Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ale cărui moaște se află de șase sute de ani în țara noastră, s-a născut în orașul Trapezunt, în jurul anului 1300, din părinți binecredincioși și foarte iubitori de Hristos. Fiind negustor de mărfuri, ca și tatăl său, evlaviosul Ioan a plecat cu corabia din orașul natal spre Cetatea Albă de la gurile Nistrului, aflată pe atunci în stăpânirea tătarilor închinători de idoli. Pe Marea Neagră a avut mai multe discuții de credință cu un negustor venețian, anume Reiz. Dar, văzându-se biruit în cuvinte de fericitul Ioan, care mărturisea și apăra cu zel dreapta credință ortodoxă, venețianul a hotărât să se răzbune asupra lui. 

Sosind în Cetatea Albă, Reiz l-a pârât pe Ioan la mai-marele cetății, cum că ar dori să se lepede de credința ortodoxă și să se închine soarelui și idolilor păgânești. Dar Ioan, mărturisind pe Hristos cu mare tărie și curaj, a fost dat la grele chinuri și bătăi, pentru a se lepăda de adevăratul Dumnezeu. Apoi, văzându-l statornic în dreapta credință și gata să-și dea viața pentru Sfânta Evanghelie, a fost și mai mult bătut și târât pe ulițele Cetății Albe, legat de coada unui cal neînvățat, până când un iudeu fanatic i-a tăiat capul cu sabia, fiind în vârstă de numai 30 de ani. Noaptea, văzându-se cor de îngeri și făclii aprinse în jurul trupului său, sfintele lui moaște au fost luate cu cinste și așezate în biserica ortodoxă din Cetatea Albă. Aici au stat 70 de ani, făcând multe minuni și vindecări de boli. 

În anul 1402, la 2 iunie, moaștele Sfântului Mucenic Ioan, numit „cel Nou”, au fost aduse cu mare cinste din Cetatea Albă de trimișii voievodului Alexandru cel Bun și au fost așezate în biserica „Mirăuților” din Suceava, vechea capitală a Moldovei, devenind astfel cel dintâi sfânt ocrotitor și grabnic ajutător al moldovenilor. În anul 1589, moaștele Sfântului Ioan „de la Suceava” au fost strămutate din vechea biserică domnească în noua catedrală zidită de Bogdan al III-lea, unde se află până astăzi. 

După ce au stat un timp în Mitropolia din Iași, în anul 1686 moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost luate de oastea poloneză a lui Ioan Sobieski, împreună cu evlaviosul mitropolit Dosoftei și cu o mare parte din tezaurul țării, și duse lângă Liov. După 97 de ani de înstrăinare, la 13 septembrie, 1783, sfintele sale moaște au fost readuse cu mare cinste la Suceava și s-au așezat în vechea biserică domnească, unde se află și astăzi.

Pomenirea lui se face în Biserica Ortodoxă Română la 2 și la 24 iunie. 

b. Fapte și cuvinte de învățătură

1. Fiind adus fericitul Ioan în fața eparhului păgân al Cetății Albe, acesta, îndemnat de diavolul și de slugile lui, i-a zis: 

– M-am înștiințat despre tine că ești om înțelept, că ai iubit credința noastră mahomedană și că voiești să te apropii de ea. Pentru aceasta, o, prietene, nu mai zăbovi; ci leapădă credința creștinească defăimată de toți, blestemă legea și biserica voastră în fața poporului adunat aici și vino să stai împreună cu noi să preamărim soarele, luna și stelele. 

Iar viteazul ostaș al lui Hristos i-a răspuns: 

– Eu niciodată nu mă voi lepăda de adevăratul Dumnezeu, ca să mă închin oamenilor necredincioși, soarelui și celor create. Să nu-mi fie mie a mă lepăda de tine, Hristoase, Mântuitorul meu, Care ești Dumnezeu preamărit împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt! 

Atunci, mâniindu-se, eparhul l-a pedepsit cu bătăi cumplite și, legându-l de coada unui cal, l-au târât ostașii pe ulițele pietruite ale Cetății Albe, până când i s-a tăiat capul cu sabia de către un evreu. 

2. Auzind negustorul venețian de mucenicia Sfântului Ioan, a cugetat să-i fure trupul noaptea din mormânt. Dar, pe când îi săpa mormântul, mucenicul lui Hristos s-a arătat în vis preotului ortodox și i-a zis: 

– Scoală și aleargă la biserică îndată, că vânzătorul meu vrea să-mi fure trupul din mormânt! 

Venind, preotul a salvat sfintele sale moaște și le-a îngropat în altar aproape de Sfânta Masă. 

