Centenarul Patriarhiei Române, timp de mare bucurie și de recunoștință pentru toți românii ortodocși

Anul 2025, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Româneși Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, reprezintă un moment unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române.

Împlinirea unui secol de la înființarea Patriarhiei Române este o ocazie de a ne adânci în cunoașterea istoriei Bisericii noastre, care a fost strâns legată de destinul poporului român și de aspirațiile lui de unitate și libertate. Totodată, este un timp de comemorare a celor care, prin jertfa lor, au apărat și mărturisit credința ortodoxă, chiar și în cele mai grele timpuri.

Această aniversare nu este doar o celebrare a trecutului, ci și o chemare la recunoștință față de înaintașii noștri și o reflecție asupra rolului Bisericii noastre în viața poporului român. Patriarhia Română a fost, de-a lungul celor 100 de ani de existență, o făclie nestinsă a credinței și a unității naționale, iar duhovnicii și mărturisitorii ortodocși români din secolul al XX-lea au fost adevărați apărători ai credinței ortodoxe în fața încercărilor și prigoanelor.

Înființarea Patriarhiei Române a fost recunoscută pe plan internațional, mai ales prin Tomosul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Recunoașterea oficială a Patriarhiei Române de către celelalte Biserici Ortodoxe autocefale a întărit prestigiul Bisericii Ortodoxe Române și a contribuit la consolidarea rolului său în simfonia Ortodoxiei universale.

Pe lângă ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie în anul 1925, un alt capitol semnificativ din istoria secolului al XX-lea îl constituie credinţa jertfelnică şi curajul duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români în timpul regimului comunist (1945-1989), care a dezlănţuit asupra Bisericii Ortodoxe Române persecuții fără precedent. În acea perioadă de grea încercare, mulți clerici, monahi și laici au mărturisit constant credința ortodoxă, chiar cu prețul libertății sau al vieții lor.

Cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române, Sfântul Sinod a hotărât proclamarea oficială a 16 sfinți duhovnici și mărturisitori ortodocși români din timpul regimului comunist. Acești sfinți au fost canonizați pentru modul lor de a-și păstra credința și demnitatea creștină în fața prigoanei şi sunt icoane vii ale Bisericii noastre, care ne învață că iubirea jertfelnică pentru Hristos este cea mai înaltă chemare a fiecărui creștin.

Biserica îi cinstește pe aceștia pentru că au rezistat cu demnitate persecuțiilor și au mărturisit adevărul lui Hristos, chiar și în condiții de tortură și moarte, oferind astfel exemplu viu de trăire creștină sfântă. Canonizarea lor este un act de recunoaștere a sfințirii vieții și jertfei lor, care transcende orice context politic, subliniind faptul că adevărata mărturisire creștină nu susține ideologii lumești trecătoare, ci valorile eterne ale credinței și iubirii de Dumnezeu (cf. Ioan 11, 25).

Centenarul Patriarhiei Române este, totodată, timp de mare bucurie și de recunoștință pentru toți românii ortodocși. Acest secol de existență și de activitate bogată a Patriarhiei Române a fost marcat de multe binecuvântări, dar și de unele încercări dificile, pe care Biserica Ortodoxă Română, cu ajutorul lui Dumnezeu, le-a depășit cu răbdare, înțelepciune și speranță.

Biserica Ortodoxă Română, ca păstrătoare a credinţei sufletului românesc și martoră a istoriei neamului nostru, are menirea de a fi nu doar lăcaș de închinare, ci şi un izvor de lumină şi de sfinţire a comunității. În viața societății românești, Biserica a avut și are un rol esențial în formarea caracterelor, în promovarea educației creştine și în păstrarea identității naționale, mai ales în rândul românilor aflați departe de țară. Prin credință, tradiții și cultură, Biserica oferă punți de legătură între generații și între românii de pretutindeni, susținându-i în păstrarea unității de credinţă și a conștiinței apartenenței la același neam.

Privind înapoi la acești 100 de ani, vedem atât o istorie bogată, cât și o moștenire spirituală frumoasă lăsată de înaintașii noștri – fie că vorbim de patriarhii care au păstorit Biserica în mod înțelept sau de ierarhii, preoții, diaconii, monahii și credincioșii mireni rugători și mărturisitori, care au apărat și transmis credința ortodoxă în vremuri deosebit de grele.

Acum, la sărbătoarea Centenarului Patriarhiei Române şi în această Duminică a migranţilor români, adresăm un cuvânt de mulţumire şi preţuire a noastră tuturor slujitorilor Sfintelor Altare din diaspora, ierarhi, preoţi şi diaconi, pentru bogata lor activitate pastoral-misionară și socială în aceste vremuri de instabilitate prin care trece societatea de astăzi, precum și tuturor credincioșilor ortodocși români din străinătate, pentru dragostea lor statornică față de Țara și Biserica Mamă.

Duminica Migranţilor Români ne aduce aminte că, deși departe fizic de țară, românii sunt uniţi în duh cu cei dragi, prin slujbele Bisericii şi tradiţiile culturale. În inimile lor, acasă nu este doar un loc, ci o stare sufletească de comuniune cu rădăcinile, cu valorile moștenite și cu cei ce îi așteaptă mereu cu dor.

Biserica Ortodoxă Română este alături de românii de peste hotare, prin rugăciune și lucrare pastorală, prin parohiile și misiunile sale ea fiind  sprijin, lumină, mângâiere şi pod viu între generații.

Vă îndemnăm să păstrați cu sfințenie limba, credința și identitatea noastră românească. Să nu uitați că rugăciunea, iubirea față de părinți, de neam și de Dumnezeu nu cunosc hotare. Oriunde v-ați afla, rămâneți fii ai aceleiași Biserici și ai aceluiași neam binecuvântat.

Ne rugăm Preasfintei Treimi ca această zi, Duminica Migranţilor Români, să ne fie un prilej de bucurie a reîntâlnirii cu cei dragi rămași acasă, de întărire în credință și de aducere-aminte a celor care s-au mutat în Împărăţia cerurilor.

Cu multă prețuire și părintească binecuvântare,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

sursa:basilica.ro