se roage”. Ambrozie al Milanului (379) spunea: „Nu postim în timpul Cincizecimii, pentru că Domnul a fost prezent în mijlocul nostru în acele zile… prezența Lui a fost ca o mâncare hrănitoare pentru creștini. Așa și la Cincizecime, ne hrănim cu Domnul care este prezent în mijlocul nostru. În zilele care urmează după Înălțarea sa la cer, noi postim iarăși”. De asemenea, și Sfântul Leon cel Mare (461),  explica creștinilor: „După marea sărbătoare a ­Cinci­ze­cimii, postul este în mod special necesar să ne purificăm gândurile și să ne facem vrednici să primim darurile Duhului Sfânt… Așadar, tradiția binefăcătoare a postului s-a stabilit după zilele de bucurie, când sărbătorim Învierea și Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt”. Postul Sfinţilor Apostoli este în legătură şi cu Biserica însăşi, cu începuturile ei, și este o celebrare a vieții Bisericii. Cei doisprezece Apostoli sunt temelia Bisericii, nucleul ei, pentru că pe baza mărturiei lor numeroși iudei și păgâni au crezut în Hristos şi s-au botezat. Ei au fost învestiţi de Domnul cu mandatul conducerii sinodale a Bisericii şi al edificării ei în lume prin predica lor, prin cuvântul şi fapta lor. De aceea, în iconografie, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt înfăţişaţi ţinând în mâini o biserică. Apostolilor le-a zis Domnul după Înviere: „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, iar cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” (Ioan 20, 22-23). Dintre toţi Apostolii, două personalităţi se evidenţiază: Sfinţii Petru şi Pavel, numiţi primii din ceata Apostolilor sau întâi­stătători. Petru a fost cel mai în vârstă dintre ei şi cel mai respectat. Pe el, Domnul s-a sprijinit în nenumărate ocazii şi i-a arătat o atenţie deosebită. În Cezareea lui Filip, Petru rostește celebra mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16,16), dar prin gura lui toţi au mărturisit. Alături de Petru, în Sfânta Scriptură este prezent şi Pavel, care a fost chemat la apostolat de Însuşi Hristos Domnul. Pavel, după propria mărturie, s-a ostenit în predicarea Evangheliei mai mult decât toţi ceilalţi Apostoli, a cutreierat Imperiul Roman şi a răspândit Evanghelia în nenumărate locuri. De numele lui se leagă chemarea păgânilor la Hristos şi el a fost denumit Apostolul neamurilor, adică al celor care nu erau dintre iudei. Biserica i-a aşezat împreună, şi i-a cinstit împreună, rânduind şi o perioadă de post în cinstea lor. Acest lucru arată unitatea creştinilor în slujirea Evangheliei, în edificarea Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos, dincolo de păreri personale şi orgolii lumeşti. Unitatea celor doi înseamnă şi jertfirea de sine, şi dăruirea reciprocă în relaţie de iubire şi comuniune.

Durata şi modul de postire

Începutul postului Sfinţilor Apostoli se face în funcţie de data Sfintelor Paşti. Începe întotdeauna luni după Duminica Tuturor Sfinţilor. Conform Pascaliei Bisericii Ortodoxe Române, postul Sfinţilor Apostoli poate varia între 28 de zile, atunci când Paştele cade pe 4 aprilie, până în situaţia în care poate fi desfiinţat, atunci când Paştele este prăznuit după data de 1 mai. În aceste situații, s-a hotărât ca postul să se ţină două sau trei zile înainte de sărbătoarea Sfinților Apostoli. Acest post este considerat uşor. În fiecare sâmbătă şi duminică se face dezlegare la peşte, vin şi ulei, precum şi la sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie), și alte sărbători de sfinți rânduiți de Biserică. 

Învăţătura din Ceaslovul Mare pentru acest post arată că, atunci când nu e dezlegare, lunea, miercurea şi vinerea se mănâncă legume fără ulei, marțea şi joia la fel, dar cu untdelemn şi vin. Dezlegarea la vin, ulei și peşte se dă lunea, marţea şi joia dacă în aceste zile cade sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare şi cu cruce neagră în calendar, iar când o astfel de sărbătoare cade miercuri sau vineri se dezleagă la untdelemn şi vin. Şi în caz de hramul bisericii se dă dezlegare la peşte. Dacă însuşi praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel cade miercuri sau vineri, se face dezlegare la peşte, vin şi ulei.

sursa:ziarullumina.ro