3. Auzind mitropolitul Moldovei, Iosif I Mușat, de moaștele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou din Cetatea Albă și de minunile ce se făceau aici, a îndemnat pe evlaviosul domn Alexandru cel Bun să aducă acest neprețuit odor în capitala țării, ca să fie de călăuză, mângâiere și ajutor poporului Moldovei, atât de iubitor de Dumnezeu și de sfinți. Astfel, bunul voievod a trimis o solie de dregători, clerici și ostași, cu caretă domnească și, răscumpărând sfintele moaște, le-a adus la Suceava. Când se apropiau de cetate, au ieșit înainte mitropolitul și voievodul, cu tot clerul, cu poporul și boierii săi, având făclii aprinse în mâini. 

Deci, căzând în genunchi, s-au închinat și au sărutat cu lacrimi fierbinți moaștele mucenicului lui Hristos, Ioan cel Nou. Apoi le-au dus cu mare cinste în biserica Mirăuților, în care a fost uns domn Alexandru cel Bun, și le-a sărutat timp de trei zile tot poporul credincios care venise de prin sate. Încă și unii bolnavi care erau de față, atingându-se cu credință de moaștele Sfântului Ioan cel Nou, s-au vindecat de suferințele lor. Printre acestea și Ana, soția voievodului, fiind de multă vreme suferindă de o boală grea, s-a vindecat în chip minunat și a mai trăit încă 17 ani. Și au fost depuse sfintele moaște în cetatea Sucevei la 2 iunie, în anul mântuirii 1402. 

4. Dintre multele minuni făcute la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, se cuvine să amintim mai întâi cum a izbăvit marele mucenic poporul și capitala Moldovei de năvălirea tătarilor jefuitori și ucigași de oameni. 

În luna mai, 1622, mii de ostași tătari invadaseră Moldova, jefuind și dând foc satelor din calea lor. De frică, locuitorii se ascundeau, o parte prin păduri, iar alta în cetatea Sucevei. Dar, văzând cu groază că tătarii se apropie să jefuiască orașul, au alergat cu toții la Mitropolie să ceară ajutorul Sfântului Ioan. În noaptea de 1 spre 2 iunie, mitropolitul Anastasie Crimca a făcut priveghere de toată noaptea cu poporul, a împărtășit mulțimea cu Sfintele Taine și i-a îndemnat să se roage lui Dumnezeu cu credință. Apoi a înconjurat catedrala de trei ori cu Evanghelia și cu moaștele Sfântului Ioan, le-a așezat într-un car cu boi și au pornit să le ascundă în cetatea Sucevei. 

La ieșire, sfintele moaște s-au lăsat atât de grele, încât carul nu se putea mișca din loc. Atunci, înțelegând toți că Sfântul Mucenic nu vrea să lase cetatea să cadă în mâinile păgânilor, au înconjurat zidurile cetății cu moaștele lui și așteptau să se facă ziuă. Dimineață, iarăși făcând tot poporul rugăciuni cu lacrimi, a trimis Dumnezeu, la mijlocirea mucenicului Său, o ploaie mare cu vânt și tunete, încât a venit așa de mare râul Sucevei, că n-au putut tătarii să-l treacă și să intre în cetate. Atunci păgânii, înfricoșându-se, au fugit rușinați peste Nistru. 

Așa a izbăvit Sfântul Ioan cetatea Sucevei de ucidere și jaf, spre lauda lui Dumnezeu și bucuria creștinilor. 

5. Din anul 1686, moaștele Sfântului Ioan de la Suceava fiind duse în Polonia, la Zolkiev, împreună cu Mitropolitul Dosoftei, au făcut și acolo nenumărate minuni și vindecări de boli timp de 97 de ani, încât alergau la moaștele marelui mucenic tot felul de credincioși ortodocși și catolici, și primeau ajutorul lui după credința și evlavia fiecăruia. Astfel, prin sfintele lui moaște s-a făcut o adevărată împăcare între ortodocși și catolici. 

6. Dar și readucerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou din Polonia în mânăstirea sa din Suceava, care a avut loc la 13 septembrie, 1783, este considerată o mare minune. Că nimeni nu mai spera, după un secol, să se aducă din nou în pământul Moldovei cel mai iubit și mai vechi ocrotitor și rugător al țării și poporului românesc, atât de greu încercat de-a lungul veacurilor, dar atât de credincios și iubitor de sfinți. Aceasta o dovedește mai întâi râvna și stăruința episcopului Dosoftei de Rădăuți, căruia i se datorează cel mai mult readucerea moaștelor Sfântului Ioan la Suceava. Apoi, numărul mare de clerici și ortodocși credincioși care au întâmpinat cu flori și lumânări aprinse racla cu sfintele moaște, la trecerea lor din Polonia în Moldova. Cine ar putea spune bucuria generală a moldovenilor la trecerea sfintelor moaște prin satele lor? Că peste tot sunau clopotele bisericilor, se cânta din buciume, răsunau salve de tun, iar sătenii ieșeau cu toții în calea lor, în frunte cu preoții în veșminte, cu copiii și bolnavii satelor, îmbrăcați în haine naționale de sărbătoare, cu făclii și flori în mâini. 

În această atmosferă de bucurie în Hristos și frăție duhovnicească, au străbătut moaștele Sfântului Ioan Moldova de nord, timp de aproape trei luni, până au fost așezate din nou în catedrala vechii mitropolii din Suceava. 

7. La hramul Sfântului Ioan din 24 iunie, 1898, au participat mii de pelerini din Moldova și din provinciile vecine. Toată Suceava era plină de credincioși. Cu acest prilej a venit și soția unui boier moldovean. Aceasta, după ce ascultă slujba, se închină la sfintele moaște, se urcă în trăsura cu patru cai și dădu poruncă vizitiului să plece spre casă. Dar oricât lovea caii, trăsura nu se mișca din loc, încât femeia a fost cuprinsă de frică. Apoi a coborât din trăsură, a spus episcopului și preoților întâmplarea și le cerea ajutor. Episcopul i-a zis: 

– Doamnă, poate ai făcut vreun păcat azi, de nu poți pleca acasă! Închină-te în biserică, mărturisește-ți păcatele la un preot și cred că te vei întoarce cu bine. 

La spovedanie, femeia a mărturisit cu lacrimi în ochi că a rupt o bucată din degetul Sfântului Ioan, ca s-o ducă acasă de binecuvântare și ajutor. Atunci preotul i-a dat canon să aducă înapoi părticica luată, să-și ceară iertare de la Sfântul Mucenic Ioan și să facă rugăciuni și metanii, căci numai așa va putea pleca. Cum a făcut ceea ce i-a poruncit preotul, femeia a plecat cu bine și bucuroasă la casa ei. 

8. În 1964 a fost adus la Sfântul Ioan, pentru rugăciune, un om bolnav de minte. După ce i s-a făcut de trei ori Sfântul Maslu, bolnavul s-a făcut sănătos. A treia zi a venit la mânăstire vindecat și a dat mulțumire lui Dumnezeu. 

9. În toamna anului 1969, un om din părțile Sucevei a devenit mut din lucrarea diavolului. Rudele l-au adus la moaștele Sfântului Ioan pentru rugăciune. Părinții i-au făcut Sfântul Maslu, i-au citit molitfele Sfântului Vasile și l-au pus să citească acatistul Sfântului Ioan cel Nou lângă sfintele moaște. Noaptea, bolnavul a dormit la mânăstire, iar dimineața s-a sculat sănătos și s-a dus acasă, dând laudă și mulțumire Mântuitorului nostru Iisus Hristos și Sfântului Mucenic Ioan. 

10. În anul 1960, o copilă din comuna Putna–Suceava și-a pierdut vederea din cauza unei boli. O creștină evlavioasă din sat a adus copila la Sfântul Ioan de la Suceava. Aici s-au rugat amândouă, apoi preoții i-au făcut Sfântul Maslu și au miruit-o la ochi cu untdelemn sfințit. La urmă, când bătrâna conducea copila să iasă din biserică, plină de uimire și cu lacrimi în ochi, fetița a strigat: 

– Mătușă, văd, nu mă mai ține de mână! Sfinte Mare Mucenice Ioane, vindecă-mi ochii și durerea inimii mele! 

Dând laudă lui Dumnezeu pentru această minune, s-au întors amândouă acasă sănătoase și cu mare bucurie. 

11. În anul 1969, o creștină, Maria, din satul Ciumulești–Suceava, bolnavă de ochi, nu vedea aproape deloc. Dar, auzind de minunile Sfântului Ioan, a fost adusă la Suceava. Aici s-a închinat la sfintele moaște, s-a spovedit și împărtășit cu Trupul și Sângele lui Hristos și i s-a făcut de trei ori Sfântul Maslu. Pentru multa ei credință, femeia s-a vindecat complet și, mulțumind marelui mucenic, s-a întors vindecată la casa ei. 

12. În același an, o fetiță de zece ani numită Ana, din satul Corni–Botoșani, în urma unei spaime, și-a pierdut graiul. Fiind adusă la Mânăstirea Sfântul Ioan din Suceava, i s-au făcut rugăciuni și Sfântul Maslu de trei ori și pe loc s-a vindecat, încât se mirau toți de darul tămăduirii ce izvorăște din aceste sfinte moaște. 

13. Un tehnician care lucra la un laborator universitar a fost iradiat și paralizat, încât nu putea nici măcar a se hrăni singur. Auzind de Sfântul Ioan, a venit aici cu mare credință și speranță în ajutorul lui Dumnezeu. Căzând în genunchi, s-a rugat mult cu lacrimi, zicând: 

– Sfinte Mare Mucenic Ioane, știu că pentru păcatele mele m-a pedepsit Dumnezeu cu boala aceasta. Dar știu că Domnul este milostiv cu noi, păcătoșii, iar tu vindeci pe cei suferinzi care vin cu credință la tine. Vindecă, mă rog, și mâinile mele bolnave, ca să mă pot închina lui Dumnezeu, să mă pot hrăni singur și să nu fiu povară altora. Ajută-mă, Sfinte Mucenice Ioane, ajută-mă și-mi vindecă mâinile, că îmi pare rău de păcatele mele și mă hotărăsc să urmez de acum lui Hristos! 

În clipa când se ruga din inimă și vărsa lacrimi, mărturisește bolnavul, a simțit deodată o căldură străină în mâinile sale și o furnicare a nervilor de la vârful degetelor până la umeri. Apoi a început să simtă și să miște singur degetele, palmele și brațele până sus. Conștient că în clipa aceea Dumnezeu, cu rugăciunile Sfântului Mucenic Ioan de la Suceava, i-a vindecat mâinile paralizate, a căzut din nou la rugăciune, mulțumind Domnului și plăcutului Său cu lacrimi de bucurie. 

La urmă s-a ridicat și a plecat fericit la casa sa, mărturisind tuturor cum a făcut Domnul milă cu el. 

14. Sărbătoarea hramului Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava – care are loc, prin tradiție, la 24 iunie, de Sânziene – are dimensiuni bisericești deosebite și un profund caracter autohton ortodox. Cu acest prilej se adună mulți credincioși din Moldova și Transilvania – în special bucovineni și maramureșeni – în frumosul port național, cu daruri tradiționale în mâini, ca: flori de câmp, spice de grâu, crengi de tei și brad și cu numeroși copii după ei. Fețele tuturor sunt luminate de o profundă bucurie duhovnicească. Odată cu darurile pe care le depun deasupra sfintelor moaște, credincioșii aduc cu ei pentru binecuvântare haine pe care le ating de capul sfântului. 

Pelerinajul se începe din dimineața zilei de 23 iunie, când se scot sfintele moaște în procesiune, purtate pe mâinile pelerinilor și apoi se așază într-un mic baldachin sub teii din mijlocul curții. În seara de ajun se face slujba privegherii în aer liber până spre miezul nopții. Apoi, credincioșii, grupați pe zone și sate, stau de veghe pe iarbă până dimineață. Unii se roagă în biserică, alții înconjoară catedrala în genunchi sau cântând, alții cântă încet melodii religioase compuse de ei, iar majoritatea așteaptă la rând să se închine la moaștele Sfântului Ioan cel Nou. 

În dimineața hramului se sfințește agheasma și se face Sfântul Maslu pentru bolnavi. Apoi se săvârșește Sfânta Liturghie arhierească pe un podium mare, în curte, în prezența mulțimii de închinători. Ochii tuturor privesc spre slujitori în mijlocul cărora se află mitropolitul Moldovei. Cântările corului și predica mișcă inimile și scot lacrimi. La sfârșitul slujbei, mulți credincioși doresc să se atingă de veșmintele preoților slujitori și mai ales de ale arhiereilor. 

Ultimul moment cu care se încheie slujba hramului este aducerea sfintelor moaște în biserică, la orele 4 după-amiază. Prin tradiție, racla este purtată pe mâini numai de maramureșeni, care, timp de 24 ore, stau de veghe în rugăciune și nu mănâncă nimic până la așezarea moaștelor în biserică. Apoi valul de pelerini se roagă în liniște pe străzi către gară și sate, unde sunt așteptați de membrii familiei cu daruri de la Sfântul Ioan, ca: icoane, cruciulițe, agheasmă, untdelemn sfințit, flori și haine binecuvântate, atinse de sfintele moaște. 

Hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, împreună cu al Cuvioasei Parascheva de la Iași, se numără printre cele mai reprezentative sărbători religioase și cu o veche tradiție ortodoxă națională, care contribuie mult la unitatea noastră în Hristos. 

Sfinte Mucenice Ioane, mult pătimitorule, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!